ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2250/2016

Decizia nr. 2250/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată înregistrată la data de 29 iulie 2015 pe rolul

Tribunalului Mureș, secția civilă, reclamantul Sindicatul A., în

numele și pe seama membrilor de sindicat B. și C., a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC D. SA, să fie constatată existența

în vigoare a pct. 4 al Protocolului din 09 decembrie 2013, pe toată durata

existenței contractului dintre pârâtă și SC E. SA; să fie

obligată pârâta la executarea obligației de acordare, către cei

doi membri de sindicat a 15 zile libere plătite/pe an pentru

activități sindicale, pe toată durata de existență a

contractului dintre pârâtă și SC E. SA; cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința

civilă nr. 1504 din 08 decembrie 2015, Tribunalul Mureș, secția

civilă, a respins, ea inadmisibil, primul capăt de cerere, referitor

Ia constatarea aflării în vigoare a pct. 4 din Protocolul din 09.12.2013,

a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta ia

acordarea în favoarea membrilor de sindicat B. și C. a 15 zile libere

plătite anual pentru activități sindicale, până la data

intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă la nivel de

unitate și a respins restul pretențiilor.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel principal pârâta SC D. SA și apel

incident reclamantul, iar prin încheierea din 16 mai 2016, Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția civilă, a dispus suspendarea judecării

apelurilor, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ.,

până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de

Judecătoria Târgu Mureș în Dosar nr. x/320/2016.

În motivarea

încheierii de suspendare s-a reținut că, prin sentința

civilă nr. 2216 din 22.04.2016 a Judecătoriei Târgu Mureș,

pronunțată în Dosarul nr. x/320/2016, s-a constatat că

Sindicatul A. nu îndeplinește condițiile de reprezentativitate la

nivelul unității SC D. SA, astfel că, în prezentul litigiu se

impune analizarea calității procesuale a acestui sindicat, respectiv

dreptul de reprezentare a celor doi membri de sindicat, raportat la cele

constatate prin considerentele și dispozitivul hotărârii

judecătorești menționate.

Împotriva

acestei încheieri a declarai recurs reclamantul Sindicatul A., invocând

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul

susține că instanța a dispus suspendarea soluționării

cauzei cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., întrucât între obiectul celor două dosare nu

există nicio legătură. Astfel, obiectul dosarului pendinte este

reprezentat de executarea de către SC D. SA a obligației

prevăzute la pct. 4 din Protocolul din 09.12.2013, în sensul

acordării celor doi lideri de sindicat a 15 zile anuale plătite

pentru activitate sindicală, în acest dosar nefiind invocată

excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului pentru

cei doi membri de sindicat, în timp ce obiectul celui de-al doilea dosar este

dat de contestarea reprezentativității sindicatului la nivelul SC D.

SA. Arată că între reprezentativitatea sindicatului și calitatea

de reprezentant a sindicatului în instanță există

diferențe, iar calitatea de reprezentant în instanță pentru

membrii de sindicat nu este condiționată de existența reprezentativității

sindicatului la nivelul unității.

Analizând

recursul, din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constata

următoarele:

Litigiul

pendinte are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la

data de 29 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Mureș, secția

civilă, prin care Sindicatul A., în numele și pe seama membrilor de

sindicat B. și C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D. SA,

să se constate existența în vigoare a pct. 4 al Protocolului din 09 decembrie

2013, pe toată durata existenței contractului dintre pârâtă

și SC E. SA și să fie obligată pârâta la executarea

obligației de acordare, către cei doi membri de sindicat, a 15 zile

libere plătite/pe an pentru activități sindicale, pe toată

durata de existență a contractului dintre pârâtă și SC E.

SA.

Prin

sentința civilă nr. 1504 din 08 decembrie 20.15, Tribunalul

Mureș, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, primul

capăt de cerere, referitor la constatarea aflării în vigoare a pct. 4

din Protocolul din 09.12.2013, a admis, în parte, cererea de chemare în

judecată, a obligat pârâta la acordarea în favoarea membrilor de sindicat B.

și C. a 15 zile libere plătite anual pentru activități

sindicale, până la data intrării în vigoare a noului contract

colectiv de muncă la nivel de unitate și a respins restul

pretențiilor.

