ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5301/2019

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Curții de Apel Constanța și înregistrată sub nr. x/36 la data de 07.09.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L, în faliment, prin lichidator judiciar B., a chemat în judecată pe pârâtele DGRFP Galați - Serviciul Soluționare Contestații II și AJFP CONSTANȚA Activitatea de Inspecție Fiscală solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 269/31.03.2016 privind soluționarea contestației administrative formulată de societatea aflată în faliment (înregistrată la DGRFP Galați sub nr. x/02.02.2016), act administrativ fiscal prin care s-a dispus: suspendarea contestației administrative promovate împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.12.2015 în sarcina societății debitoare, în cuantum total de 2.827.838 RON și prin care, s-a respins contestația debitoarei S.C. A. S.R.L., ca nemotivată, împotriva Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. x 14.12.2015;

- anularea actelor administrativ fiscale contestate în procedura administrativă;

- Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.12.2015 și

- Raportul de inspecție fiscala nr. x/14.12.2015.

În principal, reclamanta a solicitat constatarea nulității sau anularea Deciziei nr. 269/31.03.2016 privind soluționarea contestației administrative formulată de societatea aflată în faliment (înregistrată la DGRFP Galați sub nr. x/02.02.2016) și obligarea intimatei să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.12.2015 și a Raportului de inspecție fiscala nr. x/14.12.2015 și

În subsidiar, a solicitat anularea Deciziei nr. 269/31.03.2016 privind soluționarea contestației administrative, anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.12.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/14.12.2015, în parte, ca urmare a intervenirii prescripției extinctive fiscale și în parte pentru, motive de nelegalitate și pe cale de consecință, să se dispună exonerarea de plata obligațiilor fiscale suplimentare în sumă de 2.827.838 RON, stabilite în sarcina sa, în mod nelegal și fără să existe probe pertinente și concludente din care să rezulte temeinicia acestor obligații fiscale suplimentare stabilite din oficiu de organul fiscal.

Prin sentința civilă nr. 25/CA din 22 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Contencios a fost respinsă, ca nefondată cauza în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Galați - Serviciul Soluționare Contestații II și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Activitatea de Inspecție Fiscală.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 25/CA din 22 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal recurenta - reclamantă a formulat recurs, solicitând casarea in tot a hotărârii atacate, desființarea Deciziei nr. 269/31.03.2016 și obligarea organului fiscal la soluționare contestației administrative.

3.2. Prin precizările înregistrate la dosarul instanței de recurs, recurenta - reclamantă, prin lichidator judiciar B. a invocat lipsa de obiect a acțiunii în raport de emiterea Deciziei nr. 474 din data de 26.09.2018 de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a desființat decizia de impunere și s-a dispus refacerea inspecției fiscale.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 iunie 2017 intimata-pârâtă DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamantă, îl va respinge ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:

În fapt, reclamanta a promovat acțiunea in contencios administrativ împotriva Deciziei nr. 269/31.03.2016 prin care a fost suspendată soluționarea pe fond a contestației administrativ fiscale până la soluționarea laturii penale în conformitate cu prevederile legale, respectiv a dispozițiilor art. 277 din Legea nr. 207/2015.

La dosarul de recurs, recurenta - reclamantă, prin administrator judiciar, a depus decizia nr. 474/26.09.2018 emisă de Direcția Generală de Soluționare a din cadrul ANAF, prin care, in urma Ordonanței din data de 16.01.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și sentinței nr. 46/28.02.2018 a Tribunalului Constanța, pronunțată in dosarul nr. x/2018, s-a dispus desființarea Deciziei de impunere nr. x/2015 emisă in baza RIF nr. x/2015 și s-a dispus refacerea inspecției fiscale.

Condiția interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile "interesate".

Recurenta nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Deși C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin promovarea acțiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, iar lipsa totală a interesului recurentei în exercitarea recursului, are drept consecință respingerea căii de atac din acest motiv.

Astfel fiind, Înalta Curte a constatat raportat la precizările și la înscrisul depus în fața instanței de recurs de către recurenta - reclamantă, că s-a dispus refacerea inspecției fiscale pentru perioada avută in vedere in prezenta cauză și desființarea deciziilor de impunere și a raportului de inspecție fiscală care au constituit obiectul prezentului demers.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Temeiul de drept al soluției pronunțate:

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 25/CA din 22 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.