ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2565/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2565/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59/ D din 18

februarie 2010, pronunțată în Dosarul penal nr. 5730/110/2009, de Tribunalul

Bacău a dispus următoarele:

În temeiul art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art.

74

lit. a), c) C. pen. și art. 76

lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

acces ilegal la un sistem informatic a fost condamnat inculpatul M.

O.

(fiul lui G. și E.) la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În

temeiul art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a),

c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de alterare a integrității datelor informatice a fost

condamnat același inculpat, cu aceleași date de stare civilă, la pedeapsa

închisorii de 8 (opt) luni.

În temeiul art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului M.O. pedeapsa cea mai

grea de 1 an închisoare.

Prin

aceeași hotărâre, prima instanță a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2)

C. pen.

În temeiul art. 81 C.

pen., prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei,

fixând. În temeiul art. 82 C. pen. un

termen

de încercare de 3 (trei) ani calculat de la data rămânerii definitive a

prezentei

hotărâri.

În temeiul art. 359 C.

pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a dispus

și suspendarea executării pedepselor accesorii.

Totodată, în temeiul art.

14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., prima instanță a

admis, în parte, pretențiile civile ale părții civile SC D. SA Bacău și, în

consecință, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2200 RON, cu titlu de

daune materiale, reprezentând contravaloarea facturii achitate în vederea

remedierii intervenției neautorizate a acestuia.

În

temeiul art. 191 C. proc. pen., Tribunalul Bacău

l-a obligat

pe inculpat la plata sumei de 1300 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 C. proc. pen., l-a

obligat pe același inculpat la plata sumei de 6999,58 RON, reprezentând

onorariul apărătorului ales al părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare

efectuate de partea civilă.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău

înregistrat sub nr. 96/D/P/2009 a

trimis în judecată inculpatul M.O.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) și art. 44

alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., constând în aceea că la data de 16 ianuarie 2009, a accesat fără drept

și prin încălcarea măsurilor de securitate, ocazie cu care a introdus și

modificat date

informatice din edițiile

on-line ale ziarului și a aprobat comentarii fără drept.

Analizând actele și

lucrările dosarului, prima instanță a constatat că la data de 19 ianuarie 2009,

partea vătămată SC D. SA Bacău, prin reprezentantul legal, a sesizat organele

judiciare cu privire la faptul că persoane necunoscute, prin intermediul

internet-ului, au accesat site-ul www.desteptarea.ro,

ocazie cu care au pătruns fără drept în sistemul informatic al site-ului și au

șters titlurile de la materialele de deschidere, editorialul și materialul „Sportivul

anului 2008" al ediției curente, au modificat și introdus, fără drept,

alte date.

Din

cercetările efectuate în cauză, a rezultat faptul că accesarea site-

ului la data de 16 ianuarie 2009, ora

00.00.38 s-a efectuat de la adresa de IP, ce a aparținut clientului M.O.,

abonat al furnizorului de servicii de internet SC R.&R. SA București, fost

angajat și colaborator al SC D. SA Bacău.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii

noiembrie 2008, în baza unui contract de colaborare cu SC D.S.

SRL

Bacău reprezentată de martorul D.M., SC D. SA Bacău a întreprins demersurile de

înlocuire a vechiului site al cotidianului, cu unul mai performant.

S-a mai reținut că la

data de 07 decembrie 2008 a devenit funcțional noul site al cotidianului,

realizându-se o modificare integrală a site-ului anterior, prin gruparea

știrilor pe categorii și posibilitatea acordată cititorilor de a posta

comentarii la articolele publicate on-line. Cu această ocazie au fost schimbați

userii și parolele de acces pentru introducerea și modificarea articolelor

publicate on-line. De asemenea, în ceea ce privește vizualizarea comentariilor

pe marginea articolelor publicate, s-a mai reținut că numai conducerea

cotidianului avea dreptul de a le aproba, pentru a fi vizibile, în funcție de

conținutul acestora și principiile promovate de cotidian.

