ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1332 din 28.06.2016 a Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/233/2015, s-a dispus, între altele, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 - art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., ca nefondată și, în baza art. 124 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a stabilit față de inculpatul minor A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. și art. 128 C. pen. raportat la art. 78 alin. (1) C. pen. (faptă din 23.03.2015).

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 10.06.2015 și până la data de 10.07.2015, inclusiv și potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura controlului judiciar pe cauțiune, luată asupra inculpatului A.

S-a admis acțiunea civilă și s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților B. și A. la achitarea către partea civilă C., a sumei de 1.230 lei, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 217 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus plata din cauțiunea de 8.000 lei (achitată de inculpatul A.) a despăgubirilor civile în valoare de 1.230 lei, către partea civilă C.

Potrivit art. 272 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu (în cursul urmăririi penale), din fondul Ministerului Justiției, iar, în baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. acesta a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei (din care suma de 1.000 lei aferentă urmăririi penale) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 217 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus plata din cauțiunea de 8.000 lei (achitată de inculpatul A.) a sumei de 1.000 lei, reprezentând partea inculpatului A. din cheltuielile de judecată, iar, în temeiul art. 217 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a diferenței de cauțiune, în cuantum de 5.770 lei.

Pentru a hotărî astfel, s-a a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/P/2015 din 19.08.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, între alții, sub control judiciar pe cauțiune a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) și art. 113 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că, la data de 23.03.2015, între orele 14.00-15.00, având fața acoperită, a pătruns împreună cu inculpatul B., în curtea, apoi în locuința persoanei vătămate C., din Galați, și exercitând acte de amenințare asupra martorelor minore D. și E., pentru a le împiedica să ceară ajutorul, a asigurat acțiunea de sustragere de către inculpatul B. a sumei de 1.230 lei.

Actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au materializat în următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, declarație persoană vătămată C., recunoașterea după planșa foto a inculpatului B. de către persoana vătămată, declarații martori: F., G., H., D., E., I., J., K., L., M., N., procesul-verbal de audiere a minorului A., proces-verbal de conducere în teren a minorului A., proces-verbal de vizualizare a imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere video, declarațiile inculpaților B. și A.

Prin ordonanța din 02.03.2015 a fost începută "in rem" urmărirea penală pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen.

Prin ordonanța din 23.03.2015, s-a dispus, între altele, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul minor A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. și art. 113 alin. (2) C. pen., iar, prin ordonanța din 10.06.2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, între alții, împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii sus menționate.

Inculpatul minor A. a fost reținut pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 10.06.2015, orele 12.45 - 11.06.2015, orele 12.45.

Prin încheierea din 10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. x/233/2015, s-a dispus, între altele, arestarea preventivă a inculpatului A., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 10.06.2015 până la 09.07.2015, inclusiv, măsură prelungită prin încheierea din 03.07.2015 a Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/233/2015, pentru o perioadă de 30 de zile, începând din data de 10.07.2015 până la data de 08.08.2015, inclusiv.

Prin încheierea din 10.07.2015, pronunțată de Tribunalul Galați, în Dosarul nr. x/233/2015, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune pe o durată de 60 de zile, începând cu data punerii în libertate (10.07.2015). Măsura arestării controlului judiciar pe cauțiune a fost menținută, în procedura camerei preliminare și în faza de judecată, succesiv prin încheierile din 24.08.2015, 06.10.2015, 04.11.2015, 18.12.2015, 03.02.2016, 02.03.2016, 06.04.2016 și 11.05.2016.

Cu privire la inculpatul minor A. a fost dispusă o expertiză medico-legală psihiatrică, din raportul de expertiză rezultând că acesta a avut discernământul păstrat cu privire la fapta pentru care este cercetat.

S-a mai reținut că inculpatul nu a formulat cereri sau excepții, motiv pentru care prin încheierea din data de 06.10.2015 a Judecătoriei Galați s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind, între alții, pe inculpatul minor A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. și art. 113 alin. (2) C. pen.

În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul A. a precizat, la primul termen de judecată din 03.11.2015, că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., solicitând readministrarea probelor din faza de urmărire penală.

