ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 276/2017

HOTĂRÂRE

14.02.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 276/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 276/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanța la 24 aprilie 2015, reclamanta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună declararea judecătorească a morții pârâtului B.

În motivarea cererii întemeiate în drept pe dispozițiile art. 49 și următoarele C. civ. și ale art. 943 C. proc. civ., reclamanta a arătat că, ulterior pronunțării divorțului, la sfârșitul anului 2007, s-a întâlnit întâmplător cu pârâtul, context în care a discutat despre partajarea unor bunuri, iar ulterior au trecut aproape 7 ani de când nu mai are nicio informație despre fostul soț.

În continuare, reclamanta a afirmat că nu există nicio dovadă din care să rezulte că pârâtul B. ar fi în viață, precizând, totodată, că nu deține niciun act de stare civilă al acestuia.

Instanța a dispus, în temeiul art. 944 alin. (1) C. proc. civ., efectuarea verificărilor prealabile, iar, în temeiul art. 945 alin. (2) C. proc. civ., Primăria Comunei Lumina a desemnat un curator pentru pârâtul B..

La termenul de judecată din 19 iunie 2015, Judecătoria Constanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin Sentința civilă nr. 7769 din 26 iunie 2015, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Constanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 944 C. proc. civ., în stabilirea competenței prezintă relevanță ultimul domiciliu cunoscut al pârâtului, în speță acesta fiind în Orașul Petrila, județ Hunedoara, domiciliu care corespunde inclusiv cu cel înscris pe ultimul act de identitate eliberat pârâtului la data de 30 mai 1994, conform referatului efectuat de S.P.C.L.E.P. Petrila, Compartimentul Stare Civilă.

S-a avut în vedere că această constatare se coroborează cu rezultatul verificărilor efectuate de Postul de Poliție Lumina, județ Constanța, care au stabilit că pârâtul B. nu locuiește și nu a locuit niciodată la adresa din Comuna Lumina, județ Constanța, cât și cu rezultatul anchetei sociale efectuate de Primăria Comunei Lumina, care a concluzionat în mod identic cu investigațiile efectuate de organele de poliție.

În raport de aceste considerente, instanța a reținut că ultimul domiciliu cunoscut, în raport de care se stabilește competența teritorială exclusivă, este în orașul Petrila, județul Hunedoara, astfel că, față de caracterul absolut al competenței în această materie, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., se impune admiterea excepției invocate din oficiu și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Petroșani.

Judecătoria Petroșani, la termenul din 3 noiembrie 2016, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin Sentința civilă nr. 2898 din 17 noiembrie 2016, Judecătoria Petroșani a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanta A. în favoarea Judecătoriei Constanța.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Petroșani a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vedere pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Petroșani a reținut că, în procedura de declarare judecătorească a morții, interesează ultimul domiciliu cunoscut al persoanei în legătură cu care s-a formulat cererea, în sensul de ultimă locuință efectivă cunoscută, neavând relevanță în acest sens mențiunile efectuate în evidențele administrative.

Astfel, s-a reținut că la data de 24 aprilie 2015, reprezentanții Primăriei Petrila, însoțiți de un polițist, s-au deplasat la domiciliul pârâtului, conform evidențelor D.E.P.A.B.D., unde s-a constatat că locuința respectivă este proprietatea unor terțe persoane, începând cu data de 6 august 1997. Actualii proprietari ai apartamentului unde figurează domiciliul pârâtului au învederat că acesta s-a mutat în anul 1997 în Năvodari, județul Constanța.

Prin procesul-verbal întocmit de Poliția Petrila s-a constatat că pârâtul nu mai locuiește la adresa din Orașul Petrila de peste 20 ani și nu se cunosc alte rude ale acestuia în această localitate.

S-a apreciat că înscrisurile depuse la dosar se coroborează cu declarația martorului C., care a arătat că a fost proprietarul apartamentului nr. 12 din Petrila, după ce a cumpărat această locuință de la pârât, martora, la rândul său mutându-se din Orașul Petrila în urmă cu 20 - 21 ani.

În raport de aceste considerente, Judecătoria Petroșani a admis excepția invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța și, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în speță, competența soluționării cererii de declarare judecătorească a morții pârâtului B. revine Judecătoriei Constanța pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 943 C. proc. civ., cererea de declarare a morții unei persoane se introduce la instanța competentă în a cărei circumscripție acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Textul art. 943 C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută, de ordine publică, în favoarea instanței din circumscripția teritorială unde pârâtul și-a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Ca noțiune, ultimul domiciliu al defunctului corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent dacă a fost sau nu înscris în actul său de identitate.

Dispozițiile art. 943 C. proc. civ. trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Conform C. civ. în vigoare "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală". În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

În doctrina și practica judiciară sub imperiul vechiului cod, s-a arătat constant că "noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv.

Asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiția domiciliului din noul C. civ. cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței, nu ideea de domiciliu ca noțiune juridică.

Prin urmare, reținând și faptul că legiuitorul a optat pentru instanța ultimului domiciliu cunoscut al persoanei a cărei declarare a morții s-a solicitat, având în vedere că acolo se presupune că există majoritatea datelor și informațiilor despre acea persoană, Înalta Curte va constata că, în speță, competența soluționării cererii revine Judecătoriei Constanța, pe raza acestei instanțe aflându-se ultimul domiciliu cunoscut al pârâtului, astfel cum rezultă din referatele Serviciului de Stare Civilă și din declarațiile martorului audiat în cauză.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.