ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2565/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59/ D din 18 februarie 2010, pronunțată în Dosarul penal nr. 5730/110/2009, de Tribunalul Bacău a dispus următoarele: În temeiul art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic a fost condamnat inculpatul M. O. (fiul lui G. și E.) la pedeapsa închisorii de 1 (un) an. În temeiul art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de alterare a integrității datelor informatice a fost condamnat același inculpat, cu aceleași date de stare civilă, la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului M.O. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. Prin aceeași hotărâre, prima instanță a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând. În temeiul art. 82 C. pen. un termen de încercare de 3 (trei) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 359 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii. Totodată, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., prima instanță a admis, în parte, pretențiile civile ale părții civile SC D. SA Bacău și, în consecință, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2200 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea facturii achitate în vederea remedierii intervenției neautorizate a acestuia. În temeiul art. 191 C. proc. pen., Tribunalul Bacău l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 C. proc.

pen., l-a obligat pe același inculpat la plata sumei de 6999,58 RON, reprezentând onorariul apărătorului ales al părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 96/D/P/2009 a trimis în judecată inculpatul M.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 16 ianuarie 2009, a accesat fără drept și prin încălcarea măsurilor de securitate, ocazie cu care a introdus și modificat date informatice din edițiile on-line ale ziarului și a aprobat comentarii fără drept.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că la data de 19 ianuarie 2009, partea vătămată SC D. SA Bacău, prin reprezentantul legal, a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că persoane necunoscute, prin intermediul internet-ului, au accesat site-ul www.desteptarea.ro, ocazie cu care au pătruns fără drept în sistemul informatic al site-ului și au șters titlurile de la materialele de deschidere, editorialul și materialul „Sportivul anului 2008" al ediției curente, au modificat și introdus, fără drept, alte date. Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat faptul că accesarea site- ului la data de 16 ianuarie 2009, ora 00.00.38 s-a efectuat de la adresa de IP, ce a aparținut clientului M.O., abonat al furnizorului de servicii de internet SC R.&R.

SA București, fost angajat și colaborator al SC D. SA Bacău. Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii noiembrie 2008, în baza unui contract de colaborare cu SC D.S. SRL Bacău reprezentată de martorul D.M., SC D. SA Bacău a întreprins demersurile de înlocuire a vechiului site al cotidianului, cu unul mai performant. S-a mai reținut că la data de 07 decembrie 2008 a devenit funcțional noul site al cotidianului, realizându-se o modificare integrală a site-ului anterior, prin gruparea știrilor pe categorii și posibilitatea acordată cititorilor de a posta comentarii la articolele publicate on-line. Cu această ocazie au fost schimbați userii și parolele de acces pentru introducerea și modificarea articolelor publicate on-line.

De asemenea, în ceea ce privește vizualizarea comentariilor pe marginea articolelor publicate, s-a mai reținut că numai conducerea cotidianului avea dreptul de a le aproba, pentru a fi vizibile, în funcție de conținutul acestora și principiile promovate de cotidian. Din studierea log-urilor a rezultat că, în noaptea de 15/16 ianuarie 2009, după accesarea site-ului, prin utilizarea fără drept a parolelor de acces, de la adresa de IP aparținând inculpatului M.O., s-a realizat aprobarea tuturor comentariilor considerate negative și neaprobate de conducerea SC D. SA Bacău și, prin această operațiune, comentariile au devenit vizibile, cu încălcarea măsurilor de securitate ale sistemului informatic.

Ulterior, la ora 00:43:15, de la aceeași adresă, inculpatul M.O. a postat un comentariu, cu referire la articolul „Asociația presei auto din România a decis D.S. sportivul anului în automobilismul românesc," articol publicat în arhiva on-line a cotidianului, la data de 12 decembrie 2008. S-a mai reținut că, imediat, de la aceeași adresă de IP și în condițiile în care nu mai era nimeni logat pe site, au fost efectuate modificări ale unor articole publicate on-line, atât în ediția curentă a ziarului, cât și în cele anterioare, aflate în arhivă. Astfel, la ora 00:46:30, inculpatul a modificat articolul intitulat „Gala premiilor D. 2008", articol publicat în arhiva on-line a cotidianului la data de 23 decembrie 2008, modificând titlul articolului, care a devenit „Premiile care nu miră pe nimeni" și inserării, în structura articolului a unor cuvinte injurioase, redate textual: „Hai sictir proștilor.., vă fac niște analfabeți!

