ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 839 din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

I.1. În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată B.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 ani 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare (6 luni și 20 de zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 72 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului A. s-a dedus perioada reținerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de 15.08.2017, ora 11:15, la data de 16.08.2017, ora 11:15 și a arestării preventive din data de 15.08.2017, la data de 22.12.2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., ca legală și temeinică.

II.1. În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată B.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare (6 luni și 20 de zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost interzisă inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 72 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului D. s-a dedus perioada reținerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de 15.08.2017, ora 11:00, măsura urmând să expire în data de 16.08.2017, ora 11:00 și a arestării preventive din data de 15.08.2017, la data de 22.12.2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul D., ca legală și temeinică.

III.1. În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată C.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare (6 luni și 20 de zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 6 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 72 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului E. s-a dedus perioada reținerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de 15.08.2017, ora 11:05, la data de 16.08.2017, ora 11:05 și a arestării preventive din data de 15.08.2017, la data de 19.12.2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul E., ca legală și temeinică.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de avocatul ales F. pentru inculpații A. și E. privind modificarea obligațiilor din cadrul măsurii controlului judiciar.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 C. pen. raportat la art. 1381 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și au fost obligați inculpații A., D. și E., în solidar, la plata de daune materiale în cuantum de 1000 euro și daune morale în cuantum de 10000 euro.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A., D. și E. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G. J.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1500 RON pentru faza de urmărire penală și 1500 RON pentru faza judecății).

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1500 RON pentru faza de urmărire penală și 1500 RON pentru faza judecății).

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul E. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1500 RON pentru faza de urmărire penală și 1500 RON pentru faza judecății).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A., E. și D.

Apelanții inculpați E. și A. au criticat hotărârea, prin intermediul apărătorului ales, atât pentru motive de nelegalitate, cât și pentru motive de netemeinicie.

În ceea ce-l privește pe inculpatul E., apărătorul ales al acestuia a susținut că, la termenul de judecată din data de 27.03.2018, în fața instanței de fond, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 257 C. pen. - ultraj prin loviri și alte violențe, prin înlăturarea agravantei prev. de art. 77 lit. a) C. pen., privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. S-a solicitat astfel având în vedere că, potrivit rechizitoriului, singura persoană trimisă în judecată pentru ultraj prin loviri și alte violențe a fost E., pentru ceilalți inculpați dispunându-se clasarea pentru această infracțiune.

Criticile au fost în sensul că instanța de fond, în primul rând, nu a pus în discuție această schimbare a încadrării juridice și nu s-a pronunțat prin sentință cu privire la admiterea sau respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice. Mai mult, la aceeași dată, 27.03.2018, s-au depus de către cei doi inculpați cereri de modificare a obligațiilor controlului judiciar, cereri care nu au fost puse în discuție în contradictoriu. Inculpații nu au fost audiați, iar instanța s-a pronunțat prin sentință, în sensul că respinge cererile.

Astfel, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situația în care se va trece peste această apărare și se va reține cauza spre judecare de către instanța de control judiciar, s-a solicitat ca, la individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților, să se aibă în vedere circumstanțele reale și personale ale acestora.

S-a arătat că instanța de fond a apreciat că, dacă inculpații beneficiază de reducerea cu o treime, ca urmare a judecării în procedura abreviată, se impunea aplicarea pedepsei către maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor. Or, aplicarea prevederilor procedurii abreviate nu poate constitui motiv de agravare a situației juridice a inculpaților.

S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește circumstanțele reale și personale ale inculpaților, instanța de fond a apreciat că, deși inculpații au minori în întreținere, aceste circumstanțe nu pot conduce la o individualizare a pedepsei, în sensul solicitat de către aceștia, de orientare către minimul prevăzut de lege.

Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost comise pe fondul consumului exagerat de alcool. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, apreciindu-se astfel că, raportat la poziția procesuală a acestora, se impune reducerea pedepselor, urmând ca instanța de control judiciar să se orienteze către minimul prevăzut de lege.

