ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2016

Decizia nr. 356/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SN A. SA a chemat în judecată pe pârâta CN B. SA - Sucursala C. Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele: admiterea acțiunii și anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, înscris în cartea Funciară a orașului Calafat; rectificarea cărții funciare respective, în acord cu dreptul pretins; obligarea pârâtei să efectueze pe cheltuiala sa toate operațiunile juridice necesare pentru aducerea la îndeplinire a obligației de rectificare a cărții funciare; repunerea părților în situația anterioară efectuării înscrierilor în cartea funciară; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente Cabinei Pod Basculă Calafat în suprafață totală de 37,55 mp, că Podul basculă este amplasat pe linia CF 2M din Stația CF Calafat, iar pârâta a inclus în mod greșit acest teren în suprafața de teren pentru care a obținut nelegal actul de proprietate.

A mai arătat reclamanta că suprafața de teren de 37,55 mp îi aparține, fiindu-i atribuită prin Dispoziția președintelui SN A. SA nr. 58 din 22 iulie 1998, iar terenul este deținut încă de atunci de reclamantă, este folosit în consecință în vederea desfășurării activității în continuare, fără ca pârâta să emită vreo pretenție asupra acestuia și fără ca aceasta să se pretindă ca detentor/proprietar.

De asemenea, a învederat că terenul care face obiectul litigiului este declarat de către reclamantă la Primăria Calafat, sens în care plătește taxe de utilizare ca un bun și adevărat proprietar.

A mai arătat reclamanta că prin Dispoziția nr. 58 din 22 iulie 1998 s-a împărțit patrimoniul SN A. SA, document prin care însăși pârâta a dobândit tot patrimoniul său actual (terenuri și clădiri), că prin acest document se arată și modul în care se va efectua împărțirea patrimoniului SN A. SA, precum și faptul că această Dispoziție nr. 58 din 22 iulie 1998 are o Anexă în care, la pag. 3 și următoarele, se descrie cum s-a efectuat „Repartizarea Mijloacelor Fixe din Patrimoniul SN A. SA pe noile Structuri Organizatorice”, respectiv faptul că la pag. 4 pct. 13 în capitolul „Transport Marfă” se precizează că actuala reclamantă SN A. SA va primi în patrimoniu „Cântare pod basculă cu clădirea și terenul aferent.”

În opinia reclamantei, în aceste condiții este evident că terenul în suprafață de 37,55 mp îi aparține, mai ales că Dispoziția nr. 58 reprezintă un înscris în baza căruia a fost transmisă proprietatea și care este opozabilă ambelor părți.

A mai precizat reclamanta că a solicitat pârâtei să rectifice înscrierile eronate din Cartea Funciară, însă aceasta nu a dat curs solicitării sale, că este imperios necesar a se proceda la rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară pe cheltuiala pârâtei, ceea ce aceasta refuză, deși culpa îi aparține în exclusivitate.

Reclamanta a depus la dosar la data de 28 februarie 2013 note scrise, prin care a precizat că valoarea suprafeței de teren este de 1.830,00 lei, iar la data de 01 martie 2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 161 din 20 martie 2013, Judecătoria Calafat a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 363/2014 din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SN A. SA în contradictoriu cu pârâta CN B. SA - Sucursala C. Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ prin care operează transferul din patrimoniul SN D. SA în patrimoniul SN A. SA și al CN B. SA - Sucursala C. Craiova, înființate prin reorganizare, îl constituie protocolul de predare-preluare prevăzut de art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 581/1998, respectiv art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 581/1998, și nu Dispoziția nr. 58 din 22 iulie 1998 emisă de președintele SN A. SA, invocată de reclamantă în cauză.

A apreciat curtea de apel că prin această dispoziție s-a prevăzut numai constituirea comisiilor regionale coordonate de directorul general al regionalei de cale ferată, principiile după care se vor împărți elementele patrimoniale, situațiile care urmau să fie întocmite de comisiile regionale, întocmirea unei situații centralizatoare și înființarea la nivelul SN A. SA a unui secretariat tehnic de coordonare a activității comisiilor regionale.

