ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1552/2016

Decizia nr. 1552/2016 Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 2053/F din 8 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, s-a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata Societatea B. SA, prin Sucursala Cluj, împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă din 17 iulie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia contestată angajatorul, în baza art. 52 alin. (1) lit. b) C. muncii, a dispus suspendarea contractului de muncă începând din data de 18 iulie 2014, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. În motivarea hotărârii pronunțate, Tribunalul a reținut că măsura suspendării contractului de muncă a fost dispusă cu respectarea cerințelor impuse de art. 52 alin. (1) lit. b) C. muncii.

Împotriva acestei sentințe, revizuientul A. a formulat cerere de revizuire, cale de atac ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/112/2015 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, format ca urmare a disjungerii din Dosarul nr. x/112/2015 al aceleiași instanțe, cauza fiind ulterior declinată în favoarea Curții de Apel Cluj, fiind o cerere de revizuire fondată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3/F din data de 10 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, hotărârea fiind pronunțată cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. În considerentele hotărârii pronunțate, curtea de apel a reținut că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. întrucât revizuentul nu a indicat nicio hotărâre judecătorească ale cărei dispoziții să fie potrivnice sentinței pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud și a cărei anulare să o solicite prin formularea căii extraordinare de atac. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea revizuirii sentinței nr. 2053/F pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu consecința admiterii cererii de anulare a deciziei de suspendare a contractului de muncă din 17 iulie 2014, emisă de intimată. A solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata integrală a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia de suspendare, începând cu data de 18 iulie 2014 și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

În motivarea căii de atac, după o scurtă prezentare a istoricului cauzei, recurentul-revizuent a arătat că art. 52 alin. (1) lit. b) C. muncii a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015 publicată în M. Of. nr. 431 din 17 iunie 2015, considerând că „deciziile Curții Constituționale sunt de imediată aplicabilitate și trebuie să fie aplicate și în prezenta cauză”. În drept, a fost indicat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 aprilie 2016 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Membrii completului de judecată au luat act de conținutul raportului la data de 9 iunie 2016, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 16 iunie 2016 - intimatei, respectiv, la data de 21 iunie 2016 - recurentului-revizuent. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport. Prin încheierea din data de 27 iulie 2016, recursul a fost admis în principiu, fixându-se termen la data de 22 septembrie 2016, în ședință publică, în vederea soluționării recursului. Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Din conținutul textului legal reiese că, pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții printre care aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, iar hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autoritarii de lucru judecat. În speța dedusă judecății, recurentul-revizuent afirmă o pretinsă contrarietate între sentința nr. 2053/F din 8 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, și Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015 publicată în M. Of.

nr. 431 din 17 iunie 2015, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 52 alin. (1) lit. b) C. muncii. Or, contrarietatea dintre o hotărâre judecătorească și o decizie pronunțată de Curtea Constituțională nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor în care s-au săvârșit eventuale greșeli de judecată, prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestui principiu, premisă ce nu se verifică în speță.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acestuia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Așadar, în cauza pendinte nu se verifică niciuna dintre condițiile enunțate, și anume: să existe hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile judecătorești în cauza trebuie să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauza, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

Înalta Curte costată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, aceasta deoarece revizuentul nu a indicat nicio hotărâre judecătorească care ar conține dispoziții potrivnice sentinței pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și a cărei anulare o solicită prin prezenta cale de atac extraordinară.

Existența unei decizii a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 58 alin. (1) lit. b) C. muncii, nu poate fi în contrarietate cu o hotărâre judecătorească, întrucât Curtea Constituțională este o autoritate de jurisdicție constituțională, care nu face parte din sistemul instanțelor judecătorești, astfel încât decizia Curții Constituționale indicată de revizuient nu constituie o hotărâre judecătorească în raport de care să se verifice contrarietatea sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud. În raport de aceste împrejurări, reținând legalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel Cluj asupra cererii de revizuire, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 3/F din data de 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2016.