ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2020

Ședința publică din data de 8 decembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28 mai 2020, petenta A. a solicitat instanței reexaminarea amenzii judiciare în cuantum de 50 RON, care i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1058 din data de 22 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Oradea a reținut că petenta este grefier în cadrul Judecătoriei Oradea și, prin urmare, dat fiind că reclamanta își desfășoară activitatea chiar la instanța sesizată cu soluționarea cererii, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea magistratul/asistentul judiciar/grefierul care are calitatea de reclamant sau a instanței inferioare acesteia, și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul.

A apreciat că nu are relevanță faptul că legiuitorul a folosit în cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. noțiunea de "reclamant", întrucât aceasta poate fi asimilată oricărei alte calități asociate persoanei care învestește instanța cu o cerere, cum ar fi, de exemplu, cea de petent sau de creditor, scopul normei, respectiv asigurarea bunei administrări a justiției și apărarea prestigiului și imparțialității justiției, fiind atins numai prin interpretarea normei în modalitatea indicată de instanță.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Timișoara, prin încheierea civilă nr. 11756 din data de 29 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. fac referire la judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea, condiția-premisă de aplicare a acestor prevederi legale fiind aceea a existenței unui conflict judiciar, care presupune stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

A constatat că aplicarea amenzii judiciare constituie un incident procedural, care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței, în cadrul cererii de reexaminare fiind analizate legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii, precum și eventualele elemente necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Judecătoria Timișoara a mai arătat că trebuie avută în vedere și rațiunea acestor dispoziții legale, aceea de a oferi părții adverse pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul (Decizia nr. 49/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.), atunci când într-o procedură contradictorie trebuie stabilit, în urma unei dezbateri judiciare, un drept potrivnic.

De asemenea. A reținut că potrivit art. 191 C. proc. civ. " împotriva încheierii prevăzute de art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revinăasupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia (3)".

Totodată, s-a avut în vedere faptul că într-o cerere asemănătoare prezentei cauze, în urma sesizării Înaltei Curți de Casație și Justițiecu soluționarea conflictului negativ de competențăîntre Judecătoria Oradea și Judecătoria Cluj-Napoca s-a stabilit competența de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea (decizia nr. 1619 din 15 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018).

Pe cale de consecință, apreciind că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță, Judecătoria Timișoara a făcut aplicarea prevederilor art. 191 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Oradea și Judecătoria Timișoara și-au declinat competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește competența de soluționare a pricinii.

Astfel, Judecătoria Oradea a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Timișoara a apreciat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză și a dat eficiență normei de competență reglementată de art. 191 C. proc. civ.

În speță, petenta A. a formulat cerere de reexaminare împotriva amenzii judiciare în sumă de 50 RON, cu care a fost sancționată, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) C. proc. civ., prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Oradea.

Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, făcând aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În speță, însă, nu se pune problema incidenței acestui text de lege întrucât ipotezele legale se referă doar la litigii în care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul are calitatea de reclamant sau de pârât, per a contrario, dacă acesta are o altă calitate în proces, aceste dispoziții nu sunt aplicabile.

Această concluzie derivă din împrejurarea că situațiile prevăzute de legiuitor, în care operează o prorogare legală de competență, sunt de strictă aplicare și interpretare, neputând fi extinse, pe calea interpretării prin analogie, la alte situații decât cele expres reglementate.

Pe de altă parte, contrar celor reținute de către Judecătoria Oradea, calitatea de petent nu poate fi asimilată celei de reclamant, întrucât aceasta din urmă presupune existența unui litigiu în care se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, or, prin cererea de reexaminare petenta nu a învestit instanța cu un astfel de demers judiciar, ci a contestat legalitatea și temeincia sancțiunii aplicate, amenda judiciară fiind un incident procedural, care nu vizează fondul pretenției deduse judecății pe calea acțiunii în care acesta s-a ivit.

Prin urmare, în aceste circumstanțe, art. 127 C. proc. civ. nu își găsește aplicarea în cauză, nefiind întrunită condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a pricinii ca urmare a calității părții.

Ca atare, în speța de față, instanța competentă a soluționa cererea de reexaminare amenzii judiciare se stabilește în raport de dispozițiile art. 191 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, cererea se soluționează de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, regulă ce reprezintă o aplicare particulară a dispozițiilor art. 124 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fața căreia se invocă, în afară de cazul în care legea prevede în mod expres altfel.".

În aplicarea normelor anterior citate, rezultă că o cerere de reexaminare a amenzii judiciare este de competența instanței care a aplicat sancțiunea, atribuirea spre soluționare a acesteia în sarcina unui alt complet al instanței decât cel care a stabilit amenda fiind de natură să asigure garanțiile de desfășurare a unui proces echitabil, prin prisma imparțialității cu care această cale de atac va fi judecată.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.