ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1312 din data de 24 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În temeiul art. 125 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., raportat la art. 129 alin. (1) C. pen. și art. 114 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., zis "B.", măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 5 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. (fapta din data de 19 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016) și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016), toate cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 127 C. pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata măsurii educative perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la 19 decembrie 2016 (inclusiv) la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) și (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A., zis "B.".

În temeiul art. 19 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen., rap. la art. 1357 și 1372 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. și au fost obligați D. și E., în calitate de reprezentanți legali ai inculpatului A., la plata către aceasta a sumei de 650 RON, cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, privind pe inculpații F., A., G., H., dar și inculpații F., A., H. și I..

În motivarea căii de atac, procurorul a susținut că pedepsele aplicate inculpaților F., G. și H. sunt prea blânde în raport cu modalitatea de comitere a faptelor și numărul persoanelor vătămate.

A mai precizat procurorul că în mod nelegal nu au fost confiscate de la inculpați sumele de bani dobândite prin faptele comise.

Sub aspectul laturii civile, a fost criticată hotărârea apelată având în vedere că părților responsabile civilmente D. și E., pentru inculpatul A., instanța de fond le-a atribuit calitatea de reprezentanți legali și în mod greșit, în această calitate, i-a obligat la despăgubiri.

Inculpatul A. a solicitat aplicarea unei măsuri educative care nu impune internarea într-un centru special, deoarece a recunoscut comiterea infracțiunilor și s-a judecat conform procedurii simplificate.

Prin Decizia penală nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 1312 din data de 24 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpații F., zis "F.", A., zis "B.", G., zis "J.", H., zis "K.", fiul lui L. și M., născut la data de 4 decembrie 1997, în Ploiești, Prahova, domiciliat în Ploiești. Com. Sălciile, jud. Prahova, C.N.P x, sentință care a fost desființată, în parte, în latură penală și civilă, iar în consecință:

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume:

- câte 150 RON de la fiecare dintre inculpații F. și A. (beneficiu în urma comiterii infracțiunii în dauna persoanei vătămate N.);

- câte 80 RON de la fiecare dintre inculpații F. și H. (beneficiu în urma comiterii infracțiunii în dauna persoanei vătămate O.);

- câte 93 RON de la fiecare dintre inculpații A., P. și G., persoanei vătămate Q.;

- câte 85 RON de la fiecare dintre inculpații H. și F. (beneficiu în urma comiterii infracțiunii în dauna persoanei vătămate R.).

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu părțile responsabile civilmente D. și E., la plata către partea civilă C. a sumei de 650 RON, cu titlu de daune materiale, cât și la 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale și a judecării în fața instanței de fond.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare deciziei.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților F., A. și H..

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul I..

A fost obligat fiecare inculpat apelant, iar inculpatul A. în solidar cu părțile responsabile civilmente D. și E., la plata a câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în judecarea apelurilor declarate de aceștia.

Onorariul avocatului din oficiu numit pentru inculpații A. și G., în cuantum de câte 360 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu privire la inculpatul A..

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac și în susținerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că pedeapsa aplicată inculpatului A. a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.

Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei instanței de apel și, în rejudecare, aplicarea unei pedepse în limite legale.

Prin Încheierea din 5 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la inculpatul A., dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu privire la inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că inculpatul minor A. a fost trimis în judecată, alături de alte persoane, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. a), d) C. pen. și o infracțiune de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 113 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., comise împreună cu alte persoane, la datele de 16 noiembrie 2016, 19 noiembrie 2016 și 25 noiembrie 2016.

Prin Sentința penală nr. 1312 din data de 24 mai 2017 a Judecătoriei Ploiești, în temeiul art. 125 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., raportat la art. 129 alin. (1) C. pen. și art. 114 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 5 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. (fapta din data de 19 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016) și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016), toate cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 127 C. pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata măsurii educative perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului A., de la 19 decembrie 2016 (inclusiv) la zi, iar în temeiul art. 399 alin. (1) și (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, hotărârea primei instanțe a fost reformată numai sub aspectul confiscării speciale, respectiv al laturii civile a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (2) C. pen., internarea într-un centru de detenție se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

Conform dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114 C. pen., ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74 din același cod.

Infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 alin. (1) - 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Având în vedere dispozițiile legale enunțate anterior, rezultă că instanța trebuia să aplice inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată cuprinsă între 1 an și 4 luni și 3 ani și 4 luni, prin reducerea cu o treime a limitelor duratei acestei măsuri, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Ca atare, aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani este nelegală.

În condițiile în care limitele sancțiunii sunt de la 1 an și 4 luni la 3 ani și 4 luni, instanța de apel va stabili cuantumul acesteia, cuantum care nu poate fi stabilit direct de către instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Totodată, urmează a fi avute în vedere și celelalte date din cazierul judiciar al inculpatului A., din care rezultă că acesta a comis infracțiunile deduse judecății în timpul executării măsurii neprivative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, dispusă prin Sentința penală nr. 537 din 11 martie 2016 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 978 din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, măsură pusă în executare în intervalul 23 septembrie 2016 - 24 martie 2017, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aspect pe care atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au omis a-l constata cu ocazia individualizării măsurii educative privative de libertate și, respectiv, cu ocazia analizării, conform criticilor inculpatului A., a cuantumului acestei măsuri.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la inculpatul A..

Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM