ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2130/2016

Decizia nr. 2130/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1528 din 10 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E. Tribunalul Argeș, prin decizia nr. 1087 din 8 aprilie 2015 a respins, ca nefondat, apelul promovat împotriva sentinței primei instanțe, cu mențiunea că decizia este definitivă. Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat recurs reclamanta, ce a fost respins de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015, ca inadmisibil. La fata de 17 iunie 2016 reclamanta A. a exercitat recurs împotriva deciziei nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel.

Pitești, secția I civilă, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29.06.2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la dosarul de recurs. Prin rezoluția din 6 iulie 2016, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 12 septembrie 2016, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a pus în vedere, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, obligația de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, achitată în cauză.

La data de 27 septembrie 2016 recurenta a formulat în scris punct de vedere asupra raportului. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1087 din 8 aprilie 2015 a Tribunalului Argeș. Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc.

civ. stipulează că: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar conform art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 din același cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, prin care a fost soluționat un recurs, nu este supusă recursului. Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal, reiese că o hotărâre judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara iegii, regula având valoare de principiu constituțional, în raport de prevederile art. 129 din Constituție. Față de cele ce preced, decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curții. de Apel Pitești, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând a se dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2016.