CASE OF SZULC v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul s-a născut în 1955 și locuiește în Leicester. Soția sa a murit la 16 februarie 1996, lăsând, respectiv, doi copii de 10 și 12 ani. La 9 februarie 1997 a fost făcută cererea de a beneficia de văduve și a fost respins la 18 februarie 1997 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie. Reclamantul a făcut apelul și afirmațiile sale au fost respinse în mod constant până la cea mai recentă decizie din 23 octombrie 2000. La o dată neespecificată, reclamantul a formulat o cerere la veniturile interne, solicitând o alocație echivalentă cu cea primită de o văduvă, și anume autorizația de lichidare a vieții („WBA”). După diferite respingeri, la 20 septembrie 2000, Revenuul Intern a confirmat că el nu a fost eligibil pentru WBA, deoarece el nu a fost o femeie.

Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații sociale sau fiscale văduvilor în temeiul legii Regatului Unit. Legislația și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârile Curții în cazurile Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV; și Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007.

4. The applicant was born in 1955 and lives in Leicester. 5. His wife died on 16 February 1996, leaving two children of ten and twelve years of age respectively. His claim for widows’ benefits was made on 9 February 1997 and was rejected on 18 February 1997 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant appealed and his claims were consistently rejected up to the most recent decision dated 23 October 2000. 6. On an unspecified date the applicant made a claim to the Inland Revenue, requesting an allowance equivalent to that received by a widow, namely Widow’s Bereavement Allowance (“WBA”). After various rejections, on 20 September 2000 the Inland Revenue confirmed that he was ineligible for WBA as he was not a woman.

7. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security or tax benefits were payable to widowers under United Kingdom law. 8. The relevant domestic law and practice is described in the Court’s judgments in the cases of Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV; and Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26 March 2007.