ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2442/2024

HOTĂRÂRE

05.11.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2442/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 12.10.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale de către executorul judecătoresc C. în dosarul nr. x/2016, întreprinse împotriva contestatorului, și să dispună lămurirea înțelesului întinderii titlului executoriu, cu cheltuieli de judecată.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 706 și art. 707 din C. proc. civ., pe cele ale art. 2512 - 2513 C. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 461 din 5 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Judecătoria Buzău a încuviințat prima executare silită împotriva debitorilor, iar potrivit considerentelor Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, aceasta a devenit unica instanță de executare.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 2490 din 26 aprilie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Buzău a reținut că instanța de executare competentă să soluționeze prezenta contestație la executare este Judecătoria Slobozia, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul, respectiv sediul debitorilor.

De asemenea, a reținut că Judecătoria Buzău nu a încuviințat executarea silită, ci doar a învestit cu formulă executorie, biletul la ordin în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a contestației la executare.

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Slobozia a reținut că instanța competentă a soluționa contestația la executare este instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Buzău, prevalându-se de încheierea din 02.02.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Pe de altă parte, Judecătoria Buzău a constatat că, la momentul încuviințării cererii de executare silită de către executorul judecătoresc, domiciliul/sediul debitorilor se afla în raza de competență a Judecătoriei Slobozia, iar instanța de executare se raporta la acest domiciliu.

Înalta Curte constată că, la data de 11.07.2016, intimata B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu constând în biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015, în valoare de 511.500 euro.

Prin încheierea pronunțată la data de 02.02.2016 de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de intimată și s-a învestit cu formulă executorie biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la data de 26.07.2016 de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorilor D. S.R.L. și A., formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc C. și E. și s-a încuviințat executarea silită a debitorilor, prin poprire și urmărire imobiliară, în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015.

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva executării silite derulate în cadrul dosarului de executare nr. 9/R/2016 înregistrat la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. și E..

Față de situația de fapt expusă și având în vedere obiectul cererii deduse judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este în principal un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndreptarea unor acte de executare ori, uneori, chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.

Instanța competentă să soluționeze contestația la executare este, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ. statuează că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Norma care reglementează competența de soluționare a contestației la executare propriu-zise are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu reglementează un caz de competență teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind așadar, de natură să transforme norma de competență teritorială exclusivă într-o normă de competență teritorială alternativă, la alegerea părților.

Conform Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "(...) ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competența aceleiași instanțe de executare".

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată cu prilejul verificării competenței în cadrul contestației la executare.

Întrucât, în cauză, potrivit celor arătate, instanța care a încuviințat executarea silită a biletului la ordin este Judecătoria Slobozia, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, mai sus menționată, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

În ceea ce privește aprecierea instanței Judecătoriei Slobozia cu privire la faptul că Judecătoria Bacău, prin încheierea din 02.02.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ar fi încuviințat prima executare silită, Înalta Curte constată că prin respectiva încheiere s-a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015, în temeiul art. 641 alin. (2) teza întâi C. proc. civ., formă în vigoare la data de 02.02.2016, formula executorie fiind o condiție a pornirii executării silite, procedură diferită de încuviințarea executării silite înseși.

Prin urmare, în speță, instanța de executare nu este instanța care a învestit cu formulă executorie biletul la ordin, ci instanța care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele mai sus expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare este Judecătoria Slobozia, urmând ca în temeiul art. 135 din C. proc. civ., să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.