Rușine vouă!". Ulterior, la ora 00:50:00, s-a mai relevat că inculpatul a modificat articolul intitulat „Inegalabilul marinar" articol publicat în ediția on-line a cotidianului, ce urma să apară publicat la data de 16 ianuarie 2009, în sensul redenumirii ca „Rapandule cu pretenții de intelectuali… Nume original: S." și inserării în partea de început a articolului, a unor cuvinte injurioase, respectiv; „Mama lor de fraieri… Și-au bătut joc de toții C., fără patalama, și un mecanic… Să trăiască B.” În continuare, la ora 00:53:55, inculpatul a modificat articolul intitulat „Asociația presei auto din România a decis D.S. sportivul anului în automobilismul românesc", articol publicat în arhiva on-line a cotidianului, la data de 12 decembrie 2008, redenumindu-l ca „păcat de copilul ăsta…

încearcă doi analfabeți să-și scoată numele pe riscurile lui! Să le fie rușine… dar… Bravo, D.! Trezește-te." Totodată, s-a mai relevat că, la ora 01:20:28, inculpatul a modificat articolul intitulat „Puțini băcăuani au inimă", articol publicat în ediția on-line a cotidianului, ce urma să apară în ediția tipărită din data de 16 ianuarie 2009, redenumindu-l „își bat joc de angajați.. dar de fapt își bat joc de ei! la famiglia! happy new year, waitress!", iar la ora 01:39:43, inculpatul a modificat titlul articolului intitulat „Deșteptarea după douăzeci de ani", prin adăugarea sintagmei „..Zero barat". S-a constatat că probele electronice au certificat în mod neîndoielnic că modificarea articolelor s-a realizat de la același IP de la care fuseseră postate on-line și comentariile semnate sub pseudonimul „Obiectiv" și care nu fuseseră publicate anterior, neprimind aprobarea necesară.

Mai mult decât atât, din conținutul comentariilor ce fuseseră făcute on-line de către inculpat, anterior, în cursul lunii decembrie 2008, cu privire la aceste articole, s-a mai reținut că se evidențiaseră aceleași observații și păreri cu cele exprimate în cadrul articolelor modificate și au fost efectuate de la o adresă de IP aparținând aceluiași inculpat M.O. Prima instanță a apreciat că aceste împrejurări au atestat în mod neîndoielnic faptul că inculpatul a efectuat accesarea ilegală a sistemului informatic gestionat de SC D. SA Bacău și a modificat articolele așa cum s-a descris anterior, cu înfrângerea normelor de securitate, aprobând publicarea de date informatice fără autorizarea utilizatorilor legali, aspect, de altfel, recunoscut ulterior de inculpat.

Pornind de la aceste informații, în cauză s-a solicitat efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului M.O., utilizatorul IP-urilor în litigiu, ocazie cu care au fost ridicate două hard - disk-uri și mai multe medii de stocare electronice, precum și o agendă conținând diferiți useri și parole de acces, conform procesului verbal de percheziție domiciliară (fii. 125-128). în vederea identificării mijloacelor de probă legate de accesarea și modificările ilegale reclamate de persoana vătămată, ulterior s-a solicitat efectuarea unei percheziții informatice, asupra bunurilor ridicate de la inculpat, ocazie cu care au fost identificate prinț screen-uri cu comentariile aprobate ilegal, ceea ce demonstrează neechivoc că inculpatul M.O.

a fost cel care a comis faptele semnalate. De altfel, s-a constatat că, fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a aprobat acele comentarii, însă nu a recunoscut că a efectuat modificări în titlurile și conținutul articolelor publicate on-line și, mai mult, a precizat că, pentru efectuarea acestor operațiuni s-a logat ca administrator și a utilizat user-name-ul și parola pe care le folosea de pe vremea când lucra la cotidian. S-a mai reținut că, inculpatul s-a mai apărat precizând că nu i-a fost retras dreptul de a lucra pe site-ul D., că nu a semnat nici un contract de confidențialitate, aspecte ce nu au fost luate în considerare, întrucât s-a apreciat că, odată cu plecarea din firmă, în mod automat, inculpatul trebuia să înceteze orice activitate ce ar fi avut legătură cu firma.

