ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1594/2017

Decizia nr. 1594/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, petenta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 118325 din 24 august 2016. Judecătoria Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2460 din 7 martie 2017 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești. Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Constanța a reținut că, potrivit adeverinței nr. 115 din 23 februarie 2017 emisă de Tribunalul Constanța petenta este numită, pe perioadă nedeterminată, în funcția de grefier la Tribunalul Constanța.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Conform alin. (3), dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

În consecință, în analiza competenței prevăzute de art. 127 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează reclamantul, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță. Totodată, se are în vedere și faptul că eventuala cale de atac ce s-ar exercita împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie ar urma a fi soluționată de Tribunalul Constanța, instanță în cadrul căreia petenta îndeplinețte funcția de grefier. Astfel învestită, Judecătoria Fetești, prin sentința nr. 1043 din 14 septembrie 2017, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Fetești, a declinat cauza la Judecătoriei Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Fetești a reținut următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale fiind de competența exclusivă a acestei instanțe. Față de competența teritorială exclusivă reglementată prin dispozițiile legale enunțate, instanța reține că sesizarea unei alte instanțe decât cea în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția trebuie prevăzută în mod expres de lege, printr-o normă specială și derogatorie de la dreptul comun al competenței teritoriale.

Analizând temeiul de drept în baza căruia a fost sesizată cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a constatat că, potrivit art. 127 C. proc. civ.. dacă un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. și s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. Astfel, condiția-premisă de aplicare a dispozițiilor acestui text de lege este aceea ca judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanțe nu și exercitarea căilor de atac, interpretarea extensivă neputând fi reținută și pentru motivul că nu se poate anticipa exercitarea căii de atac în cauză.

Având în vedere că petenta A. își desfășoară activitatea în calitate de grefier la Tribunalul Constanța, conform adeverinței depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că în cauză nu pot fi aplicate prevederile art. 127 C. proc. civ. și, în consecință, Judecătoria Fetești nu poate fi legal învestită cu soluționarea plângerii contravenționale. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Constanța, pentru considerentele ce succed: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, petenta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 118325 din 24 august 2016. Art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Petenta A. își desfășoară activitatea în calitate de grefier la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei. Prezentul conflict de competență este generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă aceasta este cea la care își desfășoară activitatea. Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum în cauză nu este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, nu poate opera prorogarea de competență. Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

Soluția este în acord și cu decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoare activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță. Cum în cauză, reclamanta își desfășoară activitatea la Tribunalul Constanța, deci nu la Judecătoria Constanța, competentă să soluționeze acțiunea potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, nu operează prorogarea legală de competență teritorială în favoarea altei instanțe, nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în interpretarea dată prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii. Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.