Din studierea

log-urilor a rezultat că, în noaptea de 15/16 ianuarie 2009, după accesarea

site-ului, prin utilizarea fără drept a parolelor de acces, de la adresa de IP

aparținând inculpatului M.O., s-a realizat aprobarea tuturor comentariilor

considerate negative și neaprobate de conducerea SC D. SA Bacău și, prin

această operațiune, comentariile au devenit vizibile, cu încălcarea măsurilor

de securitate ale sistemului informatic. Ulterior, la ora 00:43:15, de la

aceeași adresă, inculpatul M.O. a postat un comentariu, cu referire la

articolul „Asociația presei auto din România a decis D.S. sportivul anului în

automobilismul românesc," articol publicat în arhiva on-line a

cotidianului, la data de 12 decembrie 2008.

S-a mai reținut că,

imediat, de la aceeași adresă de IP și în condițiile în care nu mai era nimeni

logat pe site, au fost efectuate modificări ale unor articole publicate

on-line, atât în ediția curentă a ziarului, cât și în cele

anterioare,

aflate în arhivă. Astfel, la ora 00:46:30, inculpatul a modificat

articolul intitulat „Gala premiilor D. 2008",

articol publicat în arhiva

on-line a cotidianului la data de 23

decembrie 2008, modificând titlul articolului, care a devenit „Premiile care nu

miră pe nimeni" și inserării, în structura articolului a unor cuvinte

injurioase, redate textual: „Hai sictir proștilor.., vă fac niște analfabeți!

Rușine vouă!".

Ulterior, la

ora 00:50:00, s-a mai relevat că inculpatul a modificat articolul intitulat

„Inegalabilul marinar" articol publicat în ediția on-line a cotidianului,

ce urma să apară publicat la data de 16 ianuarie 2009, în sensul redenumirii ca

„Rapandule cu pretenții de intelectuali… Nume original: S." și inserării

în partea de început a articolului, a unor cuvinte injurioase, respectiv; „Mama

lor de fraieri… Și-au bătut joc de toții C., fără patalama, și un mecanic… Să

trăiască B.”

În continuare, la ora

00:53:55, inculpatul a modificat articolul intitulat

„Asociația presei auto din România a decis D.S. sportivul anului

în

automobilismul românesc", articol publicat în arhiva on-line a

cotidianului, la data de 12 decembrie 2008, redenumindu-l ca „păcat de copilul

ăsta… încearcă doi analfabeți să-și scoată numele pe riscurile lui! Să le fie

rușine… dar… Bravo, D.! Trezește-te."

Totodată, s-a

mai relevat că, la ora 01:20:28, inculpatul a modificat articolul intitulat „Puțini

băcăuani au inimă", articol publicat în ediția on-line a cotidianului, ce

urma să apară în ediția tipărită din data de 16 ianuarie 2009, redenumindu-l „își

bat joc de angajați.. dar de fapt își bat joc de ei! la famiglia! happy new

year, waitress!", iar la ora 01:39:43, inculpatul a modificat titlul

articolului intitulat „Deșteptarea după douăzeci de ani", prin adăugarea

sintagmei „..Zero barat".

S-a constatat că

probele electronice au certificat în mod neîndoielnic că modificarea

articolelor s-a realizat de la același IP de la care fuseseră postate on-line

și comentariile semnate sub pseudonimul „Obiectiv" și care nu fuseseră

publicate anterior, neprimind aprobarea necesară. Mai mult decât atât, din

conținutul comentariilor ce fuseseră făcute on-line de către inculpat,

anterior, în cursul lunii decembrie 2008, cu privire la aceste articole, s-a

mai reținut că se evidențiaseră aceleași observații și păreri cu cele exprimate

în cadrul articolelor modificate și au fost efectuate de la o adresă de IP

aparținând aceluiași inculpat M.O.

Prima

instanță a apreciat că aceste împrejurări au atestat în mod neîndoielnic faptul

că inculpatul a efectuat accesarea ilegală a sistemului

informatic gestionat de SC D. SA Bacău și a modificat articolele

așa

cum s-a descris anterior, cu înfrângerea normelor de securitate, aprobând

publicarea de date informatice fără autorizarea utilizatorilor legali, aspect,

de altfel, recunoscut ulterior de inculpat.

