ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2016

HOTĂRÂRE

09.12.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2355/2016

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la data de 20 ianuarie 2016, sub nr. x/300/2016, petentul A. a solicitat declararea judecătorească a morții numitului B., cu ultimul domiciliu cunoscut în municipiul București, sectorul 2.

În motivarea cererii, petentul a menționat faptul că este fratele numitului B., care fost repartizat, după absolvirea Facilității de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic din București, ca inginer stagiar în localitatea Moldova Nouă, la Întreprinderea Minieră Moldova Nouă. Din luna februarie a anului 1989 membrii familiei nu au mai avut date cu privire la el, nu l-au mai putut găsi nici la locul de muncă, nici printre cunoștințe și nici acesta nu i-a mai căutat până în prezent.

Ulterior, în perioada 1990-1991, au fost făcute mai multe demersuri pentru a alia informații despre B., la Crucea Roșie din Australia, la Societatea de Cruce Roșie din București, la Inspectoratul de Poliție al Municipiului București și la Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, însă nu au fost găsite date despre acesta.

Având în vedere că de la data ultimelor informații despre B. au trecut mai mult de 27 de ani, petentul a solicitat să fie declarată moartea acestuia printr-o hotărâre judecătorească.

În drept, reclamantul a invocat art. 49-57 C. civ., art. 2574 C. civ., art. 943-946 C. proc. civ.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus înscrisuri, în fotocopie.

Prin sentința civilă nr. 3711 din 18 martie 2016, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necornpetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 2 București a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 944 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de declarare a morții unei persoane se introduce la instanța competentă în a cărei circumscripție acea persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Această instanța a reținut că art. 944 C. proc. civ. consacră o competență teritorială exclusivă, în raport de dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, instanța a reținut faptul că, potrivit precizărilor reclamantului, ultimul domiciliu în fapt al fratelui său a fost în localitatea Moldova Nouă.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 944 C. proc. civ., Judecătoria sectorului 2 București a constatat căs în speță, competența teritorială de soluționare aparține Judecătoriei Moldova Nouă, în a cărei rază teritorială se află localitatea Moldova Nouă.

Referitor la argumentul reclamantului în sensul eă Judecătoria sectorului 2 București este competentă teritorial să soluționeze cauza având în vedere că domiciliul din acte al numitului B. a fost în municipiul București, sectorul 2, instanța a considerat că nu poate fi reținut ca întemeiat deoarece, ca regulă generală, noțiunea de „domiciliu” în sens procesual nu coincide cu aceea de domiciliu legal astfel cum este menționat acesta în actul de identitate ai unei persoane, prin domiciliu procesual înțelegându-se locul efectiv în care locuiește sau a locuit partea.

Față de specificul obiectului cauzei, instanța a reținut și interpretarea dată în doctrină expresiei „ultimul domiciul al defunctului”, în sensul că, pentru rațiuni de ordin practic, prezintă interes situația de fapt concretă, adică ultima locuință efectivă a lui de cujus.

Tot astfel, s-a reținut că în cazul declarării judecătorești a morții, expresia „ultimul domiciliu cunoscut” se referă la ultima locuință efectivă, deoarece legiuitorul a avut în vedere prezumția că ultimele informații despre persoana dispărută pot fi obținute în localitatea unde acesta a fost văzut pentru ultima data. Această concluzie se desprinde din faptul că instanța competentă trebuie să procedeze la o serie de măsuri preliminare pronunțării hotărârii de declarare judecătorească, conform art. 938 C. proc. civ. Or, nu ar avea nicio eficiență practică efectuarea tuturor demersurilor de instanța în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu legal al persoanei.

În consecință, Judecătoria sectorului 2 București a reținut că B. locuia de aproximativ doi ani în localitatea Moldova Nouă, astfel că este extrem de puțin probabil ca măsuri luate în București să poată conduce, prin ipoteză, la descoperirea unor informații despre acesta.

Prin sentința civilă nr. 344 din 6 septembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 1 noiembrie 2016, Judecătoria Moldova Nouă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, Judecătoria Moldova Nouă a reținut ca fiind incidente în cauza dispozițiile art. 944 C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 86 alin. (2) și art. 87 C. civ., precum și art 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Această instanța a statuat că din cuprinsul normelor legale sus evocate rezultă că o persoană are un singur domiciliu, iar dovada acestuia se face cu actul de identitate eliberat conform dateior din baza informatizată a serviciului de evidență a persoanelor și nu pe baza simplei declarații a reclamantului, chiar dacă acesta este fratele persoanei dispărute.

De asemenea, Judecătoria Moldova Nouă a reținut și faptul că, din verificările efectuate de instanță, în baza de date DEPABD rezultă că domiciliul pârâtului B. este în sectorul 2, București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, pentru considerentele ce succed:

Cererea de declarare a morții unei persoane este de competența în primă instanță a judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. i) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 944 C. proc. civ. stabilesc că „cererea de declarare a morții unei persoane se introduce la instanța competentă în a cărei circumscripție acea persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut”.

Dispozițiile art. 87 C. civ. prevăd că „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este locul unde acesta declară că își are locuința principală”.

Conform art. 86 alin. (2) C. civ. „dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică, nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe”.

Art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români dispune în sensul că „actul de identitate face dovada identității, a cetățeniei române, a adresei de domiciliu sauu după caz, a adresei de reședință”.

În cauză, astfel cum rezultă din verificările efectuate de ambele instanțe aflate în conflict, ultimul domiciliu cunoscut al pârâtului B. este în municipiul București, sectorul 2 (fișa de evidență a pârâtului astfel cum rezultă din baza informatizată a serviciului de evidență a persoanelor, în care se menționează că domiciliul pârâtului B. este în sectorul 2, București).

Cum singura adresă evidențiată în lucrările dosarului a numitului B. este cea menționată în fișa de evidență a acestuia din baza informatizată a serviciului de evidență a persoanelor, respectiv sector 2, București, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține Judecătoriei sectorului 2 București.

Drept urmare, față de considerentele ce preced și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.