ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 383/A/2017

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) teza ultimă C. proc. pen. respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 20 februarie 2017 între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 38 din Legea nr. 535/2004 privind alarmarea fără un motiv întemeiat a unei persoane sau a publicului a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin corespondență, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanță (…).

S-a trimis Dosarul penal nr. x/D/P/2017 procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu procedura de față au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 260 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești din 28 ianuarie 2017 a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004 respectiv aceea de alarmare, fără un motiv întemeiat, a unor persoane și a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin corespondență, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanță, cu privire la răspândirea sau folosirea de produse, substanțe, material, microorganisme, ori toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător (filele 16-17).

Două zile mai târziu la 30 ianuarie 2017 prin ordonanță (filele 18-19) s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A., pentru săvârșirea infracțiunii de mai sus, pentru ca prin ordonanța din 8 februarie 2017 procurorul de caz să pună în mișcare acțiunea penală față de acest inculpat pentru respectiva infracțiune (filele 22 - 23).

La aceeași dată inculpatul A. fiind audiat de procuror când a declarat că nu solicită prezența unui apărător și a indicat domiciliul pe care și l-a ales pentru comunicarea actelor de procedură, a recunoscut comiterea infracțiunii (filele 27-28 și 31-35 dosar urm. pen.).

Din dosarul de urmărire penală a rezultat că în fapt, inițial la 28 ianuarie 2017 în jurul orelor 15.38 de la un post telefonic, a fost inițiat un apel către Serviciul de Urgență 112 prin care s-a anunțat plasarea unei bombe în zona Stației de metrou Victoriei cât și a Gării de Nord din Mun. București ce urma a fi detonată într-un interval de două ore de la inițierea apelului telefonic.

Echipele de intervenție constituite în scopul depistării și anihilării eventualului atac cu bombă anunțat telefonic, au supravegheat și verificat cele două zone până la ora 16.35 în paralel cu investigarea postului telefonic care a inițiat apelul pentru a fi identificat făptuitorul adică A.

În declarația dată în calitate de suspect acesta și-a asumat fapta și s-a apărat că a săvârșit-o din cauza stării de supărare deoarece nu-și găsește un loc de muncă învinovățind pentru aceasta autoritățile statului; că s-a inspirat de la emisiunile de știri de la televizor în care erau prezentate atentate teroriste și, fiind convins de importanța ce se acordă acestor fapte și persoanelor care le săvârșesc au urmărit de fapt să atragă atenția asupra sa.

După audiere, inclusiv în calitate de inculpat, la data de 20 februarie 2017 prin cererea scrisă personal inculpatul A. a inițiat acordul de recunoaștere a vinovăției (fila 44 dosar urm. pen.), care s-a și finalizat prin semnarea acestuia de: procuror, inculpat și avocatul său, în condițiile art. 482 C. proc. pen., în sensul că îndeplinește toate cerințele referitoare la: data și locul încheierii sale, numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie, date privitoare la persoana inculpatului, descrierea faptei ce formează obiectul acordului, încadrarea juridică a acesteia și pedeapsa prevăzută de lege, probele și mijloacele de probă, declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei, și acceptă încadrarea ei juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei, precum și semnăturile procurorului, inculpatului și avocatului (filele 4-6).

Analizând acest Acord, curtea a constatat că soluția cu privire la care s-a ajuns este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului astfel că, în temeiul art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a respins acordul de recunoaștere a vinovăției și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale pentru considerentele care succed:

Sub un prim aspect s-a constatat că toate cerințele legale pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției sunt îndeplinite așa încât, dispoziția art. 484 alin. (1) C. proc. pen. a fost respectată.

Sub un al doilea aspect, al soluției privind felul și cuantumul pedepsei curtea a constatat că amenda penală de 900 lei rezultată din aplicarea, potrivit art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., a unei pedepse principale de 90 de zile amendă-cuantumul unei zile de amendă fiind de 10 lei-este disproporționat și nejustificat de blândă în raport cu persoana inculpatului care, pentru o faptă similară dar care a fost considerată contravenție, a fost sancționat la data de 20 ianuarie 2017 adică cu o săptămână mai devreme, cu o amendă administrativă de 1.000 lei.