Pe de altă parte, s-a mai considerat de către prima instanță că atitudinea inculpatului trebuia înțeleasă și sub aspectul faptului că acesta s-a considerat nedreptățit, urmare faptului că a fost nevoit să demisioneze, întrucât acesta a fost extrem de devotat firmei și și-a dedicat întreaga carieră și viață personală, așa încât atitudinea acestuia s-a dorit a fi mai mult un semnal de alarmă, decât o activitate cu conotații infracționale, așa cum, de altfel, s-a conturat. Tribunalul Bacău a mai apreciat că modul în care inculpatul a înțeles să acționeze, nu-l putea absolvi de răspundere, însă a constituit un aspect ce trebuia luat în considerare la stabilirea întregii situații de fapt și, practic, la stabilirea situației premisă, ce a generat respectivele consecințe.

S-a mai constatat că situația de fapt reținută a rezultat din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești: plângerea SC D. SA Bacău și log-urile înregistrărilor cu adresa de IP suspectă și prinț screen - uri cu modificările aduse site-ului f. 6-33; ediția scrisă a ziarului din data de 16 ianuarie 2009 - f. 34; copiile contractelor de prestări servicii încheiate de SC D. SA Bacău, de-a lungul timpului, cu privire la administrarea site-ului și alte activități de informatică și copii de pe contractele de muncă ale persoanelor care au lucrat în cadrul Compartimentului de tehnoredactare transmise de SC D. SA Bacău, cu adresa din 24 iulie 2009 - fil.

37-71; declarațiile reprezentantului legal al SC D. SA Bacău, F.N., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 351 din 14 februarie 2007- fii. 72- 77; adresa SC D. SA Bacău de constituire parte civilă în cauză - f. 78; adresele SC D.S. SRL Bacău - administratorul site-ului la momentul accesării ilegale - f. 79-105; adresele SC R.&R. SA București - f. 106-107; declarațiile martorilor A.l., L.R.M., P.R.M., B.G., B. B.R., D.M. - f. 108-120; referatul cu propunere de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului M.O. - f.121-122; autorizația de percheziție domiciliară nr. 2483/110/2009, emisă de Tribunalul Bacău - fii. 123; procesul verbal de percheziție domiciliară - fii. 125-128; referatul cu propunere de percheziție informatică - fii.

129-130; autorizația de percheziție informatică nr. 2521/110/2009, emisă de Tribunalul Bacău - fii.131; procesul verbal de percheziție informatică și raportul ENCASE - fii. 133-185, toate coroborate cu declarațiile inculpatului M.O. prin care acesta a recunoscut accesarea și aprobarea comentariilor, fără drept, însă nu a recunoscut modificările efectuate cu privire la articole - fii. 194-202). Prima instanță a apreciat că, în drept, faptele inculpatului au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de acces ilegal la un sistem informatic și de alterare a integrității datelor informatice, prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) și respectiv art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar la individualizarea judiciară a pedepselor ce Ie-a aplicat inculpatului, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, Tribunalul Bacău, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise, urmările produse, persoana și conduita inculpatului, a dispus condamnarea inculpatului și a aplicat acestuia pentru fiecare infracțiune săvârșită, câte o pedeapsa cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege și, raportat la faptul că infracțiunile supuse judecății erau concurente, a aplicat în cauză regulile concursului de infracțiuni stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, față de întreg contextul care a generat această situație, față de faptul că inculpatul era infractor primar, aflându-se la primul conflict cu legea penală, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, așa încât în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 82 C. pen., atrăgându-i, totodată atenția inculpatului, în temeiul art. 359 C. pen., asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