La termenul din 03.11.2015, instanța a procedat la audierea inculpaților, a martorilor F. și F. (la 05.01.2016), N. și L. (la 02.02.2016), J., I. și K., toți arătând că își mențin declarațiile date la urmărirea penală.

La termenul din 01.03.2016, instanța a dispus renunțarea la audierea martorului G., având în vedere că din procesul-verbal de căutare rezultă că este plecat în Spania, iar, la cel din data de 10.05.2016, au fost audiați martorii M., O., P. și Q., care au arătat că își mențin declarațiile date la urmărirea penală. Martora R. (mama inculpatului A.) nu a dorit să dea declarație.

La termenul din 05.01.2016, instanța, având în vedere dispozițiile art. 124 alin. (3) și (4) C. proc. pen., a dispus ca martorele E. - 10 ani și D. - 8 ani, să nu mai fie audiate în faza de judecată, urmând a se ține cont de declarațiile date la urmărirea penală.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul minor A. a fost asistat de apărător din oficiu, iar faza de cameră preliminară și la judecată, de avocat ales.

Pe parcursul urmăririi penale persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.230 lei, reprezentând suma de care a fost deposedată prin violență de inculpați.

Pentru buna soluționare a cauzei, instanța a dispus atașarea fișei de cazier judiciar a inculpaților și au fost depuse referate de evaluare, întocmite de Serviciul de Probațiune Galați.

La termenul din data de 14.06.2016, s-a solicitat oral, prin avocatul ales, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228-229 alin. (2) lit. b) C. pen., susținând că lovirea patului cu brațele nu constituie un act de violență.

Împotriva acestei hotărâri, între alții, inculpatul A. a declarat apel, criticând soluția pronunțată sub aspectul evaluării probelor de care au condus la vinovăția inculpaților, încadrării juridice a faptelor și individualizării pedepselor.

Prin decizia penală nr. 981 din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat, între alții, de inculpatul A., a fost desființată sentința penală nr. 1332/2016 a Judecătoriei Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, fiind menținute actele procedurale efectuate până la începutul judecării în fond a cauzei și măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că la, data săvârșirii infracțiunii, inculpatul A. era minor (avea vârsta de 15 ani), că potrivit art. 508 C. proc. pen., la judecata minorilor se citează Serviciul de Probațiune, părinții minorului sau, după caz, tutorele sau curatorul acestuia, persoane care au dreptul și îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri și să prezinte propuneri în privința măsurilor ce urmează a fi luate, precum și că potrivit alin. (3) neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei.

Verificând actele dosarului, Curtea a reținut că, la judecata în fond a cauzei, nu a introdus în cauză Serviciul de Probațiune și părinții minorului, astfel încât aceasta s-a efectuat în lipsa unor părți care nu au fost legal citate și că această lipsă, se încadrează în motivele de desființare cu trimitere a cauzei spre rejudecare, prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., respectiv că judecata cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate.

Curtea a decis că, în rejudecare, vor fi introduse în cauză ca părți în proces Serviciul de Probațiune și părinții inculpatului minor A. și se va relua cercetarea judecătorească, respectiv judecata în fond a cauzei, se vor readministra probele solicitate de parchet în dovedirea vinovăției inculpatului, precum și cele solicitate de apărare, în măsura admiterii acestora, urmând a se avea în vedere, la pronunțarea hotărârii, după efectuarea cercetării judecătorești și motivele de apel ale inculpaților.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Galați la data de 21.10.2016, sub nr. x/233/2015*, inculpatul A. precizând că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să facă declarații suplimentare.

Instanța a procedat la reaudierea martorilor N., F., P., O., M., K., I., L., H.

Prin sentința penală nr. 361 din 17 februarie 2017 a Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/233/2015*, între altele, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) și art. 113 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) și art. 113 alin. (2) C. pen.

În baza art. 124 alin. (1) și (2) C. pen., s-a stabilit, față de inculpatul minor A.,măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. și art. 113 alin. (2) C. pen. (faptă săvârșită la data de 23.03.2015).

În temeiul art. 127 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din durata măsurii educative aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 10.06.2015 până la 10.07.2015, inclusiv.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut, ca fiind legală și temeinică, măsura controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul A.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1372 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpatul A., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente R. și S. să achite părții civile C. suma de 1.230 lei, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 217 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus plata din cauțiunea de 8.000 lei (achitată de inculpatul A.) a despăgubirilor civile în valoare de 1.230 lei, către partea civilă C.

Potrivit art. 272 alin. (2) C. proc. pen., onorariile avocaților desemnați din oficiu (în cursul urmăririi penale), s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Conform art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 217 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus plata din cauțiunea de 8.000 lei, achitată de inculpatul A., a sumei de 1.000 lei, reprezentând partea inculpatului A. din cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 217 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A. a diferenței de cauțiune, în cuantum de 5.770 lei.

În rejudecare, după introducerea în cauză și legala citare a Serviciului de Probațiune și a părinților inculpatului minor A., după reluarea cercetării judecătorești, după readministrarea probelor solicitate de parchet și celor propuse în apărare, având în vedere și motivele de apel, instanța a reținut, în esență, că, în ziua de 23.03.2015, între orele 14.00-15.00, inculpatul B. (major) și vărul său minor, în vârstă de 15 ani - inculpatul A., acesta din urmă având fața acoperită cu o cagulă, au pătruns în curtea și apoi în camera în care se afla imobilizată la pat persoana vătămată C., din Galați, cu intenția de a o deposeda de bani.

Modalitatea de pătrundere (unul dintre inculpați având fața acoperită) în imobil, relevă o acțiune planificată corelată cu disponibilitatea utilizării violenței, în scopul sustragerii banilor, asupra unei eventuale prezente umane din imobilul respectiv, pe care inculpații au anticipat-o.

La momentul comiterii faptei, în imobilul respectiv se afla persoana vătămată C., persoană în vârstă de 69 de ani, care de mai mulți ani este paralizată și imobilizată la pat. De asemenea, în locuință se aflau în acel moment și nepoatele persoanei vătămate, martora E. - 9 ani și martora D. - 7 ani. Ajunși în holul casei, cei doi inculpați au făcut zgomot, fiind auziți de martorele E. și D., care se aflau într-o cameră alăturată. Martora D. a deschis ușa camerei și cu această ocazie i-a văzut pe cei doi inculpați, atrăgându-i atenția că inculpatul minor avea fața acoperită cu o cagulă de culoare neagră. Martora a mai observat că inculpatul B., neavând fața acoperită, a încercat totuși să se ascundă după coinculpatul minor, pentru a nu fi recunoscut. Martora D. a intrat imediat în camera sa, închizând ușa și precizându-i surorii sale că în casă au intrat două persoane.

Constatând că au fost reperați de cele două minore, inculpatul A. a deschis ușa camerei în care se aflau acestea și le-a amenințat cu degetul la gură, atenționându-le în acest mod să nu spună nimic, după care le-a închis ușa.

În acest timp, inculpatul B. a intrat în camera în care se afla persoana vătămată C. și pe un ton violent i-a cerut banii victimei, spunându-i că o omoară. Văzând că victima nu răspunde favorabil cerințelor sale, inculpatul a început să exercite violențe asupra persoanei vătămate. În acest sens, a lovit cu mâinile, patul în care se afla victima, apoi i-a tras perna de sub cap și i-a scos fesul de pe cap, aruncându-le pe jos.

Văzând că persoana vătămată nu se poate mișca, din cauza afecțiunilor medicale, inculpatul B. a început să răvășească în mod violent, lucrurile, răscolind sub toate hainele și așternuturile, ocazie cu care a găsit sub salteaua celuilalt pat din cameră (cel pe care-l folosește soția persoanei vătămate) un portofel din care a sustras suma de 1.230 lei.