Astfel, prin procesul verbal de contravenție din 20 ianuarie 2017 întocmit de Serviciul Regional de Poliție Transporturi Brașov aparținând Inspectoratului General de Poliție, A. a fost sancționat cu amenda de 1.000 lei pentru că, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a alertat în fals apelând Sistemul Unic de Urgență 112 pentru a anunța că în data de 21 ianuarie 2017, la ora 10.00 va avea loc un atentat cu bombă la Paris în Place de Pigalle (fila 41).

În egală măsură, același inculpat, care dovedește stăruință în a intra în conflict cu legea în modalitatea arătată, a fost cercetat în Dosarul penal nr. x/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău pentru că, ar fi alertat Serviciul de Urgență 112 în mod repetat afirmând că se numește B., se află într-un tren și are date că membrii ai organizației teroriste „x” din Egipt sau membrii organizației x vor plasa bombe între orele 5.00 și 7.00 în ziua de 17 iulie 2013 la Baza Militară Boboc sau pe o arteră publică de circulație către localitatea Poșta Câlnău.

Prin ordonanța din 13 octombrie 2015 dată în dosarul sus-rubricat s-a dispus clasarea cauzei (fila 42 dos. urm. pen.) însă inculpatul A. în declarația dată la 8 februarie 2017 a recunoscut personal că el este cel ce a inițiat respectivele alerte cu bombă (fila 34).

De asemenea, prin aceeași declarație inculpatul a mărturisit procurorului că și în anul 2007 în timp ce se afla la Timișoara a anunțat telefonic amplasarea a două mașini capcană în Piața Operei (fila 34).

Acestor împrejurări li s-au adăugat mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele 42-43) din care rezultă că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală fiind anterior condamnat în mod repetat la mai multe pedepse privative de libertate pe care le-a și executat în regim de detenție, cea mai grea dintre acestea fiind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 923 din 25 iunie 2002) a Judecătoriei Arad (Dosar penal nr. x/2002) definitivă prin Decizia penală nr. 677 din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

În opinia Curții, aceste elemente care circumstanțiază persoana infractorului nu au fost luate în considerare de procuror la stabilirea felului și cuantumului pedepsei inserate în acordul de recunoaștere a vinovăției, aceasta fiind nejustificat de blândă în condițiile în care amenda penală de 900 de lei este mai mică decât cuantumul amenzii contravenționale aplicate aceluiași făptuitor pentru o faptă similară considerată contravenție comisă cu o săptămână înainte, aceea de 1.000 lei.

Pentru a răspunde exigențelor de a fi necesară și aptă să ducă la îndreptarea conduitei infractorului dar și proporțională cu gravitatea faptei, pedeapsa trebuie să fie individualizată prin cuantum și modalitatea de executare astfel încât să asigure funcțiile de corecție, reeducare și reinserție socială a infractorului, iar criteriile generale care permit adaptarea acesteia la persoana inculpatului sunt stabilite de legiuitor prin art. 74 C. pen.

Considerând că starea de pericol creată prin acțiunea inculpatului, valorile ocrotite de Legea nr. 353/2004, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, resursele logistice și financiare folosite pentru investigarea și descoperirea autorilor unor astfel de fapte, antecedentele sale penale dar și natura și frecvența unor acțiuni similare desfășurate de inculpat și asumate de el, astfel cum s-a reținut în cele ce preced și care demonstrează perseverență în a intra în conflict cu legea și ordinea de drept, nu au fost în mod judicios valorificate prin pedeapsa stabilită în acordul de recunoaștere a vinovăției, curtea de apel a respins acest acord, așa cum s-a arătat trimițând dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale pentru a pronunța o soluție legală și temeinică, în conformitate cu art. 485 alin. (1) lit. b) teza ultimă C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției conform acordului semnat.

În esență, Parchetul susține că sunt îndeplinite condițiile legii, neputându-se ignora circumstanțele personale ale inculpatului, antecedentele sale generând sancțiuni diferite, existând astfel, elemente suficiente care să confirme reorientarea conduitei sociale a inculpatului în sens pozitiv.

Atitudinea inculpatului a fost generată de lipsa unui loc de muncă stabil, scopul urmărit fiind acela de a atrage atenția autorităților.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând apelul conform art. 420 C. proc. pen., prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 480 C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.

În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului. La încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, asistența juridică este obligatorie.

Din analiza textului de lege enunțat rezultă trei condiții ce trebuiesc îndeplinite, cumulativ, pentru încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției: 1) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este amenda penală sau închisoarea de cel mult 7 ani; 2) din probele administrate rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului; 3) inculpatul să fie asistat juridic la încheierea acordului.