Pornind de la aceste informații, în cauză s-a solicitat efectuarea unei

percheziții domiciliare la locuința

inculpatului M.O., utilizatorul IP-urilor în litigiu, ocazie cu care au fost

ridicate două hard - disk-uri și mai

multe medii de stocare

electronice, precum și o agendă conținând diferiți useri și parole de acces,

conform procesului verbal de percheziție domiciliară (fii. 125-128). în vederea

identificării mijloacelor de probă legate de accesarea și modificările ilegale

reclamate de persoana vătămată, ulterior s-a solicitat efectuarea unei

percheziții informatice, asupra bunurilor ridicate de la inculpat, ocazie cu care

au fost identificate prinț screen-uri cu comentariile aprobate ilegal, ceea ce

demonstrează neechivoc că inculpatul M.O. a fost cel care a comis faptele

semnalate.

De altfel, s-a

constatat că, fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a aprobat acele comentarii,

însă nu a recunoscut că a efectuat modificări în titlurile și conținutul

articolelor publicate on-line și, mai mult, a precizat că, pentru efectuarea

acestor operațiuni s-a logat ca administrator și a utilizat user-name-ul și

parola pe care le folosea de pe vremea când lucra la cotidian.

S-a mai reținut că,

inculpatul s-a mai apărat precizând că nu i-a fost retras dreptul de a lucra pe

site-ul D., că nu a semnat nici un contract de confidențialitate, aspecte ce nu

au fost luate în considerare, întrucât s-a apreciat că, odată cu plecarea din

firmă, în mod automat,

inculpatul trebuia

să înceteze orice activitate ce ar fi avut legătură cu firma.

Pe de altă parte, s-a

mai considerat de către prima instanță că atitudinea inculpatului trebuia

înțeleasă și sub aspectul faptului că acesta s-a considerat nedreptățit, urmare

faptului că a fost nevoit să demisioneze, întrucât acesta a fost extrem de

devotat firmei și și-a dedicat întreaga carieră și viață personală, așa încât

atitudinea acestuia s-a dorit a fi mai mult un semnal de alarmă, decât o

activitate cu conotații infracționale, așa cum, de altfel, s-a conturat.

Tribunalul

Bacău a mai apreciat că modul în care inculpatul a înțeles să acționeze, nu-l

putea absolvi de răspundere, însă a constituit un aspect ce trebuia luat în

considerare la stabilirea întregii situații de fapt și, practic, la stabilirea

situației premisă, ce a generat respectivele consecințe.

S-a mai

constatat că situația de fapt reținută a rezultat din probele administrate în

cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării

judecătorești: plângerea SC D. SA Bacău și log-urile înregistrărilor cu adresa

de IP suspectă și prinț screen - uri cu modificările aduse site-ului f. 6-33;

ediția scrisă a ziarului din data de 16 ianuarie 2009 - f. 34; copiile

contractelor de prestări servicii încheiate de SC D. SA Bacău, de-a lungul

timpului, cu privire la administrarea site-ului și alte activități de

informatică și copii de pe contractele de muncă ale persoanelor care au lucrat

în cadrul Compartimentului de tehnoredactare transmise de SC D. SA Bacău, cu

adresa din 24 iulie 2009 - fil. 37-71; declarațiile reprezentantului legal al

SC D. SA Bacău, F.N., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 351 din 14

februarie 2007- fii. 72- 77; adresa SC D. SA Bacău de constituire parte civilă

în cauză - f. 78; adresele SC D.S. SRL Bacău - administratorul site-ului la

momentul accesării ilegale - f. 79-105; adresele SC

R.&R.

SA București - f. 106-107; declarațiile martorilor A.l., L.R.M., P.R.M., B.G.,

B.

B.R., D.M. - f. 108-120; referatul cu

propunere de efectuare a

percheziției domiciliare la locuința inculpatului

M.O. - f.121-122; autorizația de percheziție domiciliară nr. 2483/110/2009, emisă

de Tribunalul Bacău - fii. 123; procesul verbal de percheziție domiciliară - fii.

