ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 559/2019

HOTĂRÂRE

12.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 559/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 07.03.2018 sub numărul 5.648/212/2018, contestatoarea A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, să dispună anularea adresei de înființare a popririi nr. 333507/11.02.2018, emisă de intimat pentru realizarea pe cale de executare silită a creanței în cuantum de 458 de RON, precum și a tuturor titlurilor executorii menționate în cuprinsul acestei adrese; încetarea executării silite; obligarea intimatei la restituirea către aceasta a sumei de 458 de RON, realizată prin poprirea contestată; suspendarea executării silite contestate până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 215 și art. 260, 261 C. proc. fisc. , aprobat prin Legea nr. 207/2015.

Prin Sentința nr. 5593 din 23 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanța, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

În considerentele hotărârii se arată că în ipoteza în care un grefier învestește cu o cerere instanța la care își desfășoară activitatea - instanță care este competentă general, material și teritorial să-i soluționeze cauza - cu nesocotirea, însă, a dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) coroborate cu alin. (3) C. proc. civ., necompetența teritorială izvorând din această nesocotire a dispoziției legale este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiției, putând fi astfel invocată, în condițiile art. 130 alin. (2) din același act normativ, și de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, astfel cum este cazul în speță.

Aplicând dispozițiile normative precizate situației de fapt stabilite în cauză, instanța a apreciat că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța este întemeiată și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei Judecătoriei Fetești, instanță de același grad cu Judecătoria Constanța situată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Constanța, cu motivarea că, deși în temeiul art. 651 alin. (1) teza I și al art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și al art. 260 alin. (4) C. proc. fisc. , Judecătoria Constanța ar fi fost competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, cu toate acestea, față de calitatea reclamantei (debitoare-contestatoare) de grefier arhivar al Judecătoriei Constanța la momentul sesizării instanței cu prezenta cerere introductivă de instanță, Judecătoria Constanța este necompetentă teritorial absolut a soluționa cererea pendinte, fiind obligatorie, în temeiul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., sesizarea unei judecătorii situate în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Constanța, cea în care este situată Judecătoria Constanța.

Prin Sentința nr. 1017 din 30 august 2018, Judecătoria Fetești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Instanța a reținut că, întrucât în circumscripția Judecătoriei Fetești nu se află nici domiciliul reclamantei, nici sediul pârâtei, nici nu se efectuează acte de executare silită, iar părțile nu au solicitat judecarea cauzei la Judecătoria Fetești, așa cum prevede art. 127 C. proc. civ., instanța nu poate fi legal învestită cu soluționarea contestației la executare, astfel că a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Constanța și Judecătoria Fetești a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care, potrivit adeverinței aflate la dosarul Judecătoriei Constanța, la data formulării contestației la executare contestatoarea avea calitatea de grefier la Judecătoria Constanța.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, față de calitatea contestatoarei de grefier la Judecătoria Constanța, în cauză sunt prevalente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. față de prevederile anterior menționate, fiind dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant, situație ce se regăsește în speță.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării contestației la executare:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că:

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Potrivit Deciziei nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Ulterior, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a statuat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificație întrucât, pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea grefierul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar, pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

În situația în care reclamantul ce are calitatea de grefier se adresează instanței la care își desfășoară activitatea, necompetența teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., excepție absolută, trebuie invocată de părți sau de instanță la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În prezentul dosar Judecătoria Constanța, la primul termen de judecată, anume 23 mai 2018, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Fetești, instanță de același grad cu Judecătoria Constanța situată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Constanța.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate și ținând seama deopotrivă de calitatea contestatoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Constanța, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.