De asemenea, prima instanță, constatând că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3200 lei, reprezentând contravaloarea facturilor achitate în vederea intervenției neautorizate pe pagina web a societății și suma de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul de imagine, ca urmare a faptelor comise de inculpat, a apreciat, că pe de o parte, pretențiile civile cu titlu de daune materiale au fost parțial justificate în limita facturii depuse la dosarul cauzei factura din 29 ianuarie 2009, aflată la fila 63 dosar instanță, (din care rezultă că lucrările de mentenanță la firmă au costat 2.200 lei și nu 3200 lei, cum s-a solicitat), iar pe de altă parte, că partea civilă nu este îndreptățită să primească daune morale, întrucât prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, fiind practic consecințe de natură patrimonială cauzate de anumite activități culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale prin lezarea unui drept sau interes și a cărei reparație urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, s-a considerat că, în speță, nu putea fi vorba de suferințe psihice cauzate societății ca urmare a prejudiciului de imagine cauzat prin activitățile inculpatului, întrucât acele comentarii negative au fost postate, în miez de noapte, pe site, o perioadă de numai 4 ore, când era puțin probabil că ziarul beneficia de un număr mare de activări, fiind deopotrivă greu de acceptat ca imaginea unui trust de presă să poată fi afectată prin publicarea unor comentarii negative pe timp de noapte, căci modificarea titlului articolelor nu a mai avut efect, întrucât au fost descoperite la timp, ca de altfel și conținutul comentariului. S-a mai apreciat că acordarea de daune morale părții civile în atare context, apare nejustificată, întrucât s-ar înfrânge regula îmbogățirii fără justă cauză, așa încât, s-au respins pretențiile solicitate cu titlu de daune morale, ca nefondate.

Împotriva sentinței mai sus menționată, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.O. și partea civilă SC D. SA Bacău, iar la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2010 apelantul inculpat a precizat că își retrage apelul, manifestare de voință de care instanța de apel a luat act, în conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen. În motivele de apel expuse oral de către apărătorul apelantei părți civile a fost criticată sentința penală apelată cu privire la soluționarea laturii penale, arătându-se că greșit au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., fără a se face referire la acestea și în considerentele hotărârii, că inculpatul nu a cooperat cu autoritățile judiciare, nu a fost de acord să repare prejudiciul, împrejurări în raport de care nu se impunea reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a invocat faptul că în cererea de constituire de parte civilă au fost solicitate daune interese, iar nu daune morale așa cum a reținut prima instanță și s-a solicitat modificarea sentinței sub acest aspect, respectiv obligarea inculpatului la plata daunelor interese în cuantumul solicitat, precizându-se că partea civilă a suferit un prejudiciu de imagine. Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, procedând la verificarea sentinței apelate în raport de actele existente la dosar și de motivele de apel invocate, în baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 42 din 20 aprilie 2010, a luat act că apelantul - inculpat M.O. și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 59/D din 18 februarie 2010 a Tribunalului Bacău, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. a admis apelul declarat de apelanta - parte civilă SC D. SA Bacău împotriva aceleiași sentinței penale, numai în ceea ce privește greșita reținere a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. și, desființând-o numai sub acest aspect, în rejudecare: A înlăturat din dispozitivul sentinței penale apelate prevederile art. 74 lit. c) C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a mai constatat că apelanții au fost asistați de apărători aleși și, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe apelantul-inculpat să plătească suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate în apel de către partea civilă. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că sunt nefondate criticile aduse sentinței penale cu privire la soluționarea laturii penale, constatând că în considerentele hotărârii prima instanță a făcut referiri la criteriile care au stat la baza individualizării pedepsei, respectiv, la pericolul social concret al faptelor, urmările produse, persoana și conduita inculpatului, astfel încât s-a apreciat că nu se poate considera că din acest punct de vedere hotărârea nu este motivată, stabilind că instanța nu este datoare să menționeze expres prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen., reținute în dispozitiv, ci să releve argumentele pentru care aceste circumstanțe au fost reținute în favoarea inculpatului.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a considerat însă fondată critica referitoare la reținerea nejustificată a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care, atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a avut o atitudine de negare parțială a faptei, apreciind că pentru acest motiv se impune a fi admis apelul părții civile, și pe cale de consecință, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat în parte sentința apelată numai în sensul înlăturării din dispozitivul acesteia a prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.. Totodată, a mai reținut că în cauză s-a impus a fi menținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., motivat de conduita anterioară pozitivă a inculpatului și, pe cale de consecință, a coborât cuantumul pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la latura civilă, instanța de prim control judiciar a constatat că era reală susținerea apelantei părți civile în sensul că partea civilă, prin apărător, a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor interese, iar nu a daunelor morale, cum greșit a reținut prima instanță în argumentele relevate drept temei al soluției de admitere, în parte, a pretențiilor civile. De asemenea, instanța de apel a mai constatat că, pe de o parte, partea civilă nu a probat existența „prejudiciului de imagine", așa cum s-a invocat, (referirile făcute la consecințele negative ale postării comentariilor inculpatului constituindu-se în simple supoziții), iar pe de altă parte, partea civilă nu a cuantificat prejudiciul pretins a fi produs de către inculpat și nici nu a demonstrat caracterul cert al acestui prejudiciu.

