ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2017

Decizia nr. 1228/2017

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

1.

Cererea de revizuire;

Prin cererea de revizuire

formulată la data de 6 iunie 2017 împotriva Deciziei nr. 752 din 11 mai

2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, prin

care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 383 din data de 23 februarie 2017

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiată pe

dispozițiile art. 509 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta A. a

invocat faptul că instanța a calificat greșit obiectul cererii

deduse judecății.

Revizuenta

arată că obiectul Dosarului nr. x/1/2017 ai Înaltei Curți de

Casație și Justiție, conform precizărilor făcute la

data de 23 februarie 2017 și respectiv la data de 5 aprilie 2017, este

reprezentat de anularea unui act administrativ, Hotărârea Consiliului

Local Livezile nr. 59 din data de 28 octombrie 2014, precum și radierea

acesteia din cartea funciară. Or

,

susține revizuenta, Înalta

Curte de Casație și Justiție a judecat o altă cerere, pe

care niciuna dintre părți nu a formulat-o, motiv pentru care decizia

pronunțată este nulă de drept.

În consecință,

arată revizuenta, instanța care a pronunțat decizia atacată

cu cerere de revizuire în prezenta cauză nu a respectat cerințele art.

6 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale deoarece a judecat un alt obiect, iar nu

anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea Consiliului Local

Livezile nr. 59 din data de 28 octombrie 2014, cu consecința

deposedării sale de terenul pe care este construită casa sa din

Livezile și a descurajării părții de a mai formula cereri

la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și de a executa

decizia din 23 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. x/02 al

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai

arată că a invocat în Dosarul nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție și excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 223/1974, iar excepția

respectivă trebuia să fie trimisă la Curtea

Constituțională.

Susține

revizuenta că instanța a pronunțat decizia atacată cu

revizuire în prezenta cauză, deși Decretul nr. 223/1974 este abrogat,

iar terenul în cauză nu este proprietatea statului român, acesta fiind de

rea-credință. Terenul în cauză a fost trecut în proprietatea

statului român, fără plată, astfel încât trebuie retrocedat, de

asemenea tară plată, în temeiul art. 1 din Legea nr. 1/2009.

Prin

precizarea depusă la data de 16 iunie 2017,

revizuenta a arătat că nu

este de acord cu obiectul menționat în citația pe care a primit-o,

emisă în dosarul de față, dat fiind faptul că, în

realitate, a solicitat anularea Hotărârii nr. 59 din 28 octombrie 2014 a

Consiliul Local Livezeni și radierea acesteia din C.F. Deta, anularea

hotărârilor pronunțate de Judecătoria Deta și Tribunalul

Timiș, precum și a deciziei

pronunțate în Dosarul nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, cu consecința trimiterii dosarului la Tribunalul

Timiș, inclusiv cu privire ia excepția de neconstituționalitate

a Decretului nr. 223/1974.

2.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, în

temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele

ale art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Se

reține că principiul legalității căilor de atac,

înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea

le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Prin

urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția

competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru

subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac

exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin

legea procesuală.

Din

dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții

ce se cer a ii întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de

atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca

atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar

pe această cale.

În ceea

ce privește calea de atac ce face obiect al prezentului dosar, se

reține că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de

atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei

hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi

greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite

după pronunțarea acesteia.

Se

reține că, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care

evocă fondul, se poate cere pentru cazurile prevăzute de pct. 1-11

ale art. 509 C. proc. civ.

Motivele

de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ. și impun, pentru fiecare caz în

parte, îndeplinirea unor condiții specifice, iar potrivit

dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. „ dezbaterile sunt limitate

la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se

întemeiază".

Dispoziția

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra

unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

În

temeiul textului dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pot

să facă obiect al cererii de revizuire hotărârile

pronunțate asupra fondului de instanțele de fond sau de apel, precum

și hotărârile instanței de recurs, numai dacă evocă

fondul Or, instanța de recurs evoca fondul numai în situația în care,

în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele

administrate de instanțele inferioare, reține o altă

situație de fapt și pronunță o soluție diferită

de cea pronunțată de instanțele inferioare.

În speță,

se constată că prin Decizia nr. 383 din 23 februarie 2017, Înalta Curte

de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei

nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, dat fiind faptul

că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii

pronunțate în procedura de filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

Împotriva

acestei decizii, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire, ce a fost

înregistrată la data de 27 martie 2017 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, cerere ce a fost

respinsă ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 752 din 11 mai 2017 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

atacată cu cerere de revizuire în prezenta cauză.

În

sinteză, prin decizia pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta

Curte a reținut că, deși în cuprinsul cererii formulate

revizuenta a indicat formal ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 1, 10 și 11 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de revizuire nu

rezultă că se formulează critici ce ar putea fi încadrate în

aceste texte de lege, de natură a atrage incidența dispozițiilor

art. 509 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, s-a reținut că nu

este îndeplinită cerința de admisibilitate impusă de

dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv calea de atac a

revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate

asupra fondului sau care evocă fondul.

Înalta

Curte constată că nici prin hotărârea atacată cu prezenta

cerere de revizuire nu se evocă fondul.

Astfel,

analizând condițiile de exercițiu ale căii extraordinare de

atac, instanța a constatat că este inadmisibilă cererea de

revizuire îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2174

din data de 10 noiembrie 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă

Prin

urmare, Decizia nr. 752 din data de 11 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul

nr. x/1/2017, atacată cu revizuire în prezenta cauză, nu evocă

fondul pricinii, ci dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte

a constatat că nu sunt întrunite condițiile de promovare ale unei

alte cereri de revizuire.

Pentru

aceste motive, constatând că decizia atacată nu este

susceptibilă a fi reformată printr-o revizuire, Înalta Curte va

respinge prezenta cerere ca inadmisibilă.

Înalta

Curte constată că admiterea excepției

inadmisibilității, ca excepție de fond, face inutilă

cercetarea celorlalte aspecte învederate prin cererea de revizuire

formulată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

împotriva Deciziei nr. 752 din 11 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.