ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1282/2019

HOTĂRÂRE

18.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1282/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 11 iunie 2018, petentul BEJ A., a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea B. SA, prin împuternicit SC C. SRL, debitorul D., și terțul poprit E. SRL, validarea popririi înființate prin adresa din 3 mai 2018, în Dosarul de executare silită nr. x/2015, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 23.11.2007, până la concurența sumei de 31.646,71 RON.

A arătat că între debitorul D., și creditorul SC C. SRL, în calitate de împuternicit al creditorului urmăritor B. SA, a fost încheiat Contractul de credit nr. x/23.11.2007, iar debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin acesta.

În conformitate cu dispozițiile art. 782 din C. proc. civ., executorul judecătoresc a emis adresa din 3 mai 2018, prin care a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care E. SRL, în calitate de terț poprit, le datorează ori le va datora în viitor debitorului, precum și asupra veniturilor salariale realizate de acesta, în cuantum de 1/3 din salariul lunar net.

Adresa de înființare a poprii a fost comunicată la data de 9 mai 2018, terțului poprit, însă nu a fost consemnată nicio sumă de bani în contul indicat de către executorul judecătoresc.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 782 și următoarele din C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1.1862 din 9 noiembrie 2018, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Fetești.

În motivare a reținut incidența art. 790 și art. 651 alin. (1),(2) din C. proc. civ., și faptul că, încă din data de 17 septembrie 2013, domiciliul debitorului D., este în sat Progresu, comuna Făcăeni, str. x, jud. Ialomița.

Investită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Fetești, prin Sentința civilă nr. 280 din 26 februarie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că, potrivit art. 790 din C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de validare a popririi revine instanței de executare care, în baza art. 651 din C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea silită.

În speță, instanța de executare este Judecătoria Constanța, în circumscripția sa domiciliind debitorul D., la data sesizării organului de executare, iar încuviințarea executării silite s-a realizat de către BEJ A., cu sediul în B-dul x, nr. x, biroul x, Constanța.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7 octombrie 2015, creditoarea B. SA, prin reprezentant legal SC C. SRL, a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 23 noiembrie 2007, împotriva debitorului D., cu domiciliul în Constanța, str. x, jud. Constanța.

Prin încheierea din aceeași dată, emisă în Dosarul de executare nr. x/2015, BEJ A., a admis cererea formulată de creditoarea SC C. SRL, și a încuviințat executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu, în oricare de modalitățile prevăzute de lege.

În raport de situația de fapt mai sus expusă, precum și de dispozițiile art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", Înalta Curte, constată că, în cauză, procedura executării silite a început la data de 7 octombrie 2015, data sesizării organului de executare cu cererea de deschidere a dosarului de executare silită, de către SC C. SRL.

Conform prevederilor art. 790 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

La data formulării cererii de executare silită, domiciliul debitorului era în Constanța, domiciliu care a și atras competența executorului judecătoresc care a înființat poprirea, conform art. 782 alin. (1) din C. proc. civ., acesta având sediul în Constanța, Bd. x, biroul nr. x.

Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 24 din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.