ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1552/2016

Decizia nr. 1552/2016

Asupra cauzei

de față, reține următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2053/F din 8 decembrie 2014 pronunțată

de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, s-a

respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu

intimata Societatea B. SA, prin Sucursala Cluj, împotriva deciziei de

suspendare a contractului de muncă din 17 iulie 2014.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia

contestată angajatorul, în baza art. 52 alin. (1) lit. b) C. muncii, a

dispus suspendarea contractului de muncă începând din data de 18 iulie

2014, până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești.

În motivarea

hotărârii pronunțate, Tribunalul a reținut că măsura

suspendării contractului de muncă a fost dispusă cu respectarea

cerințelor impuse de art. 52 alin. (1) lit. b) C. muncii.

Împotriva

acestei sentințe, revizuientul A. a formulat cerere de revizuire, cale de

atac ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/112/2015 al Tribunalului

Bistrița-Năsăud, format ca urmare a disjungerii din Dosarul nr.

x/112/2015 al aceleiași instanțe, cauza fiind ulterior declinată

în favoarea Curții de Apel Cluj, fiind o cerere de revizuire fondată

pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 3/F din data de 10 februarie 2016, Curtea de Apel

Cluj, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire, hotărârea fiind pronunțată cu drept de recurs în

termen de 30 de zile de la comunicare.

În

considerentele hotărârii pronunțate, curtea de apel a reținut

că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ. întrucât revizuentul nu a indicat nicio hotărâre

judecătorească ale cărei dispoziții să fie potrivnice

sentinței pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud

și a cărei anulare să o solicite prin formularea căii

extraordinare de atac.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, revizuentul A. a

formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și admiterea revizuirii sentinței nr. 2053/F

pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu

consecința admiterii cererii de anulare a deciziei de suspendare a

contractului de muncă din 17 iulie 2014, emisă de intimată. A

solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata integrală a

drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat

dacă nu s-ar fi emis decizia de suspendare, începând cu data de 18 iulie

2014 și până la data reluării efective a raporturilor de

muncă, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda

legală.

În motivarea

căii de atac, după o scurtă prezentare a istoricului cauzei,

recurentul-revizuent a arătat că art. 52 alin. (1) lit. b) C. muncii

a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții

Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015 publicată în M. Of. nr.

431 din 17 iunie 2015, considerând că „deciziile Curții Constituționale

sunt de imediată aplicabilitate și trebuie să fie aplicate

și în prezenta cauză”.

În drept, a

fost indicat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aplicarea

dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din

data de 14 aprilie 2016 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei

și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Membrii

completului de judecată au luat act de conținutul raportului la data

de 9 iunie 2016, dispunându-se comunicarea acestuia către

părțile în litigiu.

Conform

dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data

de 16 iunie 2016 - intimatei, respectiv, la data de 21 iunie 2016 -

recurentului-revizuent.

Părțile

nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin

încheierea din data de 27 iulie 2016, recursul a fost admis în principiu,

fixându-se termen la data de 22 septembrie 2016, în ședință

publică, în vederea soluționării recursului.

Analizând

decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

reține următoarele:

Revizuirea

reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce

oferă posibilitatea desființării unei hotărâri

judecătorești definitive, care se vădește a fi

greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite

după pronunțarea acesteia.

Cum

retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce

efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea

reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict

determinate.

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date

de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă

autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din

conținutul textului legal reiese că, pentru admisibilitatea acestei

căi extraordinare de atac, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, mai

multe condiții printre care aceea să existe identitate de

părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele

caracteristice lucrului judecat, iar hotărârile definitive potrivnice

să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade

diferite.

Așadar,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în

respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele

au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca

urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi

este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată

de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin

revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul

autoritarii de lucru judecat.

În speța

dedusă judecății, recurentul-revizuent afirmă o

pretinsă contrarietate între sentința nr. 2053/F din 8 decembrie 2014

pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția

I civilă, și Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 23

aprilie 2015 publicată în M. Of. nr. 431 din 17 iunie 2015, prin care au

fost declarate neconstituționale prevederile art. 52 alin. (1) lit. b) C.

muncii.

Or,

contrarietatea dintre o hotărâre judecătorească și o

decizie pronunțată de Curtea Constituțională nu poate

constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc.

civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de

situații.

Scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor în care

s-au săvârșit eventuale greșeli de judecată, prin anularea

acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate de nesocotirea acestui principiu, premisă ce nu se

verifică în speță.

Înalta Curte

constată că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat

de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în

sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea

acestuia față de soluția nefavorabilă pronunțată

de Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Așadar,

în cauza pendinte nu se verifică niciuna dintre condițiile

enunțate, și anume: să existe hotărâri

judecătorești definitive pronunțate de instanțe care fac

parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile judecătorești

în cauza trebuie să fie potrivnice, să existe tripla identitate de

părți, obiect și cauza, iar în cel de-al doilea proces să

nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat sau,

dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de

dezbatere.

Înalta Curte

costată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj faptul

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respingând, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire, aceasta deoarece revizuentul nu a indicat nicio hotărâre

judecătorească care ar conține dispoziții potrivnice

sentinței pronunțată de Tribunalul

Bistrița-Năsăud și a cărei anulare o solicită

prin prezenta cale de atac extraordinară.

Existența

unei decizii a Curții Constituționale prin care au fost declarate

neconstituționale prevederile art. 58 alin. (1) lit. b) C. muncii, nu

poate fi în contrarietate cu o hotărâre judecătorească, întrucât

Curtea Constituțională este o autoritate de jurisdicție

constituțională, care nu face parte din sistemul instanțelor

judecătorești, astfel încât decizia Curții Constituționale

indicată de revizuient nu constituie o hotărâre

judecătorească în raport de care să se verifice contrarietatea

sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În raport de

aceste împrejurări, reținând legalitatea soluției

pronunțate de Curtea de Apel Cluj asupra cererii de revizuire, Înalta

Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 3/F

din data de 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2016.