ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1416/2016

Decizia nr. 1416/2016 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 09 martie 2016 s-a solicitat de către Biroul Executor Judecătoresc A. încuviințarea executării silite, prin urmărirea silită a imobilului situat în Comuna Balotești sat D. jud. Ilfov, tarla 118, nr. cadastral x/42, înscris în cartea funciară nr. 3453, a titlului executoriu contract de credit nr. HL20148 din 11 aprilie 2008 modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din 19 iulie 2011, actul adițional nr. 2 din 06 martie 2013, Actul Adițional nr. 3 din 13 martie 2013 pentru recuperarea creanței având ca obiect suma de 49.650,19 CHF.

În fapt, executorul judecătoresc a arătat că prin cererea formulată de creditorul B. SA cu sediul în București, s-a solicitat executarea silită a titlului executoriu mai sus arătat întrucât debitorul nu a executat de bunăvoie obligațiile ce îi reveneau în baza acestuia, iar în urma îndeplinirii condițiilor legale pentru declanșarea urmăririi silite, a dispus admiterea cererii și deschiderea dosarului de executare silită. În drept, executorul judecătoresc a invocat dispozițiile art. 666 C. proc. civ. În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea executorului judecătoresc de admitere a cererii de executare silită. Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 80/2013, conform chitanței depuse la dosar. Prin încheierea civilă nr. 1886 din 25 martie 2016, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul C. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Buftea a reținut că domiciliul debitorului este situat în Municipiul Iași, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași. Prin prezenta cerere s-a solicitat încuviințarea urmăririi silite a imobilului situat în Comuna Balotești sat D. jud. Ilfov, tarla 118, nr. cadastral x/42, înscris în CF nr. 3453. În reglementarea urmării silite imobiliare, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 1/2016, dispoziții legale aplicabile cauzei de față în raport de data formulării cererii de executare către executorul judecătoresc, nu se mai prevede o competență specială a instanței de executare de la locul situării imobilului a cărei urmărire silită se solicită și, în acest caz competența de a dispune încuviințarea executării revine judecătoriei de la domiciliul sau sediul debitorului. Judecătoria Iași, sesizată cu soluționarea prezentei cereri, a procedat la efectuarea de verificări în baza de date DEPABD cu privire la domiciliul debitorului C., rezultând că acesta figurează înregistrat cu domiciliul în sat D., comuna Balotești județul Ilfov, din data de 11 noiembrie 2013. În aceste condiții, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei, iar prin încheierea nr. 511 din 16 mai 2016, a fost admisă excepția invocată, declinându-se competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Buftea, județul Ilfov.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Iași a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, dispunând suspendarea judecății până la soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Iași a reținut următoarele considerente: Potrivit art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Având în vedere faptul că domiciliul debitorului C. se afla la data sesizării petentului B.E.J.

A. (03 martie 2016) în sat D., comuna Balotești, județul Ilfov, iar această localitate se află, conform Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea, județul Ilfov, în temeiul prevederilor art. 529 raportat la art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, județul Ilfov.

Examinând conflictul de competență, ivit între Judecătoria Buftea și Judecătoria Iași, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Buftea pentru considerentele ce succed: Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 09 martie 2016, sub nr. x/94/2016, s-a solicitat de către Biroul Executor Judecătoresc A. încuviințarea executării silite, prin urmărirea silită a imobilului situat în Comuna Balotești, sat D., jud. Ilfov, tarla 118, nr. cadastral x/42, înscris în cartea funciară nr. 3453, a titlului executoriu contract de credit nr. HL20148 din 11 aprilie 2008 modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din 19 iulie 2011, actul adițional nr. 2 din 06 martie 2013, Actul Adițional nr. 3 din 13 martie 2013 pentru recuperarea creanței având ca obiect suma de 49.650,19 CHF.

Cererea formulată de creditoare, a fost înregistrată la sediul biroului executorului judecătoresc la 03 martie 2016, ulterior datei la care, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale a României, publicată în M. Of. la 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care stipulau că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Excepția de neconstituționalitate a fost admisă în considerarea faptului că aceste norme permiteau un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile litigante, aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoașterii, de către debitor, a instanței de executare competente.

Astfel, în cauză, în absența unei norme speciale atributive de competență deveneau aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabileau competența de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecata în primă instanță, stipulând că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Codul de procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010 a fost însă modificat și completat prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în M. Of. la data de 16 octombrie 2014, textul art. 650 alin. (1) din Cod primind o nouă formă, în sensul că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel [art. 651 alin. (1) C. proc.

civ.]. Cum, din înscrisurile aflate la Dosarul nr. x/94/2016 al Judecătoriei Iași, rezultă că debitorul C. la data sesizării Biroului Executorului Judecătoresc A., 03 martie 2016, avea domiciliul în sat D., comuna Balotești, județul Ilfov, iar această localitate se află, conform Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea, județul Ilfov, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2016. Procesat de GGC - GV