S-a conchis în sensul că prima instanță a procedat în mod corect atunci când a admis în parte acțiunea civilă, doar în limita prejudiciului dovedit cu înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă, chiar dacă, a folosit argumente greșite în motivarea acestei soluții, apreciindu-se că prejudiciul invocat era doar unul eventual și nu cert, neputând fi întrunite condițiile necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale. Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, partea civilă SC D. SA Bacău, în termen legal, a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele expuse oral prin intermediul apărătorului ales și menționate în cuprinsul practicării prezentei decizii, astfel cum au fost detaliate și în cuprinsul memoriilor depuse la dosar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație si Justiție sub nr. 5730/110/2009, cu prim termen fixat la 28 iunie 2010.' La termenul fixat, s-a prezentat apărătorul ales al recurentei părți civile, precum și intimatul inculpat M.O., care a depus, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, în ședință publică, note de concluzii scrise. În esență, recurenta parte civilă SC D. SA Bacău a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, invocând drept temei al casării dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., casare ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, condamnarea inculpatului M.O.

pentru săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat și dedus judecății la o pedeapsă rezultantă de minim 3 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate și acordarea despăgubirilor civile și a daunelor interese în cuantumul precizat în fața primei instanțe, apreciind că faptele săvârșite de inculpat, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare și cum au rezultat din probatoriul administrat au creat în mod real un grav prejudiciu de imagine respectivului cotidian local. Recursul formulat de partea civilă sub ambele aspecte criticate, este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului M.O., pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare și, pe cale de consecință, i-au aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă în cuantum de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că o astfel de sancțiune este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, consfințit de dispozițiile art. 52 C. pen.

De asemenea, se mai reține că și în ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei, instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, constatând că în dispozitivul sentinței a existat o neconcordanță, (în sensul că, deși din probatoriile administrate a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor reținute în sarcină, instanța de fond a reținut, în mod greșit, în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.), circumstanță pe care a înlăturat-o, menținând numai circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., împrejurare căreia i-a menținut eficiența prin reținerea aceleiași pedepse aplicată de către prima instanță, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia, cât și din punct de vedere al modalității de executare (1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.).

Înalta Curte constată că deși inculpatul M.O., atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești nu și-a recunoscut decât parțial faptele săvârșite, nuanțându-și poziția în sensul că a acționat astfel din dorința de a atrage atenția, de a da un semnal de alarmă fiind nemulțumit urmare faptului că a fost pus în situația de a-și da demisia de la respectivul cotidian, unde își desfășurase anterior activitatea, iar conducerea respectivului jurnal îi datora niște drepturi bănești restante, din probele administrate la dosar, a rezultat însă, cu certitudine, că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost cercetat și condamnat, fapt ulterior recunoscut de inculpat prin renunțarea la cale de atac apelului, dar și prin notele de concluzii scrise depuse la dosar.