La un moment dat martora D. a întredeschis ușa și a auzit cum unul dintre cei doi inculpați a spus:

"

Moșule, spune unde sunt banii sau te omor!", apoi la scurt timp a auzit cum unul dintre inculpați spus:

"

A., hai mai repede că ne dau fetele de gol!". După ce a luat banii, inculpatul B. a părăsit locuința persoanei vătămate împreună cu coinculpatul A. Nemaifiind zgomot în casă, cele două minore au ieșit din cameră și au mers în camera bunicului lor, observând că lucrurile erau răvășite, iar perna și fesul acestuia erau aruncate pe jos. Minorele i-au spus bunicului că au văzut că în casă au intrat două persoane.

La scurt timp în locuință, au venit ginerele persoanei vătămate - martorul L., nora - H., fiul - Ș. și soția - F., care au aflat de la cele două minore și de la persoana vătămată despre pătrunderea inculpaților în locuință și sustragerea prin violență a sumei de 1.230 lei.

Martora F. a sesizat organele de poliție, care au efectuat cercetarea la fața locului. Cu această ocazie, s-a constatat că lucrurile din camera persoanei vătămate erau puternic răscolite, iar pe pat a fost identificat un portofel din care s-a sesizat sustragerea sumei de 1.230 lei. Din cercetările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că autorii faptei sunt inculpații B. și A.

În acest sens, prin înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere video aparținând SC T. SRL, amplasat în proximitatea locuinței victimei, cei doi inculpați au fost localizați în apropiere de locuința victimei.

A fost identificat martorul G., care a declarat că în ziua respectivă i-a transportat cu mașina pe cei doi inculpați în apropierea locuinței victimei. Acest aspect este confirmat și de martora N.

La data de 06.05.2015, organele de cercetare penală, efectuând verificări în vederea identificării autorilor, l-au chemat la sediul poliției pe inculpatul minor A. și pe mama sa, R. Cu această ocazie, în prezența mamei sale, inculpatul a relatat organelor de cercetare penală că în primăvara anului 2015, împreună cu vărul său, inculpatul B. au pătruns în locuința persoanei vătămate C., de unde au sustras o suma de 1.200 lei. Inculpatul a precizat că a primit 200 lei din banii sustrași, pe care i-a cheltuit singur fără a spune vreunui membru de familie.

Inculpatul a relatat aspecte care se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, a confirmat că el a purtat la momentul comiterii faptei o cagulă (un fes de culoare neagră), că el și coinculpatul au ajuns pe str. Tunelului, în apropierea locuinței victimei cu autoturismul condus de martorul G. A relatat aspecte ce țin de detaliu cu privire la amplasarea și alcătuirea locuinței victimei, precizând că a mers la o casă de pe partea stângă, a intrat în curte, apoi în locuință, unde a văzut un bătrân care dormea într-o cameră situată pe partea stângă din holul principal. Inculpatul a arătat că el a rămas la ușa de acces din hol, iar inculpatul B. a intrat în camera unde dormea acel bătrân și a văzut cum acesta căuta banii, răvășind lucrurile. Inculpatul a mai precizat că vărul său a venit cu ideea de a merge în locuința persoanei vătămate pentru a-i lua banii, dar și că după mai mult timp a hotărât să dea foc cagulei purtate cu ocazia comiterii faptei, deoarece i-a fost frică să nu fie descoperit.

Toate aceste aspecte au fost consemnate de organul de cercetare în procesul-verbal din data de 06.05.2015, actul fiind semnat de organul de cercetare penală, de inculpatul minor și de mama sa, în calitate de reprezentant legal.

În ziua de 06.05.2015, inculpatul A., în prezența mamei sale, a condus organele de urmărire penală în Parcul CFR, indicând locul unde a ars fesul folosit la comiterea faptei. Cu aceeași ocazie, a indicat organelor de cercetare penală traseul pe care l-a parcurs în ziua de 23.03.2015 pentru a ajunge la locuința persoanei vătămate, locul de unde a urcat în autoturismul condus de martorul G., apoi locul unde a coborât din autoturism împreună cu inculpatul B., direcția de deplasare către locuința persoanei vătămate, pentru ca în final să indice, cu exactitate, locuința victimei, precum și locul din curtea acesteia în care el și-a pus cagula pe față pentru a nu fi recunoscut. Totodată, inculpatul a indicat și traseul parcurs de el și coinculpat după comiterea faptei, precum și locul în care coinculpatul i-a înmânat suma de 200 lei din banii sustrași de la persoana vătămată. Despre toate aceste activități, organele de cercetare penală au întocmit un proces verbal, semnat și de inculpat și de mama sa, principalele momente fiind fixate și prin fotografii judiciare.