La dosar s-au depus dovezi din care a rezultat că inculpații sunt integrați pe deplin în societate, au locuri de muncă stabile și, mai mult decât atât, aceștia au fost promovați la locul de muncă, prin prisma faptului că sunt conștiincioși și își execută toate sarcinile de serviciu, provin din familii organizate și sunt cunoscuți în societate ca niște persoane integre.

În ceea ce-l privește pe inculpatul E., s-a solicitat a se constata incidența prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) C. pen., privind pluralitatea intermediară, raportat la pedeapsa pentru care acesta a fost condamnat în anul 2016 (prin Sentința nr. 2660/2016) de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei.

S-a apreciat că, față de această situație, inculpatul se află sub incidența prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. - pluralitate intermediară, urmând ca, în raport de pedeapsa aplicată, să se dispună în consecință.

Cu privire la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de ultraj prin lovire și alte violențe, în ceea ce-l privește pe E., s-a solicitat a se avea în vedere că această infracțiune a fost săvârșită cu intenție indirectă. De asemenea, s-a arătat că zilele de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată au fost în număr de 4 - 5 și, raportat la aceste circumstanțe, s-a apreciat că pedeapsa poate fi orientată către minimul special prevăzut de lege și nu spre maxim, având în vedere atitudinea de recunoaștere a inculpaților.

Astfel, s-a solicitat redozarea pedepselor pentru cei doi inculpați și să se aplice acestora pedepse către minimul prevăzut de lege, iar pedeapsa rezultantă să se aplice conform regulilor concursului de infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, s-a susținut că inculpații au fost obligați în totalitate la solicitările părții vătămate B., aspect care nu poate fi menținut și de către instanța de control judiciar, urmând a se admite criticile formulate. În plus, s-a arătat că persoana vătămată nu a făcut niciun fel de dovadă cu privire la sumele solicitate, susținându-se că daunele materiale trebuie dovedite, iar pentru daunele morale trebuie avute în vedere înscrisurile anexate.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și au fost completate motivele de apel, în sensul de a se proceda la aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen.

Apelantul inculpat D., prin intermediul apărătorului ales, a criticat sentința pronunțată în cauză pentru greșita aplicare a pedepsei rezultante de 2 ani, 2 luni și 20 de zile, această pedeapsă fiind excesivă, în raport de condițiile în care s-au comis faptele deduse judecății. Situația de fapt nu a fost contestată, având în vedere că inculpatul, alături de ceilalți coinculpați, a uzat de procedura abreviată.

Cu toate acestea, s-a arătat că judecătorul instanței de fond a aplicat o pedeapsă orientată către maximul prevăzut de lege, motivat de faptul că, în antecedența penală, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de parchet, inculpatul D. ar mai fi suferit condamnări, însă fără ca parchetul să solicite reținerea unei stări de agravare.

S-a mai arătat, de către apelantul inculpat D., că instanța de fond a motivat aplicarea acestei pedepse, spre maximul special, raportat la faptul ar fi fost cercetat și, pe cale de consecință, a făcut o analiză minuțioasă a infracțiunilor pentru care parchetul a dispus soluții de netrimitere în judecată. În acest context, s-a făcut trimitere la practica instanțelor de judecată, în sensul că, pentru infracțiuni de ultraj, pedepsele aplicate au fost fără executare privativă de libertate.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței criticate și, pe cale de consecință, să se reducă pedeapsa, dându-se eficiența cuvenită tuturor circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și fără privare de libertate.

Prin Decizia penală nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpații A. domiciliat în Ploiești, strada x, nr. 12, județul Prahova și E., împotriva Sentinței penale nr. 839/05.04.2018, pronunțată de Judecătoria Ploiești, care a fost desființată în parte, în latură civilă, în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate părții civile B. de la suma de 10.000 euro, la suma 5.000 euro, echivalent în RON la data plății.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpați.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare deciziei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul D., în cuantum de 130 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Prahova.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații D., E. și A.