125-128;

referatul cu propunere de

percheziție informatică - fii. 129-130; autorizația de

percheziție

informatică nr. 2521/110/2009, emisă de Tribunalul Bacău - fii.131; procesul

verbal de percheziție informatică și raportul ENCASE -

fii. 133-185, toate coroborate cu declarațiile inculpatului M.O. prin

care acesta a recunoscut accesarea și aprobarea comentariilor, fără drept,

însă

nu a recunoscut modificările efectuate cu privire la articole - fii. 194-202).

Prima

instanță a apreciat că, în drept, faptele inculpatului au întrunit elementele

constitutive ale infracțiunilor de acces ilegal la un sistem informatic și de

alterare a integrității datelor informatice, prevăzute de art. 42 alin. (1), (3)

și respectiv art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar la individualizarea

judiciară a pedepselor ce Ie-a aplicat inculpatului, a avut în vedere

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, Tribunalul

Bacău, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise, urmările

produse, persoana și conduita inculpatului, a dispus condamnarea inculpatului

și a aplicat acestuia pentru fiecare infracțiune săvârșită, câte o pedeapsa cu

închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege și, raportat la

faptul că infracțiunile supuse judecății erau concurente, a aplicat în cauză

regulile concursului de infracțiuni stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea

mai grea de 1 an închisoare.

Referitor la

modalitatea de executare a pedepsei, față de întreg contextul care a generat

această situație, față de faptul că inculpatul era infractor primar, aflându-se

la primul conflict cu legea penală, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executare, așa încât în temeiul art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile și pe

durata prevăzute de art. 82 C. pen., atrăgându-i, totodată atenția

inculpatului, în temeiul art. 359 C. pen., asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

De asemenea, prima

instanță, constatând că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 3200 lei, reprezentând contravaloarea facturilor achitate în vederea

intervenției neautorizate pe pagina web a societății și suma de 10.000 lei,

reprezentând prejudiciul de imagine, ca urmare a faptelor comise de inculpat, a

apreciat, că pe de o parte, pretențiile civile cu titlu de daune materiale au

fost parțial justificate în limita facturii depuse la dosarul cauzei factura

din 29 ianuarie 2009, aflată la fila 63 dosar instanță, (din care rezultă că

lucrările de mentenanță la firmă au costat 2.200 lei și nu 3200 lei, cum s-a

solicitat), iar pe de altă

parte, că partea civilă nu este îndreptățită

să primească daune morale, întrucât prejudiciile morale sunt cele care rezultă

din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, fiind practic consecințe de

natură patrimonială cauzate de anumite activități culpabile, constând în

atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale prin lezarea

unui drept sau interes și a cărei reparație urmează regulile răspunderii civile

delictuale.

Prin urmare, s-a

considerat că, în speță, nu putea fi vorba de suferințe psihice cauzate

societății ca urmare a prejudiciului de imagine cauzat prin activitățile

inculpatului, întrucât acele comentarii negative au fost postate, în miez de

noapte, pe site, o perioadă de numai 4 ore, când era puțin probabil că ziarul

beneficia de un număr mare de activări, fiind deopotrivă greu de acceptat ca imaginea

unui trust de presă să poată fi afectată prin publicarea unor comentarii

negative pe timp de noapte, căci modificarea titlului articolelor nu a mai avut

efect, întrucât au fost descoperite la timp, ca de altfel și conținutul

comentariului.

S-a mai apreciat că

acordarea de daune morale părții civile în atare context, apare nejustificată,

întrucât s-ar înfrânge regula îmbogățirii fără justă cauză, așa încât, s-au

respins pretențiile solicitate cu titlu de daune morale, ca nefondate.

Împotriva sentinței

mai sus menționată, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.O. și partea

civilă SC D. SA Bacău, iar la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2010

apelantul inculpat a precizat că își retrage apelul, manifestare de voință de

care instanța de apel a luat act, în conformitate cu prevederile art. 369 alin.