Instanța de fond a mai reținut că, neprezentând protocolul de predare-preluare încheiat cu SN A. SA conform art. 2 din H.G. nr. 582/1998, societatea reclamantă nu a făcut dovada că i s-a transmis în proprietate terenul în suprafață de 37,55 mp aflat în litigiu și nici faptul că emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză s-a realizat cu nerespectarea dreptului său de proprietate, astfel că a apreciat că reclamanta nu a reușit să dovedească vătămarea drepturilor sale, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, prin emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SN A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat, recurenta-reclamantă reiterează motivele invocate în sprijinul pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar în completare invocă faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că actul în baza căruia a operat transferul de proprietate al terenului în litigiu este protocolul de predare - preluare prevăzut de H.G. nr. 581/1998, respectiv H.G. nr. 582/1998, deoarece Cantarul post basculă cu clădirea și terenul aferent din Stația CE Calafat au fost atribuite societății prin Dispoziția nr. 58/1998 a președintelui CN B. SA.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SN A. SA a chemat în judecată pe pârâta CN B. SA - Sucursala C. Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele: admiterea acțiunii și anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, înscris în cartea Funciară a orașului Calafat; rectificarea cărții funciare respective, în acord cu dreptul pretins; obligarea pârâtei să efectueze pe cheltuiala sa toate operațiunile juridice necesare pentru aducerea la îndeplinire a obligației de rectificare a cărții funciare; repunerea părților în situația anterioară efectuării înscrierilor în cartea funciară; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Conform prevederilor art. 47 din O.U.G. nr. 12/1998, SN D. SA s-a reorganizat, prin divizare, într-o companie națională, în societăți naționale și societăți comerciale, după cum urmează: „a) CN B. SA, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate administrarea infrastructurii feroviare și a patrimoniului auxiliar feroviar; b) SN A. SA, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de mărfuri; c) SN E. SA, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători; d) F., cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate administrarea excedentului de active rezultat din divizarea SN D. SA; e) G., cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate asigurarea serviciilor financiar-contabile, administrarea creditelor externe, asigurarea serviciilor juridice (…)”.

În aplicarea O.U.G. nr. 12/1998 s-au emis:

- H.G. nr. 581/1998 privind înființarea CN B. SA prin reorganizarea SN D. SA;

- H.G. nr. 582/1998 privind înființarea SN A. SA;

- H.G. nr. 583/1998 privind înființarea G.;

- H.G. nr. 584/1998 privind înființarea SN A. SA prin reorganizarea SN D. SA;

- H.G. nr. 585/1998 privind înființarea F.

Potrivit art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 581/1998: „(4) Predarea-preluarea activului și pasivului între SN D. SA, pe de o parte, și C.F.R., pe de altă parte, se va face pe bază de protocol, care se va încheia în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri (…)”, iar potrivit art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 582/1998 „(3) Predarea-preluarea activului și pasivului între SN D. SA pe de o parte, și SN A. SA, pe de altă parte, se va face pe bază de protocol, care se va încheia în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri (…)”.

Înalta Curte constată că, în raport de aceste prevederi legale, în mod corect a apreciat curtea de apel că actul administrativ prin care operează transferul din patrimoniul SN D. SA în patrimoniul SN A. SA și al CN B. SA - Sucursala C. Craiova, înființate prin reorganizare, îl constituie Protocolul de predare-preluare prevăzut de art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 581/1998, respectiv art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 581/1998, și nu Dispoziția nr. 58 din 22 iulie 1998 emisă de președintele SN A. SA, invocată de reclamantă în cauză.

Astfel, în mod corect a opinat curtea de apel în sensul că prin această Dispoziție s-a prevăzut numai constituirea comisiilor regionale coordonate de directorul general al regionalei de cale ferată, principiile după care se vor împărți elementele patrimoniale, situațiile care urmau să fie întocmite de comisiile regionale, întocmirea unei situații centralizatoare și înființarea la nivelul SN A. SA a unui secretariat tehnic de coordonare a activității comisiilor regionale.

S-a apreciat în mod corect de către instanța de fond că mențiunile cuprinse în anexa la Dispoziția nr. 58/1998 a președintelui SN A. SA nu sunt de natură să transmită în patrimoniul societății terenul în litigiu în absența actului administrativ prevăzut prin H.G. nr. 581/1998 și H.G. nr. 582/1998.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut curtea de apel, în raport cu actele și lucrările dosarului, că reclamanta nu a reușit să dovedească vătămarea drepturilor sale, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, prin emiterea actului administrativ contestat, de vreme ce aceasta, neprezentând protocolul de predare-preluare încheiat cu SN A. SA conform art. 2 din H.G. nr. 582/1998, nu a făcut dovada că i s-a transmis în proprietate terenul în suprafață de 37,55 mp aflat în litigiu și, în consecință, nici a faptului că emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză s-a realizat cu nerespectarea dreptului său de proprietate.

Înalta Curte apreciază, de asemenea, în acord cu instanța de fond, că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (6) din H.G. nr. 581/1998, respectiv ale art. 2 alin. (7) din H.G. nr. 582/1998, incidente în cauză, întrucât statul era acționar majoritar al SN D. SA, pentru operarea transferului terenului în litigiu din patrimoniul societății pârâte în patrimoniul societății reclamante era necesară emiterea unui ordin al ministrului transporturilor și acordul adunărilor generale extraordinare ale acționarilor societăților comerciale implicate.

Astfel, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamantă, iar susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SN A. SA împotriva sentinței nr. 363/2014 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2016.