ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 573/2018
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1 ianuarie 2017 a Tribunalului
Administrativ din Lisabona, așa cum rezultă din traducerea
aflată la filele 30-33, s-a respins contestația lui A. împotriva
hotărârii prin care i s-a refuzat atribuirea pensiei de
bătrânețe, s-a constatat că a expirat timpul de depunere a
acțiunii de obligare la plata șomajului către reclamant și
s-a respins cererea de acordare a pensiei de bătrânețe.
Prin sentința civilă
nr. 117 din 26 ianuarie 2016, Tribunalul Suceava a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei B. București și a
respins acțiunea având ca obiect „obligație de a face",
formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind
formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală
pasivă.
Totodată, a respins
cererea având ca obiect „obligație de a face" formulată de
reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. Suceava, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curții
de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul
declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 117 din 26 ianuarie
2016, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/86/2015.
Prin cererea de revizuire
declarată la data de 20 februarie 2017 și întemeiată în drept pe
art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1081
din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă,
susținând că instanța a apreciat greșit asupra îndeplinirii
stagiului de cotizare de 35 de ani.
A arătat că, în mod
greșit instanța a considerat că revizuentul ar fi lucrat doar 34
de ani, omițând să adauge perioada de 8 ani lucrați în
Portugalia, pentru îndeplinirea stagiului de cotizare complet.
Ulterior, la data de 28 martie
2017, revizuentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de
intimatele C. Suceava și B. București, prin care a arătat
că temeiul de drept al cererii sale de revizuire este art. 509 pct. 8 C. proc.
civ., iar hotărârea potrivnică Deciziei nr. 1081 din 15 decembrie
2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, este
hotărârea nr. 1 ianuarie 2017 a Tribunalului Administrativ din Lisabona.
Prin Decizia nr. 608 din 20
septembrie 2037, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declinat
competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Analizând excepția
inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata C.
Suceava, Înalta Curte a constatai următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) C.
proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau
care evocă fondul poate fi cerută dacă: . pct. 8 există
hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad
sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei
hotărâri".
Motivul de revizuire invocat
în susținerea cererii vizează ipoteza în care există
hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad
sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între
aceleași persoane, având aceeași calitate.
Dispozițiile citate au în
vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii,
în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii
lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o
constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui
principiu și conduce, în final, ia anularea ultimei hotărâri
pronunțate cu încălcarea acestui principiu.
În temeiul art. 513 alin. (4)
C. proc. civ., „Dacă instanța încuviințează cererea de
revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar
în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă
hotărâre".
În speță, prin
cererea formulată, revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1081
din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă,
ca fiind potrivnică cu Hotărârea nr. 1 ianuarie 2017 a Tribunalului
Administrativ din Lisabona.
Așadar, în cauză se
invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare,
pronunțată de o alta instanță de judecată, însă,
potrivit textului de lege mai sus citat, singura soluție pe care o poate
da instanța de judecată în cazul de revizuire indicat este cea a anulării
celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima,
hotărâre care nu a respectat principiul autorității de lucru
judecat.
Drept urmare, cererea de
anulare a primei hotărâri, ca o consecință a admiterii cererii
de revizuire, respectiv a Deciziei nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curții
de Apel Suceava, secția I civilă, este inadmisibilă.
În considerarea acestor
argumente, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din
perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta
Curte urmează să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.
împotriva Deciziei nr. 1081 din data de 15 decembrie 2016 a Curții de Apel
Suceava, secția I civilă.
Cu recurs în termen de 30 de
zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 22 februarie 2018.