ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2016

Decizia nr. 314/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., suspendarea Notei de constatare din 27 august 2013 emisă de C., de pe lângă B., privind proiectul „realizarea unei linii tehnologice pentru deferitizarea nisipurilor cuarțoase (halde de steril) prin aplicarea în producție a rezultatelor cercetării obținute anterior” cod SMIS.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3853 din 4 decembrie 2013, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B. - C. și a dispus suspendarea executării Notei de constatare din 27 august 2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii.

Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 3853 din 4 decembrie 2013 a promovat recurs B. (în prezent D.), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Reluând apărările formulate în față instanței de fond, în esență, în argumentele prezentate în susținerea căii de atac, recurentul invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 punctele 6 și 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Procedura derulată în recurs;

Intimata a formulat întâmpinare, prin avocatul E. prin care a invocat excepția tardivității recursului, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 27 octombrie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 10 februarie 2016, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei de interes a recursului, având în vedere sentința civilă nr. 2739 din 26 octombrie 2015 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a promovării recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamanta SC A. SRL prin care, în contradictoriu, cu pârâtul B. a solicitat, suspendarea Notei de constatare din 27 august 2013 emisă de C., de pe lângă B., privind proiectul „realizarea unei linii tehnologice pentru deferitizarea nisipurilor cuarțoase (halde de steril) prin aplicarea în producție a rezultatelor cercetării obținute anterior” cod SMIS, până la soluționarea pe fond a acțiunii.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 2739 din 26 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea completată și formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu D., prin F. (reprezentant procesual pentru fosta C. - B.) și, în consecință, a anulat nota de constatare a neregulilor financiare din 27 august 2013, precum și decizia de soluționare a contestației emisă din 13 februarie 2014, ambele acte administrative fiind emise de C. B., reprezentată procesual în prezent de pârâtul D., prin F. și exonerează reclamanta de la plata debitului constatat prin titlul de creanță astfel anulat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 î

n cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Cum interesul, este una dintre condițiile fundamentale ale exercitării acțiunii civile și poate fi definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmărește prin formularea acțiunii, din

soluția pronunțată de curtea de apel reiese că a fost soluționată la fond acțiunea

privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

În considerarea acestor argumente, dar și a împrejurării că prin recursul declarat, recurenta - pârâtă nu justifică interes în promovarea căii de atac, (întrucât reclamanta a solicitat

suspendarea Notei de constatare din 27 august 2013 emisă de pârât până la soluționarea pe fond a acțiunii),

motiv pentru care excepția invocată din oficiu se dovedește a fi întemeiată, iar recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes.

Totodată, văzând și prevederile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1000 lei, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, a apreciat că se impune reducerea cheltuielilor de judecată solicitate de intimată (fila 151 dosar recurs), întrucât

s

uma de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului, în condițiile în care, în întâmpinarea formulată, a reluat o parte dintre considerentele deciziei de apel.

De asemenea, evaluând cheltuielile de judecată, trebuie să țină cont de proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat și munca prestată de către avocat, criteriu expres prevăzut de art. 451 alin. (2) N.C.P.C.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată, din oficiu, de către instanță.

Respinge recursul declarat de pârâtul B. - C. (în prezent D.) împotriva sentinței civile nr. 3853 din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata, în cuantum de 1.000 lei, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2016.