ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1594/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1594/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1594/2017
Asupra
conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin
plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, petenta A.
a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să
dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare
a contravențiilor nr. 118325 din 24 august 2016.
Judecătoria
Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr.
2460 din 7 martie 2017 a admis excepția necompetenței sale
teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Fetești.
Pentru a se
pronunța astfel, Judecătoria Constanța a reținut că,
potrivit adeverinței nr. 115 din 23 februarie 2017 emisă de
Tribunalul Constanța petenta este numită, pe perioadă
nedeterminată, în funcția de grefier la Tribunalul Constanța.
Potrivit
dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un
judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența
instanței la care își desfășoară activitatea, va
sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad
aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate
cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța
la care își desfășoară activitatea.
Conform alin.
(3), dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod
corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari
și grefierilor.
Legiuitorul
nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care
funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea
exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a
făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se
află instanța unde se introduce cererea.
În
consecință, în analiza competenței prevăzute de art. 127 C.
proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanța la care
funcționează reclamantul, ci și curtea de apel în
circumscripția căreia se află această instanță.
Totodată,
se are în vedere și faptul că eventuala cale de atac ce s-ar exercita
împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie ar urma a fi
soluționată de Tribunalul Constanța, instanță în
cadrul căreia petenta îndeplinețte funcția de grefier.
Astfel
învestită, Judecătoria Fetești, prin sentința nr. 1043 din 14
septembrie 2017, a admis excepția de necompetență
teritorială a Judecătoriei Fetești, a declinat cauza la
Judecătoriei Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de
competență între cele două instanțe, a dispus sesizarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea
soluționării acestui conflict.
Pentru a
decide astfel, Judecătoria Fetești a reținut următoarele
considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de
constatare a contravenției se depune la judecătoria în a cărei
circumscripție a fost săvârșită contravenția,
controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale
fiind de competența exclusivă a acestei instanțe.
Față
de competența teritorială exclusivă reglementată prin
dispozițiile legale enunțate, instanța reține că
sesizarea unei alte instanțe decât cea în a cărei circumscripție
a fost săvârșită contravenția trebuie prevăzută
în mod expres de lege, printr-o normă specială și derogatorie de
la dreptul comun al competenței teritoriale.
Analizând
temeiul de drept în baza căruia a fost sesizată cu soluționarea
plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției,
instanța a constatat că, potrivit art. 127 C. proc. civ.. dacă
un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) are calitatea de
reclamant într-o cerere de competența instanței la care își
desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele
judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia
dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei
circumscripție se află instanța la care își
desfășoară activitatea.
Prin decizia
nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție a fost admis recursul în interesul legii privind interpretarea
și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.
civ. și s-a stabilit că sintagma „instanța la care își
desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C.
proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se
referă la situația în care judecătorul își
desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței
competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată
în primă instanță.
Astfel,
condiția-premisă de aplicare a dispozițiilor acestui text de
lege este aceea ca judecătorul (procurorul, asistentul judiciar,
grefierul) să funcționeze la instanța competentă să
soluționeze cauza în primă instanță. Prevederile art. 127 C.
proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanțe nu și exercitarea
căilor de atac, interpretarea extensivă neputând fi
reținută și pentru motivul că nu se poate anticipa
exercitarea căii de atac în cauză.
Având în
vedere că petenta A. își desfășoară activitatea în calitate
de grefier la Tribunalul Constanța, conform adeverinței depuse la
dosarul cauzei, instanța a constatat că în cauză nu pot fi
aplicate prevederile art. 127 C. proc. civ. și, în consecință,
Judecătoria Fetești nu poate fi legal învestită cu soluționarea
plângerii contravenționale.
Învestită
cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte
va constata că, în cauză, competența soluționării
litigiului revine Judecătoriei Constanța, pentru considerentele ce
succed:
Prin
plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, petenta A.
a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să
dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare
a contravențiilor nr. 118325 din 24 august 2016.
Art. 32 alin.
(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede
că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției se depune la judecătoria în a cărei
circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Petenta A.
își desfășoară activitatea în calitate de grefier la
Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal,
astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei.
Prezentul
conflict de competență este generat de interpretarea diferită a
dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora,
dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de
competența instanței în care își desfășoară
activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de
același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre
curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei
circumscripție se află instanța la care își
desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd
că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător
și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Așadar,
art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență
facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul,
asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând
sesizarea instanței competente, dacă aceasta este cea la care
își desfășoară activitatea.
Ca atare,
pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială
specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din
circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca
reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar
sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece
litigiul.
Cum
dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o
derogare de la normele de competență, reglementând o situație
excepțională, și cum în cauză nu este îndeplinită
condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul
judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța
competentă să soluționeze cauza, nu poate opera prorogarea de
competență.
Sintagma
folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența
instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate
fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui
circumscripție își desfășoară activitatea
judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul reclamant, ci
are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta
funcționează efectiv.
Soluția
este în acord și cu decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în
interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3)
C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma „instanța la care
își desfășoare activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C.
proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se
referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul
judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea
în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de
chemare în judecată în prima instanță.
Cum în
cauză, reclamanta își desfășoară activitatea la
Tribunalul Constanța, deci nu la Judecătoria Constanța,
competentă să soluționeze acțiunea potrivit art. 32 alin.
(1) din O.G. nr. 2/2001, nu operează prorogarea legală de
competență teritorială în favoarea altei instanțe, nefiind
aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în interpretarea dată
prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție pronunțată în recurs în interesul legii.
Pentru toate
aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în
primă instanță în favoarea Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Constanța.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.