Se mai reține că ambele instanțe au procedat justificat atunci când constatând că în cauză au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de acces ilegal la un sistem informatic și de alterare a integrității datelor informatice, prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) și respectiv art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fapte pentru care a fost cercetat și dedus judecății inculpatul, la individualizarea judiciară a pedepselor au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. atunci când au orientat pedeapsa rezultantă aplicată acestuia spre minimul special. De asemenea, Înalta Curte constată că justificat a procedat instanța de prim control judiciar atunci când a înlăturat din dispozitivul sentinței penale dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

și a menținut cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M.O. de către prima instanță, observând că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., ca efect al acordării unei largi eficiente circumstanțelor personale, dar și celor reale ale săvârșirii faptelor, considerând că astfel se pot satisface exigențele scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Totodată, se mai constată că, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de prim control judiciar a corectat și solicitările greșit reținute în considerentele sentinței de către prima instanță care, din eroare, a menționat că partea civilă ar fi solicitat acordarea de daune morale și nu de daune interese și a procedat în consecință, stabilind, chiar și în aceste împrejurări, că nu se justifica acordarea de daune interese, câtă vreme partea civilă nu a demonstrat existența unui prejudiciu de imagine cert, cauzat respectivului cotidian local prin faptele inculpatului și nici nu l-a putut cuantifica ori estima.

De altfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, pe de o parte, prima instanță a procedat corect atunci când soluționând latura civilă a cauzei, a admis în parte pretențiile civile ale părții vătămate (constituită parte civilă cu sume mult mai mari) și l-a obligat pe inculpat numai la plata sumei de 2200 lei, cu titlu de daune materiale, sumă ce a fost cert dovedită prin factura existentă la 63 dosar primă instanță.

Pe de altă parte, se mai reține că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a îndreptat eroarea primei instanțe (ce în mod greșit menționase în considerente împrejurarea că partea civilă ar fi solicitat acordarea de 10.000 lei cu titlu de daune morale, în loc de daune interese) și a stabilit că nu se justifica acordarea unei alte sume de bani, fie chiar si cu titlu de daune interese, întrucât nu s-a făcut vreo estimare a valorii prejudiciului de imagine și nici nu s-a făcut dovada existenței certe a acestuia, câtă vreme postările de comentarii negative pe site-ul respectivului cotidian s-au făcut în miez de noapte, într-un interval de aproximativ 4 ore, timp relativ scurt în care era foarte puțin probabil să fi existat mai multe activări, iar modificările titlurilor ediției on - line nu si-au mai produs efectele, fiind descoperite la timp, astfel încât, corect, s-a apreciat ca nefondată și fără nici un suport real susținerea conform căreia imaginea respectivului cotidian local ar fi fost grav afectată.

Prin urmare, latura civilă a cauzei a fost, de asemenea, corect soluționată, constatându-se în mod justificat că se impune acordarea daunelor materiale și a daunelor interese către partea civilă SC D. SA Bacău, numai în măsura în care acestea au fost cert estimate și apoi dovedite. Așadar, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a soluționat corect latura civilă a cauzei, menținând în mod justificat dispoziția primei instanțe cu privire la obligarea inculpatului la plata sumei de 2200 lei cu titlu de daune materiale către parte civilă, dar și la plata sumei de 6999,58 RON, reprezentând onorariul apărătorului ales al părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare către aceeași parte civilă, considerând în mod corect că nu se justifică acordarea de daune interese solicitate de partea civilă, ca nedovedite.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în speță, a fost corect soluționată atât latura penală cât și latura civilă a cauzei, motivele de recurs formulate de partea civilă SC D. SA Bacău fiind nefondate, iar din examinarea actelor dosarului nu s-a constatat existenta unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi supuse analizei și din oficiu . Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC D. SA Bacău împotriva Deciziei penale nr. 42 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe inculpatul M.O.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a o obliga pe recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.O., se va avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC D. SA Bacău împotriva Deciziei penale nr. 42 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe inculpatul M.O. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.O., se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2010.