ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2850/2016

Decizia nr. 2850/2016

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 13.09.2012, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, succesor în drepturi al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, solicitând anularea măsurii de corecție financiară aplicată autorității contractante U.A.T. Municipiul Sfântu Gheorghe, referitor la Contractul de finanțare SMIS 11373, încheiat în cadrul Programului Operațional 2007-2013 pentru „Reabilitarea Căminului Zatharezczky Berta din municipiul Sfântu Gheorghe”, în urma verificării contractului de lucrări încheiat cu SC A. SRL, întrucât această măsură este vădit nelegală.

Prin sentința civilă nr. 187/F din 01.11.2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, a anulat înscrisul „Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2” , a anulat „Nota de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului nr. 56474 din 31 iulie 2012”, a anulat măsura de corecție financiară de 5% dispusă de pârâtă, prin Nota nr. 1261 din 09 ianuarie 2012, aplicată autorității contractante U.A.T. Municipiul Sfântu Gheorghe, referitor la Contractul de finanțare SMIS 11373, încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul „Reabilitarea Căminului Zatharezczky Berta din municipiul Sfântu Gheorghe” și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 4,3 lei către reclamant.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.

Criticile recurentului au vizat, în esență, următoarele aspecte:

- instanța a făcut o aplicare greșită a principiului neretroactivității legii civile, în condițiile în care activitatea de control s-a concretizat prin informarea nr. 1260 încheiată în data de 09.01.2012, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 astfel încât actul normativ nu a fost aplicat retroactiv;

- instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, prin susținerea tezei potrivit căreia , în situația constatării unei nereguli era obligatorie încheierea unui proces-verbal de constatare a neregulilor;

- referitor la legalitatea desfășurării procedurii de achiziție, arată că în mod greșit instanța de fond a reținut respectarea prevederilor legale, în condițiile în care autoritatea contractantă a impus dovedirea unei capacități de susținere financiară pentru 30% din valoarea estimată, ceea ce în opinia recurentului, a condus la restricționarea participării la procedura de atribuire.

Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului, urmând a fi înlocuite considerentele instanței de fond, după cum urmează:

Intimatul-reclamant Municipiul Sfântu Gheorghe a supus controlului instanței specializate, actele administrative emise de recurentul-intimat în procedura de verificare a cererii de rambursare nr. 2, respectiv Informarea nr. 1260 din 09 ianuarie 2012 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2, precum și a Notei nr. 56474 din 31 iulie 2012 de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului.

Prin informarea nr. 1260 din 09 ianuarie 2012, intimatei-reclamante i-a fost aplicată o corecție de 5% reprezentând 10657,88 lei cu TVA aferent, din valoarea contractului de lucrări încheiat cu SC A. SRL, în cadrul contractului de finanțare SMIS 11373 pentru proiectul „Reabilitarea Căminului Zathureczky Berta din municipiul Sfântu Gheorghe”, reținându-se încălcarea prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că, pentru dovedirea situației economico-financiare, autoritatea contractantă a solicitat prezentarea în mod exclusiv, a unor documente din care să rezulte o capacitate de susținere financiară pentru 30% din valoarea estimată.

Cu privire la respectarea principiului neretroactivității legii civile

Prin hotărârea pronunțată la data de 26.05.2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

În cauza de față, neregula a fost constatată cu privire la procedura de atribuire a contractului de lucrări nr. 36969/2011, încheiat pentru implementarea proiectului finanțat prin contractul nr. 1126-cod SMIS 11373.

Deși ambele contracte menționate sunt anterioare datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul căreia s-a desfășurat activitatea de verificare și s-a aplicat corecția financiară, prin prisma interpretării obligatorii statuată de C.J.U.E. în hotărârea precitată, reglementarea nouă se impune a fi aplicată efectelor viitoare ale unor situații juridice apărute sub imperiul legii anterioare, dar neepuizate la data intervenirii modificării legislative.

În acest context, Înalta Curte reține, ca fiind relevante, următoarele elemente:

- potrivit art. 2 alin. (2) din contractul de finanțare, acesta are o durată de valabilitate de 5 ani după expirarea perioadei de implementare a proiectului, perioadă prevăzută în alin. (3)-(4) ca fiind de 24 de luni de la data intrării în vigoare a contractului;

- în temeiul art. 9 alin. (19) și (20) din contractul de finanțare, pe întreaga durată de valabilitate a contractului și ulterior, în perioada de monitorizare de 5 ani de la data închiderii oficiale a Programului Operațional Regional 2007-2013, beneficiarul are obligația de a permite organismelor competente, efectuarea de verificări asupra modului de implementare a proiectului și de utilizare a finanțării nerambursabile.

Prin urmare, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește procedura de achiziție, pe toată durata de implementare și monitorizare a proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la obligativitatea încheierii procesului-verbal de constatare nereguli, Înalta Curte reține că, în cauză, neregulile au fost descoperite în procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 2, astfel încât este suficient mecanismul excluderii de la rambursare a cheltuielilor efectuate .

Aceasta, întrucât, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011: „Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli”, iar conform art. 9 alin. (1) lit. a) din același act normativ: „Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21”;

Având în vedere și dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 875/2011 potrivit cu care „cuantumul creanței bugetare se calculează ținând cont de sumele plătite/rambursate (…)”, în mod corect, s-a procedat la excluderea de la rambursare a cheltuielilor care nu respectă condițiile de legalitate.

Cu privire la existența neregulii

Referitor la neregula reținută, Înalta Curte constată că aplicarea corecției de 5% din valoarea contractului de lucrări a fost determinată de constatarea că a fost restricționată participarea la procedura de atribuire, prin aceea că autoritatea contractantă a solicitat, pentru dovedirea situației economico-financiare, prezentarea unor documente din care să rezulte o capacitate de susținere financiară pentru 30% din valoarea estimată.

Potrivit art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006: „Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la:

a) situația personala a candidatului sau ofertantului:

b) capacitatea de exercitare a activității profesionale;

c) situația economica și financiara;

d) capacitatea tehnica și/sau profesionala;

e) standarde de asigurare a calității;

f) standarde de protecție a mediului în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) și alin. (3) lit. e)”.

De asemenea, art. 178 alin. (1) din același act normativ: (1) în cazul în care pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) și d), autoritatea contractanta considera ca se justifica impunerea anumitor cerințe minime pe care ofertanții/candidații trebuie sa le îndeplinească pentru a fi considerați calificați, atunci aceste cerințe trebuie sa fie precizate, conform principiului transparentei. în cadrul invitației/anunțului de participare.

Tot astfel, art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006: „Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.”

Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a interpretat și aplicat corect aceste dispoziții legale, în condițiile în care, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în documentația de atribuire au fost specificate și informațiile referitoare la cerințele minime de calificare în discuție.

Or, câtă vreme toți operatorii economici au putut lua cunoștință de toate informațiile referitoare la aplicarea procedurii, iar cerința referitoare la situația economică și financiară a fost justificată pentru demonstrarea potențialului tehnic financiar și organizatoric al fiecărui operator economic participant în vederea aducerii la îndeplinire a contractului adjudecat prin procedura de achiziție publică, nu există argumente rezonabile pentru a se susține restricționarea participării la procedura de atribuire.

Concluzionând, așadar, cu privire la aspectele analizate, întrucât nu sunt întemeiate constatările autorității recurente, în sensul săvârșirii de către intimatul-reclamant a unei nereguli în procedura de atribuire a contractului de lucrări nr. 36969/2011, se reține nelegalitatea actelor administrative contestate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ. de la 1865, va respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 187 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 187 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2016.