ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3880/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/D din 16 ianuarie

2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului T.G.L., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile

și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C.

pen. s-a fixat termen de încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat și pedeapsa accesorie.

S-a constatat achitat

prejudiciul în sumă de 372.520,70 RON către partea civilă SC R. SRL Mărgineni.

S-a constatat că inculpatul

a fost asistat de apărător angajat.

În baza art. 191 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, că fapta inculpatului T.G.L., care,

în perioada 13 mai 2010-19 mai 2010 a achiziționat diverse materiale de construcții

de la SC R. SRL Mărgineni, județul Bacău pe care le-a achitat cu 13 bilete la ordin,

instrumente de plată ce au fost refuzate la decontare la data scadenței, datorită

lipsei disponibil în cont, înșelând-o și cauzându-i un prejudiciu ce a fost achitat,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză,

respectiv:

- plângerea din 06

septembrie 2010 a SC R. SRL;

- fișa analitică partener

SC K. SRL Brașov în perioada ianuarie 2010 - iunie 2010;

- scrisoarea de transport

din data de 19 mai 2010;

- adresa nr. 5357/62/2010

a Tribunalului Brașov, secția comercială de faliment;

- sentința civilă nr.

50 din 26 mai 2010 a Tribunalului Brașov, secția comercială și contencios administrativ

pronunțată în Dosarul nr. 5357/62/2010;

- adresa din 20

decembrie 2010 a Societății profesionale de administrare și lichidare judiciară

C. SRL Brașov;

- Raport privind analiza

situației patrimoniale a debitorului SC K. SRL Brașov la data deschiderii procedurii

insolvenței a Societății profesionale de administrare și lichidare judiciară C.

SRL Brașov;

- adresa din 07 decembrie

2010 a Gărzii Financiare Brașov, raport facturi furnizori;

- facturile fiscale emise

de SC R. SRL în calitate de vânzător către SC K. SRL Brașov în calitate de cumpărător;

- declarația agentului

de vânzări N.R.;

- extrasele de Carte Funciară

ale O.C.P.I. Brașov;

- adresa din anul 2011

a Consiliului Local Brașov;

- extrasele de cont emise

de Banca C.R. - titular SC K. SRL Brașov;

- adresa din anul 2010

a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău;

- biletele la ordin

nr. 9011, nr. 9012, nr. 6016, nr. 9010, nr. 6023, nr. 6027, nr. 6033, nr. 9006,

nr. 6032, nr. 5226, nr. 5225, nr. 5224, nr. 5223;

- declarația de recunoaștere

inculpatului T.G.L.

Prin decizia penală

nr. 58 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins

ca nefondat apelul declarat de T.G.L., împotriva sentinței penale nr. 10D din 16

ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei

decizii a declarat recurs inculpatul T.G.L. solicitând, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia și casarea deciziei penale atacate

pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen.

În principal, a solicitat

achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., cu motivarea că la data promovării procedurii insolvenței, debitoarea SC C.

avea de încasat creanțe mult mai mari decât avea debitul la SC R. SRL.

În același timp, a precizat

că decizia deschiderii insolvenței a avut rațiuni de ordin financiar și nu conotație

penală.

În subsidiar, a solicitat

individualizarea pedepsei aplicate.

Examinând recursul declarat

de inculpatul T.L.G. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același

cod.

Totodată, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

10

alin. (1), (2) și (2

1

) C. proc.

pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris

prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța

de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în

care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în

considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3), se iau în considerare din oficiu”.

Decizia recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, la data de 02 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Primul termen de judecată

în recurs a fost acordat în cauză la data de 25 octombrie 2013, dată în raport de

care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Legiuitorul nu a avut

în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație

ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care

excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către

instanța de recurs.

Din această perspectivă,

Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea

depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu

separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv

neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a

fost citat de la primul termen de judecată din data de 25 octombrie 2013 cu această

mențiune precizată anterior, citația fiind afișată în data de 19 iunie 2013 pe ușa

principală a locuinței destinatarului, întrucât nici o persoană nu a fost găsită.

Cauza a fost amânată pentru

termenul din data de 6 decembrie 2013 la solicitarea recurentului inculpat pentru

a-și angaja apărător și pregătirea apărării.

Verificând actele aflate

la dosar, Înalta Curte constată că inculpatul a transmis prin fax motivele de recurs,

la data de 5 decembrie 2013.

Or, în condițiile în care

primul termen de judecată a fost fixat la data de 25 octombrie 2013, la un interval

de aproximativ 4 luni de la primirea citației, recurentul inculpat a fost informat

cu privire la obligațiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor

de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens,

fiindu-i culpabilă.

În consecință, nerespectarea

termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

atrage sancțiunea decăderii inculpatului T.G.L. din

exercițiul dreptului pentru

nerespectarea termenelor procedurale

, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința

că instanța de recurs nu poale lua în considerare decât cazurile de casare ce pot

fi avute în vedere din oficiu.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., cazurile de casare invocate de inculpat,

respectiv cele prevăzute de art. 395

9

pct. 12 și 17

2

C. proc.

pen. „se iau în considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii

în defavoarea inculpatului”, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Mai mult, critica recurentului

privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinată nici prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., care ar

fi putut fi luat în considerare din oficiu, întrucât prin Legea nr. 2/2013 a fost

modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanțe, în calea de atac a recursului

a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art.

72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, pedeapsa

aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Față de considerentele

anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare

ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.L.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.G.L. împotriva deciziei penale nr. 58 din data

de 02 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 06 decembrie 2013.