ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2189/2020

Ședința publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 28 mai 2020, petenta A. a solicitat instanței reexaminarea amenzii judiciare în cuantum de 50 RON, care i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1060 din 22 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că petenta este grefier în cadrul Judecătoriei Oradea și, prin urmare, dat fiind că reclamanta își desfășoară activitatea chiar la instanța sesizată cu soluționarea cererii, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea magistratul/asistentul judiciar/grefierul care are calitatea de reclamant sau a instanței inferioare acesteia, și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul.

A mai reținut lipsa de relevanță a faptului că legiuitorul a folosit în cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. noțiunea de "reclamant", întrucât aceasta poate fi asimilată oricărei alte calități asociate persoanei care învestește instanța cu o cerere, cum ar fi, de exemplu, cea de petent sau de creditor, scopul normei, respectiv asigurarea bunei administrări a justiției și apărarea prestigiului și imparțialității justiției, fiind atins numai prin interpretarea normei în modalitatea indicată de instanță.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința civilă nr. 9791 din 30 septembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. fac referire la judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea, condiția-premisă de aplicare a acestor prevederi legale fiind aceea a existenței unui conflict judiciar, care presupune stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

A mai arătat că trebuie avută în vedere și rațiunea acestor dispoziții legale, aceea de a oferi părții adverse pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul (Decizia nr. 49/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.), atunci când într-o procedură contradictorie trebuie stabilit, în urma unei dezbateri judiciare, un drept potrivnic. Reține că această rațiune a legiuitorului nu subzistă în speță întrucât cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către un alt complet decât cel care a stabilit-o nu implică o judecată de fond.

A reținut că aplicarea amenzii judiciare constituie un incident procedural, care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței, în cadrul cererii de reexaminare fiind analizate legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii, precum și eventualele elemente necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Pe cale de consecință, apreciind că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, petenta A. a formulat cerere de reexaminare împotriva amenzii judiciare în sumă de 50 RON, cu care a fost sancționată, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 7 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Oradea.

Conflictul de competență a fost generat de constatările diferite ale celor două instanțe, care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește competența de soluționare a cererii de reexaminare în condițiile în care petenta are calitatea de grefier la instanța inițial învestită.

Judecătoria Oradea a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Timișoara a apreciat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză și a dat eficiență normei de competență reglementată de art. 191 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Alineatul 3 al aceluiași articol extinde sfera de aplicare a dispozițiilor anterior menționate și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

În speță, nu sunt incidențe dispozițiile art. 127 C. proc. civ. deoarece calitatea de petent nu poate fi asimilată celei de reclamant, întrucât aceasta din urmă presupune existența unui litigiu în care se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Prin cererea de reexaminare, petenta nu a învestit instanța cu un astfel de demers judiciar, ci a contestat legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, aplicarea amenzii judiciare fiind un incident procedural, care nu vizează fondul pretenției deduse judecății pe calea acțiunii în care acesta s-a ivit.

În speță, competența de soluționare a cererii de reexaminare a amenzii judiciare se stabilește în raport de dispozițiile art. 191 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:"Cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea."

Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că cererea de reexaminare a amenzii judiciare este de competența instanței care a aplicat sancțiunea, atribuirea spre soluționare a acesteia în sarcina unui alt complet al instanței decât cel care a stabilit amenda fiind de natură să asigure garanțiile de desfășurare a unui proces echitabil, prin prisma imparțialității cu care această cale de atac va fi judecată.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2020.