Singurul aspect pe care inculpatul l-a negat a fost cel referitor la folosirea violențelor.

După dispunerea în continuare a urmăririi penale (11.05.2015), inculpatul minor A. a fost chemat de organele de urmărire penală pentru a fi audiat în calitate de suspect, însă cu această ocazie nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că, de teamă, a colaborat în data de 06.05.2015, cu organele de cercetare penală, că el ar fi autor al faptei, că nu a fost agresat de polițiști, dar și că a fost o singură dată, cu colindul, în locuința persoanei vătămate.

În cauză a fost efectuată o recunoaștere după planșa fotografică, ocazie cu care persoana vătămată C. l-a recunoscut pe inculpatul B., ca fiind cel care prin violență i-a sustras din locuință suma de 1.230 lei, persoana vătămată declarând că are vederea bună și nu poartă ochelari. Momentul recunoașterii a fost fixat de organele de cercetare penală prin fotografii judiciare. Instanța a apreciat că forța probatorie a recunoașterii efectuate de către persoana vătămată este confirmată prin declarația martorului I., care a declarat că persoana vătămată îi cunoștea de mici pe cei doi inculpați și l-a indicat pe inculpatul B.

La termenul din data de 02.02.2016, martora N. a relatat denaturat situația de fapt pe care a descris-o în faza urmăririi penale. Astfel, cu această ocazie, martora a declarat că în mașina condusă de martorul G. ar fi urcat doar inculpatul B., intenția sa fiind, probabil, de a nu-l mai plasa pe inculpatul minor A. în apropierea locului faptei.

Având în vedere că această declarație a martorei N. este diferită de declarația dată la urmărirea penală și că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, instanța a înlăturat proba și nu a avut-o în vedere la aprecierea vinovăției inculpaților.

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța fondului a arătat că rezultă vinovăția, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a inculpatului în privința săvârșirii infracțiunii de "tâlhărie calificată" împotriva persoanei vătămate C.

Astfel, s-a arătat că prezența inculpaților în proximitatea locuinței persoanei vătămate reiese fără echivoc din înregistrările video atașate la dosarul cauzei, dar și din declarațiile martorilor G. și N.

S-a mai reținut că declarațiile coroborate ale persoanei vătămate C. și ale martorelor E. și D., indică fără dubiu, că inculpații la data de 23.03.2015, în intervalul 14.00-15.00, au pătruns în locuința persoanei vătămate și prin violență au sustras suma de 1.230 lei. La momentul comiterii faptei inculpatul minor A. a purtat pe față o cagulă de culoare neagră. Toate aceste aspecte relatate de persoana vătămată și de nepoatele sale, se coroborează cu susținerile inculpatului minor A., făcute în prezența mamei sale și consemnate în procesele-verbale încheiate de organele de cercetare penală în data de 06.05.2015. Persoana vătămată C. l-a recunoscut după planșa fotografică pe inculpatul B.

Totodată, la momentul comiterii faptei, după cum rezultă din declarația martorei D., s-a folosit de către inculpați, numele care din cercetări a rezultat că este porecla inculpatului minor A.

De asemenea, instanța a reținut, ca relevantă, în sensul unei recunoașteri implicite a faptei, dorința și demersurile familiilor inculpaților de a se împăca cu persoana vătămată, deși această instituție nu este incidentă în cazul infracțiunii de tâlhărie.