Cât privește conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției legea cere - pe lângă celelalte elemente prevăzute de art. 482 C. proc. pen. - să se prevadă felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei.

Procedura în fața instanței, permite verificarea, deopotrivă atât a respectării condițiilor încheierii

acordului de recunoaștere a vinovăției, cât și examinarea felului, cuantumului, precum și forma de executare a pedepsei, aceasta din urmă constituind esențialmente un aspect de netemeinicie a acordului și nu de legalitate a acestuia.

Din această perspectivă, raportat la soluțiile prevăzute în această procedură de art. 485 C. proc. pen., instanța nu va putea pronunța decât o hotărâre de admitere a acordului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului, sau o hotărâre de respingere a acordului, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului, ori dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Nu există însă, nici un impediment ca, ulterior, respingerii acordului de recunoaștere a vinovăției, între inculpat și procuror să fie încheiat un nou acord, cu respectarea dispozițiilor legale și a elementelor care au determinat respingerea acordului.

În raport de datele speței, Înalta Curte apreciază că pedeapsa amenzii-cuprinsă în acordul de recunoaștere - este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, devenind, astfel incidente dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Astfel, în ceea ce privește gravitatea faptei, instanța de apel reține că s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului la data de 28 ianuarie 2017 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004,

privind prevenirea și combaterea terorismului, constând în aceea că în jurul orelor 15.38, (la aceeași dată) a inițiat un apel către Serviciul de Urgență 112, prin care s-a anunțat plasarea unei bombe în zona Stației de metrou Victoriei și Gara de Nord din București ce urma a fi detonată într-un interval de două ore de la inițierea apelului telefonic.

Urmare acestui apel au fost constituite echipe de intervenție, fiind supravegheate zonele până la orele 16.35.

Prin săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului - la fel ca și la celelalte fapte incriminate prin aceeași lege - se produc în mod evident stări de neliniște, nesiguranță, teamă, panică, teroare în rândul populației, ceea ce obligă la un tratament sancționator corespunzător.

Aceste elemente conferă faptei săvârșite și recunoscute de inculpatul A. o gravitate sporită ceea ce trebuie reflectată atât în felul pedepsei cât și a cuantumului acesteia.

Deosebit de relevant, sub aspectul analizat, este și faptul că anterior, respectiv la 20 ianuarie 2017, același inculpat, a săvârșit o faptă similară apelând Sistemul Unic de Urgență 112 pentru a anunța că în data de 21 ianuarie 2017, la ora 10,00 va avea loc un atentat cu bombă la Paris în Place de Pigalle (fila 41 d.u.p.).

De asemenea, același inculpat, în data de 17 iulie 2013 a alertat Sistemul de Urgență 112, prezentându-se sub o altă identitate, afirmând că se află împreună cu membrii ai organizației teroriste „x” din Egipt, respectiv cu membrii organizației x, urmând să amplaseze bombe în jurul orelor 5.00 și 7.00 la Baza Militară Boboc sau pe o arteră publică de circulație din localitatea Poșta Câlnău.

Deși, este atributul exclusiv al procurorului de a aprecia s-ar impune verificarea discernământului inculpatului, rezultatul expertizei fiind relevant pentru adoptarea unei soluții corecte la finalizarea urmăririi penale.

Înalta Curte reține, de asemenea, că aceluiași inculpat i-a fost aplicată anterior sancțiunea cu amenda contravențională (aplicată prin procesul-verbal

de contravenție din 20 ianuarie 2017 întocmit de Secția Regională de Poliție Transporturi Brașov), iar din fișa de cazier judiciar rezultă că a fost condamnat, prin sentința penală nr. 923 din 25 iunie 2002 a Judecătoriei Arad, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Prin urmare, raportat la gravitatea faptei comise și la periculozitatea făptuitorului se impune respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, dispunându-se continuarea urmăririi penale și adoptarea soluțiilor prevăzute de lege, procurorul putând, astfel cum s-a arătat, să încheie un nou acord de recunoaștere cu respectarea dispozițiilor legale, relativ la felul, conținutul și modalitatea de executare a pedepsei.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 30 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/42/2017 privind pe inculpatul A., motivând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 30 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/42/2017 privind pe inculpatul A.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești

rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,

6 noiembrie 2017.