ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1619/2020

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28 mai 2020, petenta A. a solicitat instanței reexaminarea amenzii judiciare în cuantum de 50 RON, care i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2018.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 994 din data de 11 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Oradea a reținut că petenta este grefier în cadrul Judecătoriei Oradea și, prin urmare, dat fiind că reclamanta își desfășoară activitatea chiar la instanța sesizată cu soluționarea cererii, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea magistratul/asistentul judiciar/grefierul care are calitatea de reclamant sau a instanței inferioare acesteia, și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul. A apreciat că nu are relevanță faptul că legiuitorul a folosit în cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. noțiunea de "reclamant", întrucât aceasta poate fi asimilată oricărei alte calități asociate persoanei care învestește instanța cu o cerere, cum ar fi, de exemplu, cea de petent sau de creditor, scopul normei, respectiv asigurarea bunei administrări a justiției și apărarea prestigiului și imparțialității justiției, fiind atins numai prin interpretarea normei în modalitatea indicată de instanță.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea civilă nr. 6335 din data de 17 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. fac referire la judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea, condiția-premisă de aplicare a acestor prevederi legale fiind aceea a existenței unui conflict judiciar, care presupune stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

A constatat că aplicarea amenzii judiciare constituie un incident procedural, care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței, în cadrul cererii de reexaminare fiind analizate legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii, precum și eventualele elemente necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Judecătoria Cluj-Napoca a mai arătat că trebuie avută în vedere și rațiunea acestor dispoziții legale, aceea de a oferi părții adverse pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul (Decizia nr. 49/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.), atunci când într-o procedură contradictorie trebuie stabilit, în urma unei dezbateri judiciare, un drept potrivnic.

Totodată, a reținut și cele expuse de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 368 din 28 mai 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că, "în situația în care o cerere de reexaminare este soluționată de către un coleg de la aceeași instanță al judecătorului care a pronunțat încheierea de ședință contestată, prin care a fost dispusă luarea unei măsuri sancționatorii, avem de-a face cu o procedură de reexaminare cu caracter colegial și nicidecum cu o soluție care să fie supusă controlului unei jurisdicții cu grad ierarhic superior, care să poată îndeplini criteriile de imparțialitate și independență".

De asemenea, a reținut că nu se poate aprecia că relația de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe ar constitui un virtual impediment la soluționarea obiectivă a unei cereri, iar "potrivit dispozițiilor constituționale, stabilirea competenței și a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului și că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. În aplicarea acestor dispoziții constituționale, legiuitorul stabilește componența completului de judecată și conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constituția, cât și Legea privind organizarea judecătorească stabilesc, sub aspectul imparțialității, dreptul și obligația judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfășurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal" (deciziile Curții Constituționale a nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005 și nr. 741 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007).

Pe cale de consecință, apreciind că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță, Judecătoria Cluj-Napoca a făcut aplicarea prevederilor art. 191 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Oradea și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește competența de soluționare a pricinii.

Astfel, Judecătoria Oradea a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză și a dat eficiență normei de competență reglementată de art. 191 C. proc. civ.

În speță, petenta A. a formulat cerere de reexaminare împotriva amenzii judiciare în sumă de 50 RON, cu care a fost sancționată, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) C. proc. civ., prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Oradea.

Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, făcând aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În speță, însă, nu se pune problema incidenței acestui text de lege întrucât ipotezele legale se referă doar la litigii în care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul are calitatea de reclamant sau de pârât, per a contrario, dacă acesta are o altă calitate în proces, aceste dispoziții nu sunt aplicabile.

Această concluzie derivă din împrejurarea că situațiile prevăzute de legiuitor, în care operează o prorogare legală de competență, sunt de strictă aplicare și interpretare, neputând fi extinse, pe calea interpretării prin analogie, la alte situații decât cele expres reglementate.

Pe de altă parte, contrar celor reținute de către Judecătoria Oradea, calitatea de petent nu poate fi asimilată celei de reclamant, întrucât aceasta din urmă presupune existența unui litigiu în care se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, or, prin cererea de reexaminare petenta nu a învestit instanța cu un astfel de demers judiciar, ci a contestat legalitatea și temeincia sancțiunii aplicate, amenda judiciară fiind un incident procedural, care nu vizează fondul pretenției deduse judecății pe calea acțiunii în care acesta s-a ivit.

Prin urmare, în aceste circumstanțe, art. 127 C. proc. civ. nu își găsește aplicarea în cauză, nefiind întrunită condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a pricinii ca urmare a calității părții.

Ca atare, în speța de față, instanța competentă a soluționa cererea de reexaminare amenzii judiciare se stabilește în raport de dispozițiile art. 191 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, cererea se soluționează de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, regulă ce reprezintă o aplicare particulară a dispozițiilor art. 124 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fața căreia se invocă, în afară de cazul în care legea prevede în mod expres altfel.".

În aplicarea normelor anterior citate, rezultă că o cerere de reexaminare a amenzii judiciare este de competența instanței care a aplicat sancțiunea, atribuirea spre soluționare a acesteia în sarcina unui alt complet al instanței decât cel care a stabilit amenda fiind de natură să asigure garanțiile de desfășurare a unui proces echitabil, prin prisma imparțialității cu care această cale de atac va fi judecată.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2020.