Față de vârsta fragedă a celor două minore, respectiv 9 și 7 ani, la data comiterii faptei, și raportat la modul de acțiune al inculpaților (fiind doi în casă, unul fiind acoperit la față, gestul de a deschide și reînchide ușa, semnul de atenționare făcut cu degetul, la care se adaugă percepția minorelor că se aflau singure în casă, fără apărare, doar cu bunicul lor paralizat), instanța a apreciat că sunt suficiente elemente pentru a considera că asupra minorelor s-au exercitat acte de violență psihică, pentru a le împiedica să cheme ajutoare și a da astfel posibilitatea coinculpatului B. de a deposeda persoana vătămată de bani.

Instanța a apreciat că violențele exercitate de inculpatul A. împotriva minorelor sunt subordonate scopului inițial de deposedare a persoanei vătămate C., de suma de bani.

Analizând contribuția fiecărui inculpat, instanța apreciază că tocmai conjugarea acțiunilor celor doi inculpați și subordonarea lor unui scop unic, reprezentat de deposedarea persoanei vătămate de suma de bani, au asigurat "reușita" activității infracționale.

După readministrarea probatoriului, în rejudecare, nu au fost identificate elemente de probă care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt. Astfel, martorii N., F., P., O., M., K., I., L., H. au menținut declarațiile date anterior în cauză și nu au făcut referire la alte împrejurări de fapt legate de obiectul cauzei.

Instanța a reținut situația de fapt prin raportare la toate mijloacele de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi penale (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, declarație persoană vătămată C., recunoașterea după planșa foto a inculpatului B. de către persoana vătămată, declarații martori: F., G., H., D., E., I., J., K., L., M., N., procesul-verbal de audiere a minorului A., proces-verbal de conducere în teren a minorului A., proces-verbal de vizualizare a imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere video, declarațiile inculpaților B. și A.), în cursul judecății și rejudecării cauzei (declarațiile inculpaților și ale martorilor N., F., P., O., M., K., I., L., H.

Pe baza probatoriului administrat, instanța și-a format convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Întrucât instanța a reținut că inculpatul A. a exercitat acte de amenințare în desfășurarea activității infracționale, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a respins cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) și art. 113 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) și art. 113 alin. (2) C. pen.

În drept, fapta inculpatului minor A., care la data de 23.03.2015, între orele 14.00-15.00, având fața acoperită, a pătruns împreună cu inculpatul B., în curtea, apoi în locuința persoanei vătămate C., din Galați, și exercitând acte de amenințare asupra martorelor minore D. și E., pentru a le împiedica să ceară ajutorul, a asigurat acțiunea de sustragere de către inculpatul B. a sumei de 1.230 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. și art. 113 alin. (2) C. pen.

Instanța a apreciat că faptele întrunesc toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii, respectiv sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni, sunt săvârșite cu vinovăție, nejustificate și imputabile inculpaților.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunilor, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea faptei.

Având în vedere starea de minoritate a inculpatului A., la individualizarea măsurii educative, instanța a avut în vedere, potrivit art. 115 alin. (2) C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv a ținut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs (inculpatul a dat dovadă de determinare infracțională și, folosind un mod de operare, prin purtarea unei cagule, a acționat prin amenințarea martorelor minore împotriva persoanei vătămate aflate într-o stare de vulnerabilitate, cu scopul de a o prejudicia; instanța are în vedere că activitatea desfășurată de către inculpați a afectat, în mod nemijlocit, buna dezvoltare a martorelor minore, impactul activității inculpaților în privința stării psiho-somatice a minorelor fiind major, așa cum rezultă din evaluarea psihologică efectuată în cauză și din declarațiile mamei acestora, marora H.), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul nu are antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a avut inițial o atitudine de recunoaștere, după care a încercat să inducă în eroare organele judiciare, prezentând o situație de fapt care nu corespunde adevărului), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului. În privința acestor din urmă criterii, instanța reține concluziile referatului de evaluare întocmit. Astfel, s-a reținut în privința inculpatului minor că acesta beneficiază de o supraveghere formală din partea familiei și are carențe educaționale.

Deși Serviciul de Probațiune a propus luarea față de inculpatul A. a măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice, instanța, având în vedere gravitatea faptei dedusă din împrejurările și modul în care inculpatul a acționat și urmarea produsă, a apreciat că măsura nu este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatului, fiind necesară luarea unei măsuri privative de libertate.