(1) C. proc. pen.

În motivele de apel

expuse oral de către apărătorul apelantei părți civile a fost criticată

sentința penală apelată cu privire la soluționarea laturii penale, arătându-se

că greșit au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., fără a se face referire la acestea

și în considerentele hotărârii, că inculpatul nu a cooperat cu autoritățile

judiciare, nu a fost de acord să repare prejudiciul,

împrejurări în raport de care nu se impunea reținerea prevederilor art.

74 lit.

c) C. pen.

Sub aspectul

laturii civile s-a invocat faptul că în cererea de constituire de parte civilă

au fost solicitate daune interese, iar nu daune

morale așa cum a reținut prima instanță și s-a solicitat modificarea

sentinței

sub acest aspect, respectiv obligarea inculpatului la plata

daunelor interese în cuantumul solicitat, precizându-se că partea civilă a

suferit un prejudiciu de imagine.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, procedând la verificarea sentinței

apelate în raport de actele existente la dosar și de motivele de apel invocate,

în baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 42 din 20

aprilie 2010, a luat act că apelantul - inculpat M.O. și-a retras apelul

declarat împotriva

sentinței penale nr. 59/D din 18 februarie 2010

a Tribunalului Bacău, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a

admis apelul declarat de apelanta - parte civilă SC D. SA Bacău împotriva

aceleiași sentinței penale, numai în ceea ce privește greșita reținere a

dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. și, desființând-o numai sub acest aspect,

în rejudecare:

A

înlăturat din dispozitivul sentinței penale apelate prevederile art. 74 lit. c)

C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Prin aceeași decizie,

instanța de prim control judiciar a mai constatat că apelanții au fost asistați

de apărători aleși și, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

l-a obligat pe apelantul-inculpat să plătească suma de 150 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare

efectuate în apel de către partea civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că sunt nefondate criticile

aduse sentinței penale cu privire la soluționarea laturii penale, constatând că

în considerentele hotărârii prima instanță a făcut referiri la criteriile care

au stat la baza individualizării pedepsei, respectiv, la pericolul social

concret al faptelor, urmările produse, persoana și conduita inculpatului,

astfel încât s-a apreciat că nu se poate considera că din acest punct de vedere

hotărârea nu este motivată, stabilind că instanța nu este datoare să menționeze

expres prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen., reținute în dispozitiv, ci să

releve argumentele pentru care aceste circumstanțe au fost reținute în favoarea

inculpatului.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, a considerat însă fondată critica

referitoare la reținerea nejustificată a

circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în

care,

atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a

avut o atitudine de negare parțială a faptei, apreciind că pentru acest motiv

se impune a fi admis apelul părții civile, și pe cale de consecință, în temeiul

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat în parte sentința apelată

numai în sensul înlăturării din dispozitivul acesteia a prevederilor art. 74 lit.

c) C. pen..

Totodată, a mai

reținut că în cauză s-a impus a fi menținută circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 lit. a) C. pen., motivat de conduita anterioară pozitivă a

inculpatului și, pe cale de consecință, a coborât cuantumul pedepsei, sub

minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la latura

civilă, instanța de prim control judiciar a constatat că era reală susținerea

apelantei părți civile în sensul că partea civilă, prin apărător, a solicitat

obligarea inculpatului la plata daunelor interese, iar nu a daunelor morale,

cum greșit a reținut prima instanță în argumentele relevate drept temei al

soluției de admitere, în parte, a pretențiilor civile.

De asemenea,

instanța de apel a mai constatat că, pe de o parte, partea civilă nu a probat

existența „prejudiciului de imagine", așa cum s-a

invocat,

(referirile făcute la consecințele negative ale postării comentariilor

inculpatului constituindu-se în simple supoziții), iar pe de altă parte, partea

civilă nu a cuantificat prejudiciul pretins a fi produs de către inculpat și

nici nu a demonstrat caracterul cert al acestui prejudiciu.

