ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2018

Decizia nr. 573/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1 ianuarie 2017 a Tribunalului Administrativ din Lisabona, așa cum rezultă din traducerea aflată la filele 30-33, s-a respins contestația lui A. împotriva hotărârii prin care i s-a refuzat atribuirea pensiei de bătrânețe, s-a constatat că a expirat timpul de depunere a acțiunii de obligare la plata șomajului către reclamant și s-a respins cererea de acordare a pensiei de bătrânețe. Prin sentința civilă nr. 117 din 26 ianuarie 2016, Tribunalul Suceava a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. București și a respins acțiunea având ca obiect „obligație de a face", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins cererea având ca obiect „obligație de a face" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. Suceava, ca nefondată. Prin Decizia nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 117 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/86/2015. Prin cererea de revizuire declarată la data de 20 februarie 2017 și întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, susținând că instanța a apreciat greșit asupra îndeplinirii stagiului de cotizare de 35 de ani.

A arătat că, în mod greșit instanța a considerat că revizuentul ar fi lucrat doar 34 de ani, omițând să adauge perioada de 8 ani lucrați în Portugalia, pentru îndeplinirea stagiului de cotizare complet. Ulterior, la data de 28 martie 2017, revizuentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatele C. Suceava și B. București, prin care a arătat că temeiul de drept al cererii sale de revizuire este art. 509 pct. 8 C. proc. civ., iar hotărârea potrivnică Deciziei nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, este hotărârea nr. 1 ianuarie 2017 a Tribunalului Administrativ din Lisabona. Prin Decizia nr. 608 din 20 septembrie 2037, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata C. Suceava, Înalta Curte a constatai următoarele: Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: . pct. 8 există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Motivul de revizuire invocat în susținerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, ia anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. În temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., „Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre". În speță, prin cererea formulată, revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, ca fiind potrivnică cu Hotărârea nr. 1 ianuarie 2017 a Tribunalului Administrativ din Lisabona.

Așadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunțată de o alta instanță de judecată, însă, potrivit textului de lege mai sus citat, singura soluție pe care o poate da instanța de judecată în cazul de revizuire indicat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat principiul autorității de lucru judecat. Drept urmare, cererea de anulare a primei hotărâri, ca o consecință a admiterii cererii de revizuire, respectiv a Deciziei nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, este inadmisibilă. În considerarea acestor argumente, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1081 din data de 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2018.