ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3363/2016

Decizia

nr. 3363/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Obiectul cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 iunie 2014 în Dosar nr. x/2/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției nr. 5471/IJ/1451/DIP/2013 din 05.06.2014 adoptată de pârâtă.

Rezoluția sus-menționată a fost contestată și de către reclamanții B. și C., în cadrul Dosarelor nr. x/2/2014 și y/2/2014, acestea fiind conexate la Dosarul nr. z/2/2014 potrivit încheierilor din 2.10.2014, respectiv 4.11.2014.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 106 din data de 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibile cele trei acțiuni în contencios administrativ, conexate, formulate de reclamanții A., C. și B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 78 alin. (2) teza finală C. proc. civ., reținând că reclamanții nu s-au conformat rigorilor impuse de conturarea corectă a cadrului procesual, prin chemarea în judecată și a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești, mai exact persoana vizată de sesizări, pentru a da acesteia posibilitatea de a-și formula apărări.

Cererile de recurs

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A., C. și B., solicitând anularea hotărârii și judecarea pe fond a procesului, în sensul admiterii contestației, desființării rezoluției atacate și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Motivele de nelegalitate a hotărârii atacate invocate au vizat încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, aplicarea greșită și nejustificată a prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 78 alin. (2) C. proc. civ., precum și ignorarea de către instanța de fond a voinței exprese a reclamanților de introducere în cauză a terțului vizat de efectele hotărârii care s-ar fi pronunțat, instanța citând trunchiat punctul de vedere exprimat asupra acestui aspect.

Au apreciat recurenții că raportul juridic dedus judecății nu impunea atragerea vreunui terț în proces, în afara părților deja indicate de art. 47 din Legea nr. 317/2004, însă introducerea în cauză a terțului nu era numai inoportună, dar chiar reprezenta o încălcare directă a legii și ar fi transformat instanța de contencios administrativ într-o veritabilă instanță de judecată disciplinară.

Judecătorul fondului a evitat tranșarea pe fond a procesului și a aplicat, în mod greșit și forțat, dispoziții care îi permiteau respingerea cererii ca inadmisibilă.

Apărările formulate de intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al aceluiași art., magistratul asistent apreciind ca fundamentată soluția de respingere a recursurilor ca inadmisibile, raportat la dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

După analiza raportului în completul de filtru, s-a dispus comunicarea către părți, iar acestea nu au formulat punct de vedere.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Codul de procedură civilă reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurenții au exercitat calea de atac împotriva sentinței nr. 106 din data de 21 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care au fost respinse ca inadmisibile acțiunile în contencios administrativ formulate împotriva Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 5471/IJ/1451/DIP/2013 din 05.06.2014.

Prin rezoluția sus-menționată, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004, au fost respinse sesizările formulate de reclamanți cu privire la săvârșirea, în dauna lor, a unor abateri disciplinare de către procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din actul normativ sus-menționat, rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi contestată la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, iar hotărârea acestei secții este irevocabilă, potrivit art. 47 alin. (7).

Se constată, astfel, că sentința 106 din data de 21 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este definitivă, conform art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, interpretat și prin prisma dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012.

Văzând dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că hotărârea prin care a fost soluționată contestația împotriva unei rezoluții a Inspecției Judiciare, de respingere a sesizării, nu poate face obiectul recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanții A. și C. împotriva sentinței nr. 106 din data de 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2016.