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac și în susținerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că pedepsele aplicate celor trei recurenți inculpați pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen. (de câte 1 an și 8 luni închisoare), sunt nelegale, cu consecință și asupra pedepsei rezultante aplicate recurentului inculpat E.. În acest sens, s-a susținut că, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de amenințare, respectiv pentru infracțiunea de ultraj, în forma prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. și continuând cu aplicarea prevederilor art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 alin. (1) teza I C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin reținerea și a dispozițiilor art. 39 C. pen., pedeapsa maximă ce ar fi putut fi aplicată în cauză recurenților inculpați pentru infracțiunea anterior menționată ar fi fost de 1 an și 6 luni închisoare. Totodată, apărarea a susținut că instanța de fond, cât și cea de apel, nu au stabilit un spor pe care să-l aplice pedepselor (deși aveau obligația, în măsura în care l-au avut în vedere, să îl cuantifice), fiind aplicabilă astfel doar teza I din cuprinsul dispozițiilor art. 78 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, criticile formulate în scris în susținerea căii extraordinare de atac au vizat greșita reținere a circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul E., pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.), cât și în ceea ce îi privește pe inculpații A. și D., pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.).

Față de aceste considerente, recurenții inculpați au solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Prin încheierea din 10 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații E., D. și A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursurilor în casație.

Examinând pe fond recursurile în casație declarate de inculpații D., E. și A., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - caz invocat de recurenții inculpați D., E. și A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta este incident în cauza dedusă judecății.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 79 alin. (1) C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Din analiza textului rezultă că, în caz de concurs între cauze de atenuare, pedeapsa se stabilește ținând seama, în primul rând, de prevederile art. 33 alin. (2) C. pen., în sensul că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată se reduc la jumătate.

În al doilea rând, limitele de pedeapsă stabilite pentru tentativă vor fi reduse cu o treime, în baza dispozițiilor art. 76 C. pen., indiferent de numărul circumstanțelor atenuante reținute.

În al treilea rând, la limitele de pedeapsă reduse ca urmare a efectelor circumstanțelor atenuante se aplică reducerea potrivit cazurilor speciale de reducere a pedepsei.

Potrivit art. 79 alin. (3) C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, în sarcina inculpaților D., E. și A., s-a reținut săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Infracțiunea de ultraj, în forma reținută de instanța de fond și confirmată în apel, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 1 an, iar limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, în condițiile art. 257 alin. (4) C. pen., rezultând posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 1 an și 6 luni.

Respectând ordinea aplicării pedepsei, astfel cum rezultă din textele de lege la care s-a făcut referire anterior și cum există o cauză specială de reducere a pedepsei, circumscrisă dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (limitele de pedeapsă se reduc cu o treime), rezultă că maximul special pentru infracțiunea de ultraj era de 1 an închisoare.

Existând însă și o circumstanță agravantă, respectiv cea prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. - săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - în cauză devin incidente și prevederile art. 78 alin. (1) C. pen., potrivit cărora, în cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim.

Cum nici instanța de fond, nici cea de apel, nu fac vorbire de incidența dispozițiilor art. 78 alin. (1) din C. pen., referitoare la efectele circumstanțelor agravante și nici la aplicarea vreunui spor, pedepsele aplicate celor trei recurenți inculpați sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursurile în casație declarate de inculpații D., E. și A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, va casa, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește latura penală și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, care poate înlătura nelegalitatea, urmare apelurilor declarate de inculpați.

Va anula mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților D., E. și A. prin Sentința penală nr. 839 din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează: mandatul de executare a pedepsei nr. 928 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul D., mandatul de executare a pedepsei nr. 929 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul E. și mandatul de executare a pedepsei nr. 927 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul A. și va dispune punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație declarate de inculpații D., E. și A. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casație declarate de inculpații D., E. și A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește latura penală și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Anulează mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților D., E. și A. prin Sentința penală nr. 839 din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează: mandatul de executare a pedepsei nr. 928 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul D., mandatul de executare a pedepsei nr. 929 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul E. și mandatul de executare a pedepsei nr. 927 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul A. și dispune punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2019.

Procesat de GGC - GV