S-a conchis

în sensul că prima instanță a procedat în mod corect atunci când a admis în

parte acțiunea civilă, doar în limita prejudiciului dovedit cu înscrisurile

depuse la dosar de către partea civilă, chiar dacă, a folosit argumente greșite

în motivarea acestei soluții, apreciindu-se că prejudiciul invocat era doar

unul eventual și nu cert, neputând fi întrunite condițiile necesare pentru

atragerea răspunderii civile delictuale.

Împotriva

deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, partea

civilă SC D. SA Bacău, în termen legal, a

declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru

motivele expuse oral prin intermediul apărătorului ales și menționate în

cuprinsul practicării prezentei decizii, astfel cum au fost detaliate și în

cuprinsul memoriilor depuse la dosar.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație si Justiție sub

nr. 5730/110/2009, cu prim termen fixat la 28 iunie 2010.'

La termenul fixat,

s-a prezentat apărătorul ales al recurentei părți civile, precum și intimatul

inculpat M.O., care a depus, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu,

în ședință publică, note de concluzii scrise.

În esență, recurenta

parte civilă SC D. SA Bacău a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost

formulat și motivat, invocând drept temei al casării dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., casare ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare,

condamnarea inculpatului M.O. pentru săvârșirea faptelor pentru care a fost

cercetat și dedus judecății la o pedeapsă rezultantă de minim 3 ani închisoare

cu executare în regim de privare de libertate și acordarea despăgubirilor

civile și a daunelor interese în cuantumul precizat în fața primei instanțe,

apreciind că faptele săvârșite de inculpat, astfel cum au fost descrise în

actul de inculpare și cum au rezultat din probatoriul administrat au creat în

mod real un grav prejudiciu de imagine respectivului cotidian local.

Recursul formulat de partea civilă sub ambele aspecte criticate, este

nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1)

C. proc. pen., constată că

ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit

vinovăția inculpatului M.O., pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză,

dând

faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare și, pe cale de

consecință, i-au aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă în cuantum

de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

apreciind că o astfel de sancțiune este aptă să atingă scopul preventiv și

educativ al pedepsei, consfințit de dispozițiile art. 52 C. pen.

De asemenea,

se mai reține că și în ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei,

instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, constatând că

în dispozitivul sentinței a existat o neconcordanță, (în sensul că, deși din

probatoriile administrate a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul a

recunoscut parțial săvârșirea faptelor reținute în sarcină, instanța de fond a

reținut, în mod greșit, în favoarea

inculpatului

și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.),

circumstanță

pe care a înlăturat-o, menținând numai circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 lit. a) C. pen., împrejurare căreia i-a menținut eficiența prin reținerea

aceleiași pedepse aplicată de către prima instanță, atât din punct de vedere al

cuantumului acesteia, cât și din punct de vedere al modalității de executare (1

an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.).

Înalta Curte constată

că deși inculpatul M.O., atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

cercetării judecătorești nu și-a recunoscut decât parțial faptele săvârșite,

nuanțându-și poziția în sensul că a acționat astfel din dorința de a atrage

atenția, de a da un semnal de alarmă fiind nemulțumit urmare faptului că a fost

pus în situația de a-și da demisia de la respectivul cotidian, unde își desfășurase

anterior activitatea, iar conducerea respectivului jurnal îi datora niște

drepturi bănești restante, din probele administrate la dosar, a rezultat însă,

cu certitudine, că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost cercetat

și condamnat, fapt ulterior recunoscut de inculpat prin renunțarea la cale de

atac apelului, dar și prin notele de concluzii scrise depuse la dosar.

Se mai reține că

ambele instanțe au procedat justificat atunci când constatând că în cauză au

fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de acces ilegal la un

sistem informatic și de alterare a integrității datelor informatice, prevăzute

de art. 42 alin. (1), (3) și respectiv art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

fapte pentru care a fost cercetat și dedus judecății inculpatul, la

individualizarea judiciară a pedepselor au avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen. atunci când au orientat pedeapsa rezultantă

aplicată acestuia spre minimul special.

