ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2130/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2130/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2130/2016
Deliberând
asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 1528 din 10 septembrie 2014 pronunțată de
Judecătoria Câmpulung a fost admisă excepția
autorității de lucru judecat și, în consecință,
respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu
cu pârâții B., C., D. și E.
Tribunalul
Argeș, prin decizia nr. 1087 din 8 aprilie 2015 a respins, ca nefondat,
apelul promovat împotriva sentinței primei instanțe, cu
mențiunea că decizia este definitivă.
Împotriva
acestei din urmă decizii, a formulat recurs reclamanta, ce a fost respins
de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 315
din 15 octombrie 2015, ca inadmisibil.
La fata de 17
iunie 2016 reclamanta A. a exercitat recurs împotriva deciziei nr. 315 din 15
octombrie 2015 a Curții de Apel. Pitești, secția I civilă,
dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție la data de 29.06.2016 și repartizat aleatoriu completului 9,
potrivit fișei Ecris aflată la dosarul de recurs.
Prin
rezoluția din 6 iulie 2016, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.,
Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului.
Raportul a
fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la
data de 12 septembrie 2016, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată,
prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a pus în vedere, în temeiul
art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru, obligația de a timbra cererea de recurs cu taxă
judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, achitată în cauză.
La data de 27
septembrie 2016 recurenta a formulat în scris punct de vedere asupra
raportului.
Analizând
recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit
cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat
în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției
fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte
constată următoarele:
Prin decizia
nr. 315 din 15 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I
civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A.
împotriva deciziei nr. 1087 din 8 aprilie 2015 a Tribunalului Argeș.
Prevederile
art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: „Hotărârile date
în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum
și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt
supuse recursului”, iar conform art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 din
același cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt
supuse apelului și nici recursului, precum și orice alte
hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În raport de
dispozițiile legale menționate, decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015
a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, atacată în
prezenta cauză, prin care a fost soluționat un recurs, nu este
supusă recursului.
Conform
dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea
judecătorească este supusă numai căilor de atac
prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de
aceasta.
Din
interpretarea acestui text legal, reiese că o hotărâre
judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte
căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,
căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista
în afara iegii, regula având valoare de principiu constituțional, în
raport de prevederile art. 129 din Constituție.
Față
de cele ce preced, decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curții. de Apel
Pitești, secția I civilă, nu este supusă căii de atac
a recursului, urmând a se dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 315 din
15 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I
civilă.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2016.