ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2250/2016

Decizia nr. 2250/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, reclamantul Sindicatul A., în numele și pe seama membrilor de sindicat B. și C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D. SA, să fie constatată existența în vigoare a pct. 4 al Protocolului din 09 decembrie 2013, pe toată durata existenței contractului dintre pârâtă și SC E. SA; să fie obligată pârâta la executarea obligației de acordare, către cei doi membri de sindicat a 15 zile libere plătite/pe an pentru activități sindicale, pe toată durata de existență a contractului dintre pârâtă și SC E. SA; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1504 din 08 decembrie 2015, Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins, ea inadmisibil, primul capăt de cerere, referitor Ia constatarea aflării în vigoare a pct. 4 din Protocolul din 09.12.2013, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta ia acordarea în favoarea membrilor de sindicat B. și C. a 15 zile libere plătite anual pentru activități sindicale, până la data intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate și a respins restul pretențiilor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel principal pârâta SC D. SA și apel incident reclamantul, iar prin încheierea din 16 mai 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a dispus suspendarea judecării apelurilor, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc.

civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș în Dosar nr. x/320/2016. În motivarea încheierii de suspendare s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 2216 din 22.04.2016 a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. x/320/2016, s-a constatat că Sindicatul A. nu îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivelul unității SC D. SA, astfel că, în prezentul litigiu se impune analizarea calității procesuale a acestui sindicat, respectiv dreptul de reprezentare a celor doi membri de sindicat, raportat la cele constatate prin considerentele și dispozitivul hotărârii judecătorești menționate. Împotriva acestei încheieri a declarai recurs reclamantul Sindicatul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Recurentul susține că instanța a dispus suspendarea soluționării cauzei cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât între obiectul celor două dosare nu există nicio legătură. Astfel, obiectul dosarului pendinte este reprezentat de executarea de către SC D. SA a obligației prevăzute la pct. 4 din Protocolul din 09.12.2013, în sensul acordării celor doi lideri de sindicat a 15 zile anuale plătite pentru activitate sindicală, în acest dosar nefiind invocată excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului pentru cei doi membri de sindicat, în timp ce obiectul celui de-al doilea dosar este dat de contestarea reprezentativității sindicatului la nivelul SC D. SA.

Arată că între reprezentativitatea sindicatului și calitatea de reprezentant a sindicatului în instanță există diferențe, iar calitatea de reprezentant în instanță pentru membrii de sindicat nu este condiționată de existența reprezentativității sindicatului la nivelul unității.

Analizând recursul, din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constata următoarele: Litigiul pendinte are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, prin care Sindicatul A., în numele și pe seama membrilor de sindicat B. și C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D. SA, să se constate existența în vigoare a pct. 4 al Protocolului din 09 decembrie 2013, pe toată durata existenței contractului dintre pârâtă și SC E. SA și să fie obligată pârâta la executarea obligației de acordare, către cei doi membri de sindicat, a 15 zile libere plătite/pe an pentru activități sindicale, pe toată durata de existență a contractului dintre pârâtă și SC E. SA.

Prin sentința civilă nr. 1504 din 08 decembrie 20.15, Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, primul capăt de cerere, referitor la constatarea aflării în vigoare a pct. 4 din Protocolul din 09.12.2013, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta la acordarea în favoarea membrilor de sindicat B. și C. a 15 zile libere plătite anual pentru activități sindicale, până la data intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate și a respins restul pretențiilor. Prin încheierea din 16 mai 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1504 din 08 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc.

civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș în Dosar nr. x/320/2016. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la data de 14.01.2016 sub nr. x/320/2016, reclamanta SC D. a chemat în judecată pe pârâtul Sindicatul A., solicitând să se constate, în temeiul art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/2011, neîndeplinirea condițiilor de reprezentațivitate de către Sindicatul A., la nivelul unității D. SA și să se dispună, după soluționarea prezentei cereri, efectuarea mențiunilor în registrul special ținut la Judecătoria Târgu Mureș și la I.T.M. Mureș.

Prin sentința civilă nr. 2216 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș s-a respins excepția inadmisibilîtății acțiunii, a fost admisă cererea de chemare în judecată, s-a constatat că Sindicatul A. nu îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivelul unității SC D. SA și s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul special al acestei instanțe, hotărârea fiind supusă apelului. În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că, din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că unitatea (persoana juridică SC D. SA) are 634 angajați, în timp ce Sindicatul A. are 91 de membri, motiv pentru care instanța, a constatat că nu este îndeplinită ultima condiție prevăzută de art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/2011, republicată, sindicatul având mai puțin de jumătate plus unu din numărul angajaților unității.

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Potrivit dispozițiilor art. 414 C. proc. civ. „(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară (...) (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului (...)”. Acest caz de suspendare legală facultativă vizează o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluția ce urmează a se pronunța în cauza susceptibilă de aplicarea textului legal anterior citat și are rolul de a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii, cu efecte nedorile asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.

Din norma enunțată, rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul îndeplinirii anumitor condiții, și anume: să fie vorba de două judecăți pendinte; să privească existența sau inexistența unui drept; de existența sau inexistența acelui drept „să atârne în tot sau în parte” dezlegarea pricinii în care s-a solicitat suspendarea. Nu se poate reține critica conform căreia între cele două dosare nu există nicio relație de dependență, cum susține recurentul, câtă vreme în litigiul ce face obiectul dosarului de față, aflat, pe fondul cauzei, în faza procesuală a apelului, s-a pus în discuție calitatea procesuală a Sindicalului A., respectiv dreptul de reprezentare a celor doi membri de sindicat, aspect invocat de către pârâta SC D. SA prin memoriul de recurs, iar prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. x/320/2016 s-a constatat că Sindicatul A. nu îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivelul unității SC D. SA.

Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atât în ceea ce privește existența unui drept care face obiectul altei judecăți, cât și condiția dependenței celor două cauze. În această situație, în mod judicios instanța de apel a apreciat asupra oportunității măsurii suspendării judecății, în raport de finalitatea acțiunii având ca obiect constatarea neîndeplinirii condițiilor de reprezentativitate de către Sindicatul A., la nivelul unității D. SA, și cu efectele determinante pe care le-ar putea avea asupra prezentului demers judiciar. Având în vedere considerentele expuse, urmează a se reține că, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea la speță a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., astfel că, nefiind întrunite cerințele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul A., în numele și pentru membrii de sindicat B. și C., împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/102/2015/a1 de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.