Instanța a constatat că, pe baza probelor administrate și analizate, s-a dovedit, fără dubiu, că prin acțiunile ilicite ale inculpaților s-a produs prejudiciul reclamat de persoana vătămată, existând legătură directă de cauzalitate între activitatea infracțională și paguba suferită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, între alții inculpatul A., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele pe larg arătate în încheierile din 18.05.2017 și 19.06.2017 (când dezbaterile au fost reluate în complet de divergență) și solicitând, în esență, în principal, achitarea sa, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată în cea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) C. pen. și încetarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., raportat la art. 231 alin. (2) C. pen., iar într-un alt subsidiar, aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate (asistare zilnică).

Prin decizia penală nr. 765/A din 26 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, cu majoritate, între altele, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că, din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească, a rezultat, fără dubii, că inculpatul A. este unul din autorii faptei deduse în actul de sesizare, relevante fiind: declarația martorului G., conducătorul taxiului care i-a transportat pe cei doi inculpați, în apropierea domiciliului părții vătămate; imaginile găsite pe camele de supraveghere ale SC T. SRL Galați, societate care își are sediul în apropierea domiciliului părții vătămate; declarațiile martorelor N., care conduce la concluzia că fapta s-a consumat într-un interval de aproximativ 8 minute, D. care i-a văzut pe cei doi inculpați intrând în imobil, l-a văzut pe inculpatul A., făcându-le semn ei și surorii ei să tacă din gură și a auzit când unul dintre cei doi inculpați a amenințat pe partea vătămată spunând "Moșule, spune unde sunt banii sau te omor!" și apoi "A., hai mai repede, că ne dau fetele de gol", E., care cunoaște aceleași aspecte din relatările surorii sale D. și l-a văzut pe inculpatul A. făcând semn ei și surorii ei să tacă din gură; declarația inculpatului A., dată la 06.05.2015, în prezența mamei sale R., prin care recunoaște săvârșirea faptei, arătând că inițiativa a aparținut inculpatului B.; recunoașterea după planșa foto, cu persoana vătămată C., ocazie cu care acesta l-a recunoscut pe inculpatul B.; declarația părții vătămate C. care a arătat că are probleme locomotorii, dar are vederea bună și nu poartă ochelari(aspect conformat și de soția sa, martora F.); declarația martorei H., nora persoanei vătămate, care într-o discuție la locuința suroriisale, martora Ț., unde era prezintă și martora N. (verișoara inculpaților) a afirmat că socrii săi au o situație materială bună și dispun de bani, informație care a fost comunicată apoi de martora N. către inculpați; faptul că inculpații au depus stăruința pentru a se împăca cu persoana vătămată și soția acestuia, aspect care conduce la ideea că nu ar fi făcut așa ceva dacă nu ei ar fi fost autorii faptei imputate.

Totodată, Curtea a apreciat că în cauză nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233-234 alin. (1) lit. f) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) C. pen.

S-a arătat că ceea ce diferențiază infracțiunea de tâlhărie de cea de furt calificat este exercitarea de amenințări sau violențe pentru ca inculpatul să își apropie bunul sau pentru ca acesta să îl păstreze au pentru a-și asigura scăparea. Curtea a constatat că, din analiza materialului probator, au rezultat următoarele elemente de amenințare sau violență, care conduc la ideea că fapta constituie infracțiunea de tâlhărie calificată și nu de furt calificat: inculpații au pătruns în camera în care se afla persoana vătămată C., pe timp de zi, unul dintre ei (cel mai probabil A.) purtând pe față un fes, folosit în fapt ca o cagulă pentru a-i acoperi fața; inculpații au adresat o amenințare persoanei vătămate spunând "Moșule spune unde sunt banii sau te omor!"; inculpații au lovit, în mod repetat, cu mâinile în tăblia patului unde stătea persoana vătămată C., în apropierea capului acestuia, provocând zgomot și încercând să acrediteze ideea că l-ar putea lovi, făcând astfel și mai credibilă amenințarea cu violența și cu moartea; inculpații au exercitat "alte violențe" asupra persoanei vătămate, trăgându-i perna de sub cap și luându-i fesul de pe cap și trimițându-l pe jos, tocmai pentru a spori credibilitatea amenințărilor cu violența și cu moartea și pentru a-l face să spună unde are ascunși banii; inculpații au profitat de boala fizică a persoanei vătămate (handicap locomotor)care îl punea în imposibilitate de a se apăra.