Prin

încheierea din 16 mai 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate împotriva

sentinței civile nr. 1504 din 08 decembrie 2015, pronunțată de

Tribunalul Mureș, secția civilă, în temeiul dispozițiilor

art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a

hotărârii pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș în Dosar

nr. x/320/2016.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la data de

14.01.2016 sub nr. x/320/2016, reclamanta SC D. a chemat în judecată pe

pârâtul Sindicatul A., solicitând să se constate, în temeiul art. 51 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 62/2011, neîndeplinirea condițiilor de

reprezentațivitate de către Sindicatul A., la nivelul

unității D. SA și să se dispună, după

soluționarea prezentei cereri, efectuarea mențiunilor în registrul

special ținut la Judecătoria Târgu Mureș și la I.T.M.

Mureș.

Prin

sentința civilă nr. 2216 din 22 aprilie 2016, pronunțată de

Judecătoria Târgu Mureș s-a respins excepția

inadmisibilîtății acțiunii, a fost admisă cererea de

chemare în judecată, s-a constatat că Sindicatul A. nu

îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivelul

unității SC D. SA și s-a dispus efectuarea cuvenitelor

mențiuni în registrul special al acestei instanțe, hotărârea

fiind supusă apelului.

În motivarea

acestei sentințe, s-a reținut că, din înscrisurile depuse în

probațiune rezultă că unitatea (persoana juridică SC D. SA)

are 634 angajați, în timp ce Sindicatul A. are 91 de membri, motiv pentru

care instanța, a constatat că nu este îndeplinită ultima

condiție prevăzută de art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

62/2011, republicată, sindicatul având mai puțin de jumătate

plus unu din numărul angajaților unității.

Conform art.

413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când

dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori

inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Potrivit

dispozițiilor art. 414 C. proc. civ. „(1) Asupra suspendării

judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere,

care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic

superioară (...) (2) Recursul se poate declara cât timp durează

suspendarea cursului judecării procesului (...)”.

Acest caz de

suspendare legală facultativă vizează o chestiune

prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluția ce

urmează a se pronunța în cauza susceptibilă de aplicarea

textului legal anterior citat și are rolul de a preîntâmpina

pronunțarea unor hotărâri contradictorii, cu efecte nedorile asupra

stabilității raporturilor juridice existente între părți.

Din norma

enunțată, rezultă că suspendarea va putea fi dispusă

în contextul îndeplinirii anumitor condiții, și anume: să fie

vorba de două judecăți pendinte; să privească

existența sau inexistența unui drept; de existența sau

inexistența acelui drept „să atârne în tot sau în parte” dezlegarea

pricinii în care s-a solicitat suspendarea.

Nu se poate

reține critica conform căreia între cele două dosare nu

există nicio relație de dependență, cum susține

recurentul, câtă vreme în litigiul ce face obiectul dosarului de

față, aflat, pe fondul cauzei, în faza procesuală a apelului,

s-a pus în discuție calitatea procesuală a Sindicalului A., respectiv

dreptul de reprezentare a celor doi membri de sindicat, aspect invocat de

către pârâta SC D. SA prin memoriul de recurs, iar prin hotărârea

pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. x/320/2016

s-a constatat că Sindicatul A. nu îndeplinește condițiile de

reprezentativitate la nivelul unității SC D. SA.

Prin urmare,

se constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.

413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atât în ceea ce privește

existența unui drept care face obiectul altei judecăți, cât

și condiția dependenței celor două cauze.

În

această situație, în mod judicios instanța de apel a apreciat asupra

oportunității măsurii suspendării judecății, în

raport de finalitatea acțiunii având ca obiect constatarea neîndeplinirii

condițiilor de reprezentativitate de către Sindicatul A., la nivelul

unității D. SA, și cu efectele determinante pe care le-ar putea

avea asupra prezentului demers judiciar.

Având în

vedere considerentele expuse, urmează a se reține că, în mod

legal, instanța de apel a făcut aplicarea la speță a

dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că, nefiind

întrunite cerințele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488

pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul A., în numele și

pentru membrii de sindicat B. și C., împotriva încheierii de

ședință din data de 16 mai 2016, pronunțată în Dosarul

nr. x/102/2015/a1 de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.