ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2015

Decizia nr. 1527/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 20/CA/2014/PI din 4 februarie 2014, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantei

SC A. SRL Satu Mare

, în sensul că a anulat în parte Decizia nr. 23 din 5 iunie 2013 și a obligat pârâta

B. Cluj-Napoca prin C. Satu Mare

să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. F/SM/64 din 29 ianuarie 2013 și a Deciziei de impunere nr. F/SM/76 din 29 ianuarie 2013.

2.1. Motivele de casare;

Împotriva soluției instanței de fond, pârâta B. Cluj - Napoca a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304

1

din Codul procedură civilă. Recurenta a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

2.2. Principalele argumente invocate;

Recurenta a arătat că cele reținute în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 76/2013 și în Raportul de inspecție fiscală nr. 64/2013 au făcut obiectul sesizării penale nr. 47705 din 18 martie 2013, înaintate către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, astfel că, între stabilirea obligațiilor bugetare și stabilirea caracterului infracțional al faptelor există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei. Recurenta a susținut că intimata a procurat facturi de prestări servicii în care sunt consemnate operațiuni nereale cu scopul de a-și diminua T.V.A. de plată.

Apreciază că organele fiscale nu se pot pronunța pe fondul cauzei mai înainte de a se finaliza latura penală, potrivit principiului de drept care statuează că judecata în fața instanței civile se suspendă până la soluționarea cauzei penale, iar, în funcție de soluția pronunțată pe latura penală urmează ca procedura administrativă să fie reluată conform art. 214 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 92/203.

În ceea ce privește suma de 9.000 lei, se arată că aceasta prezintă neconcordanțe constatate de echipa de inspecție fiscală, în sensul că societatea și-a dedus suma fără a avea documente justificative.

De asemenea, se arată că societatea ar fi trebuit să precizeze motivele de fapt și de drept, precum și dovezile pe care își întemeiază contestația, organele de soluționare neputându-se substitui contestatoarei cu privire la motivele pentru care înțelege să conteste suma respectivă.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata SC A. SRL a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 8 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului;

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante;

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de primă jurisdicție a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale aplicabile cauzei, astfel încât soluția dată de instanța de fond va fi menținută în totalitate.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de recurs, care a constatat că în mod corect a apreciat instanța de fond că nu există niciun impediment pentru recurenta-pârâtă cu privire la soluționarea contestației formulate de intimata-reclamantă în procedura administrativ-jurisdicțională.

Potrivit art. 214 C. proc. fisc. "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

Înalta Curte a reținut că organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să fie dată în procedura administrativă, însă în cauza de față instanța a constatat că nu s-a început urmărirea penală, până în prezent, iar dosarul se află încă în faza actelor premergătoare.

În condițiile în care actele administrativ fiscale au fost emise, ele pot fi puse în executare cu consecințe prejudiciate pentru reclamantă, ale cărei apărări invocate pe calea contestației administrative nu au fost analizate pe fond de organul fiscal competent, motiv pentru care pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, soluția dată de instanța de fond urmează a fi menținută de instanța de recurs.

4.2.2. Soluția instanței de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de B. Cluj-Napoca prin C. Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 20/CA/PI din 4 februarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2015.