ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 657/2017

Decizia nr. 657/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 decembrie 2014,

reclamanta SC A. SRL,

în contradictoriu cu pârâta

B. Brașov, a solicitat suspendarea efectelor actului administrativ, reprezentat de Decizia de impunere nr. 513 din 13 noiembrie  2014 emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 7 din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de

reclamanta SC A. SRL,

în contradictoriu cu pârâta

B. Brașov

.

Împotriva sentinței civile nr. 7 din 23 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A. SRL

a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a efectelor deciziei de impunere atacată.

Pârâta C. Sibiu, în numele și pentru B. Brașov, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5.1. Recurenta-reclamantă SC A. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL a formulat la data de 30 septembrie 2016, cerere scrisă de renunțare la judecata recursului, reiterată la 14 noiembrie  2016, prin administrator judiciar SC D. SPRL.

5.2. Intimata-pârâtă B. Brașov - C. Sibiu nu a depus punct de vedere cu privire la cererea de renunțare, nefiind comunicată.

6.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva achitării de către recurenta SC A. SRL a taxei judiciare de timbru de 100 lei, datorată pentru soluționarea recursului.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

6.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., republicat

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat.

6.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante;

Completul de filtru, învestit cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

În raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., republicat, prin concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat că este admisibil, sub rezerva achitării de către recurentă a taxei judiciare de timbru de 100 lei, datorată pentru soluționarea recursului,

conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013

(de la data comunicării raportului și până la data analizării admisibilității în principiu a recursului).

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, î

mpotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate

, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ. și va anula recursul.

6.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar SC D. SPRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar SC D. SPRL împotriva sentinței civile nr. 7 din 23 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2017.