ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2017

Decizia nr. 1228/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de revizuire; Prin cererea de revizuire formulată la data de 6 iunie 2017 împotriva Deciziei nr. 752 din 11 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 383 din data de 23 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta A. a invocat faptul că instanța a calificat greșit obiectul cererii deduse judecății. Revizuenta arată că obiectul Dosarului nr. x/1/2017 ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform precizărilor făcute la data de 23 februarie 2017 și respectiv la data de 5 aprilie 2017, este reprezentat de anularea unui act administrativ, Hotărârea Consiliului Local Livezile nr. 59 din data de 28 octombrie 2014, precum și radierea acesteia din cartea funciară.

Or , susține revizuenta, Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat o altă cerere, pe care niciuna dintre părți nu a formulat-o, motiv pentru care decizia pronunțată este nulă de drept. În consecință, arată revizuenta, instanța care a pronunțat decizia atacată cu cerere de revizuire în prezenta cauză nu a respectat cerințele art. 6 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale deoarece a judecat un alt obiect, iar nu anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea Consiliului Local Livezile nr. 59 din data de 28 octombrie 2014, cu consecința deposedării sale de terenul pe care este construită casa sa din Livezile și a descurajării părții de a mai formula cereri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și de a executa decizia din 23 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. x/02 al Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai arată că a invocat în Dosarul nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 223/1974, iar excepția respectivă trebuia să fie trimisă la Curtea Constituțională. Susține revizuenta că instanța a pronunțat decizia atacată cu revizuire în prezenta cauză, deși Decretul nr. 223/1974 este abrogat, iar terenul în cauză nu este proprietatea statului român, acesta fiind de rea-credință. Terenul în cauză a fost trecut în proprietatea statului român, fără plată, astfel încât trebuie retrocedat, de asemenea tară plată, în temeiul art. 1 din Legea nr. 1/2009. Prin precizarea depusă la data de 16 iunie 2017, revizuenta a arătat că nu este de acord cu obiectul menționat în citația pe care a primit-o, emisă în dosarul de față, dat fiind faptul că, în realitate, a solicitat anularea Hotărârii nr. 59 din 28 octombrie 2014 a Consiliul Local Livezeni și radierea acesteia din C.F.

Deta, anularea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Deta și Tribunalul Timiș, precum și a deciziei pronunțate în Dosarul nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința trimiterii dosarului la Tribunalul Timiș, inclusiv cu privire ia excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 223/1974. 2. Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Se reține că principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege.

în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a ii întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În ceea ce privește calea de atac ce face obiect al prezentului dosar, se reține că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere pentru cazurile prevăzute de pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ. Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ. și impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice, iar potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc.

civ. „ dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază". Dispoziția legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. În temeiul textului dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pot să facă obiect al cererii de revizuire hotărârile pronunțate asupra fondului de instanțele de fond sau de apel, precum și hotărârile instanței de recurs, numai dacă evocă fondul Or, instanța de recurs evoca fondul numai în situația în care, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție diferită de cea pronunțată de instanțele inferioare.

În speță, se constată că prin Decizia nr. 383 din 23 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, dat fiind faptul că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru, nesusceptibilă de cale de atac. Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire, ce a fost înregistrată la data de 27 martie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 752 din 11 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, atacată cu cerere de revizuire în prezenta cauză.

În sinteză, prin decizia pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte a reținut că, deși în cuprinsul cererii formulate revizuenta a indicat formal ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 10 și 11 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de revizuire nu rezultă că se formulează critici ce ar putea fi încadrate în aceste texte de lege, de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, s-a reținut că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate impusă de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv calea de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Înalta Curte constată că nici prin hotărârea atacată cu prezenta cerere de revizuire nu se evocă fondul.

Astfel, analizând condițiile de exercițiu ale căii extraordinare de atac, instanța a constatat că este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Prin urmare, Decizia nr. 752 din data de 11 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, atacată cu revizuire în prezenta cauză, nu evocă fondul pricinii, ci dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de promovare ale unei alte cereri de revizuire.

Pentru aceste motive, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă a fi reformată printr-o revizuire, Înalta Curte va respinge prezenta cerere ca inadmisibilă. Înalta Curte constată că admiterea excepției inadmisibilității, ca excepție de fond, face inutilă cercetarea celorlalte aspecte învederate prin cererea de revizuire formulată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 752 din 11 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.