De asemenea, Înalta

Curte constată că justificat a procedat instanța de prim control judiciar

atunci când a înlăturat din dispozitivul sentinței penale dispozițiile art. 74 lit.

c) C. pen. și a menținut cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei

aplicate inculpatului M.O. de către prima instanță, observând că pedeapsa

rezultantă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., ca efect al

acordării unei largi eficiente circumstanțelor personale, dar și celor reale

ale săvârșirii faptelor, considerând că astfel se pot satisface exigențele

scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Totodată, se

mai constată că, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de prim

control judiciar a corectat și solicitările greșit reținute în considerentele

sentinței de către prima instanță care, din eroare, a menționat că partea

civilă ar fi solicitat acordarea de daune morale și nu de daune interese și a

procedat în consecință, stabilind, chiar și în aceste împrejurări, că nu se

justifica acordarea de daune interese, câtă vreme partea civilă nu a demonstrat

existența unui prejudiciu de imagine cert, cauzat respectivului cotidian local

prin faptele inculpatului și nici nu l-a putut cuantifica ori estima.

De altfel, din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, pe de o

parte, prima instanță a procedat corect atunci când soluționând latura civilă a

cauzei, a admis în parte pretențiile civile ale părții vătămate (constituită

parte civilă cu sume mult mai mari) și l-a obligat pe inculpat numai la plata

sumei de 2200 lei, cu titlu de daune materiale, sumă ce a fost cert dovedită

prin factura existentă la 63 dosar primă instanță.

Pe de altă parte, se

mai reține că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a

îndreptat eroarea primei instanțe (ce în mod greșit menționase în considerente

împrejurarea că partea civilă ar fi solicitat acordarea de 10.000 lei cu titlu

de daune morale, în loc de daune interese) și a stabilit că nu se justifica

acordarea unei alte sume de bani, fie chiar si cu titlu de daune interese,

întrucât nu s-a făcut vreo estimare a valorii prejudiciului de imagine și nici

nu s-a făcut dovada existenței certe a acestuia, câtă vreme postările de

comentarii negative pe site-ul respectivului cotidian s-au făcut în miez de

noapte, într-un interval de aproximativ 4 ore, timp relativ scurt în care era

foarte puțin probabil să fi existat mai multe activări, iar modificările

titlurilor ediției on - line nu si-au mai produs efectele, fiind descoperite la

timp, astfel încât, corect, s-a apreciat ca nefondată și fără nici un suport

real susținerea conform căreia imaginea respectivului cotidian local ar fi fost

grav afectată.

Prin urmare, latura

civilă a cauzei a fost, de asemenea, corect soluționată, constatându-se în mod

justificat că se impune acordarea daunelor materiale și a daunelor interese

către partea civilă SC D. SA Bacău, numai în măsura în care acestea au fost

cert estimate și apoi dovedite.

Așadar, Înalta

Curte constată că instanța de prim control judiciar a soluționat corect latura

civilă a cauzei, menținând în mod justificat dispoziția primei instanțe cu

privire la obligarea inculpatului la plata sumei de 2200 lei cu titlu de daune

materiale către parte civilă, dar și la plata sumei de 6999,58 RON,

reprezentând onorariul apărătorului ales al părții civile, cu titlu de

cheltuieli judiciare către aceeași parte civilă, considerând în mod corect că

nu se justifică acordarea de daune interese solicitate de partea civilă, ca

nedovedite.

Prin

urmare, Înalta Curte reține că, în speță, a fost corect soluționată

atât latura penală cât și latura civilă a

cauzei, motivele de recurs formulate de partea civilă SC D. SA Bacău fiind

nefondate, iar din examinarea actelor dosarului nu s-a constatat existenta unor

cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen.,

care să poată fi supuse analizei și din oficiu .

Fată de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă SC D. SA Bacău împotriva Deciziei penale nr. 42 din

20 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

privind pe inculpatul M.O.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a o obliga

pe recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.O., se va avansa

din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă SC D. SA Bacău împotriva Deciziei penale nr. 42 din

20 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

privind pe inculpatul M.O.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.O., se va avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 iunie 2010.