ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3880/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10/D din 16 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului T.G.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen.

s-a fixat termen de încercare de 5 ani. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat și pedeapsa accesorie. S-a constatat achitat prejudiciul în sumă de 372.520,70 RON către partea civilă SC R. SRL Mărgineni. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător angajat. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, că fapta inculpatului T.G.L., care, în perioada 13 mai 2010-19 mai 2010 a achiziționat diverse materiale de construcții de la SC R. SRL Mărgineni, județul Bacău pe care le-a achitat cu 13 bilete la ordin, instrumente de plată ce au fost refuzate la decontare la data scadenței, datorită lipsei disponibil în cont, înșelând-o și cauzându-i un prejudiciu ce a fost achitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: - plângerea din 06 septembrie 2010 a SC R. SRL; - fișa analitică partener SC K. SRL Brașov în perioada ianuarie 2010 - iunie 2010; - scrisoarea de transport din data de 19 mai 2010; - adresa nr. 5357/62/2010 a Tribunalului Brașov, secția comercială de faliment; - sentința civilă nr. 50 din 26 mai 2010 a Tribunalului Brașov, secția comercială și contencios administrativ pronunțată în Dosarul nr. 5357/62/2010; - adresa din 20 decembrie 2010 a Societății profesionale de administrare și lichidare judiciară C. SRL Brașov; - Raport privind analiza situației patrimoniale a debitorului SC K. SRL Brașov la data deschiderii procedurii insolvenței a Societății profesionale de administrare și lichidare judiciară C. SRL Brașov; - adresa din 07 decembrie 2010 a Gărzii Financiare Brașov, raport facturi furnizori; - facturile fiscale emise de SC R. SRL în calitate de vânzător către SC K. SRL Brașov în calitate de cumpărător; - declarația agentului de vânzări N.R.; - extrasele de Carte Funciară ale O.C.P.I.

Brașov; - adresa din anul 2011 a Consiliului Local Brașov; - extrasele de cont emise de Banca C.R. - titular SC K. SRL Brașov; - adresa din anul 2010 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău; - biletele la ordin nr. 9011, nr. 9012, nr. 6016, nr. 9010, nr. 6023, nr. 6027, nr. 6033, nr. 9006, nr. 6032, nr. 5226, nr. 5225, nr. 5224, nr. 5223; - declarația de recunoaștere inculpatului T.G.L. Prin decizia penală nr. 58 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de T.G.L., împotriva sentinței penale nr. 10D din 16 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul T.G.L. solicitând, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia și casarea deciziei penale atacate pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen. În principal, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu motivarea că la data promovării procedurii insolvenței, debitoarea SC C. avea de încasat creanțe mult mai mari decât avea debitul la SC R. SRL. În același timp, a precizat că decizia deschiderii insolvenței a avut rațiuni de ordin financiar și nu conotație penală.

În subsidiar, a solicitat individualizarea pedepsei aplicate. Examinând recursul declarat de inculpatul T.L.G. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 10 alin. (1), (2) și (2 1 ) C. proc. pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se iau în considerare din oficiu”. Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 02 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 25 octombrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prevăzut de art. 385 10 C. proc.

pen. Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Recurentul inculpat a fost citat de la primul termen de judecată din data de 25 octombrie 2013 cu această mențiune precizată anterior, citația fiind afișată în data de 19 iunie 2013 pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nici o persoană nu a fost găsită. Cauza a fost amânată pentru termenul din data de 6 decembrie 2013 la solicitarea recurentului inculpat pentru a-și angaja apărător și pregătirea apărării. Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că inculpatul a transmis prin fax motivele de recurs, la data de 5 decembrie 2013. Or, în condițiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 25 octombrie 2013, la un interval de aproximativ 4 luni de la primirea citației, recurentul inculpat a fost informat cu privire la obligațiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.

În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii inculpatului T.G.L. din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale , reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poale lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., cazurile de casare invocate de inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 395 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen. „se iau în considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului”, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Mai mult, critica recurentului privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinată nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., care ar fi putut fi luat în considerare din oficiu, întrucât prin Legea nr. 2/2013 a fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanțe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Față de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.L. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.L. împotriva deciziei penale nr. 58 din data de 02 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 decembrie 2013.