S-a apreciat că nu are importanță că, de frică, persoana vătămată C. nu a spus niciun cuvânt și nu a indicat unde se aflau banii, aceștia fiind găsiți ulterior de către inculpați, care au scotocit prin cameră. Important este că voința părții vătămate a fost înfrântă, el ne mai reacționând în niciun fel pentru a-și apăra bunurile sau pentru a le păstra.

În privința criticii privind schimbarea modalității de executare a măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, cu măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe durata ei maximă, Curtea l-a apreciat ca nefondat având în vedere că măsura asistării zilnice se poate lua față de inculpatul minor pe o durată de maxim 6 luni, cuantum pe care l-a apreciat ca neîndestulător pentru reeducarea și resocializarea inculpatului, raportat la natura infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii faptelor, persoana părții vătămate C., cuantumul prejudiciului produs, având, totodată, în vedere și concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Galați.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație condamnatul A.

În cuprinsul căii de atac formulată de condamnatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât, pe de o parte, din probatoriile administrate în cauză nu rezultă că a participat la săvârșirea infracțiunii, iar, pe de altă parte, ambele instanțe au stabilit măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, cu încălcarea dispozițiilor art. 114 C. pen., în condițiile în care era minor la data săvârșirii faptei și nu avea antecedente penale, motiv pentru care se impune aplicarea unei măsuri neprivative de libertate.

Prin încheierea pronunțată la data de 05 octombrie 2017 în Dosarul nr. x/233/2015*, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 765/A din 26 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Cu ocazia dezbaterilor, recurentul A., prin apărător ales, în susținerea cazului de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că, în mod greșit, i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege - internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani -, fără a se da eficiență circumstanțelor atenuante, respectiv că nu are antecedente penale, este întreținătorul familiei și are doi părinți bolnavi, precizând, totodată, că s-a criticat nelegalitatea pedepsei sub aspectul greșitei individualizări, iar nu al cuantumului acesteia, motiv pentru care se impune, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare, și, în rejudecare, stabilirea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, față de inculpatul minor A., s-a stabilit măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. și art. 113 alin. (2) C. pen. (faptă săvârșită la data de 23.03.2015).

Totodată, se observă că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., se poate lua o măsură privativă de libertate în situația în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 7 ani, or, fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului (infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen.) este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 și 10 ani.

În aceste condiții, Înalta Curte observă că măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ stabilită față de inculpatul A. pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. și art. 113 alin. (2) C. pen. (faptă săvârșită la data de 23.03.2015), respectiv pe o perioadă de 2 ani a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. și se încadrează în limitele prevăzute de art. 124 alin. (2) C. pen., de la 1 la 3 ani.

Referitor la criticile potrivit cărora, din probatoriile administrate în cauză nu a rezultat că a participat la săvârșirea infracțiunii sau că, în mod greșit, instanțele inferioare, în temeiul dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege - internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani -, fără a se da eficiență circumstanțelor atenuante, respectiv faptul că nu are antecedente penale, este întreținătorul familiei, are doi părinți bolnavi, susțineri circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte arată că motivul invocat este incident în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; or, în cauza dedusă judecății, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, în raport cu circumstanțele sale personale, solicitând, în realitate, o reapreciere a criteriilor de individualizare, situație care este, însă, exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casație, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte constă că măsura educativ privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată respectă dispozițiile art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. și ale art. 124 alin. (2) C. pen. (de la 1 la 3 ani), fiind astfel cuprinsă în limitele legale.

În consecință, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 765/A din 26 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/233/2015*.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiem brie 2017.