CASE OF JACKSON v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul s-a născut în 1960 și locuiește în Londra. Soția sa a murit la 12 septembrie 1999 lăsând doi copii, născuți în 1995 și 1998. La 30 martie 2000, reclamantul a solicitat beneficii echivalente cu cele la care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume plata unei văduve a unei obligații a mamei văduve și, după aceea, a unei pensii a vaduvei, plătite în temeiul Legii privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”). La 16 mai 2000, Agenția Beneficiarelor și-a refuzat cererea pentru că nu era o femeie. I s-a spus că nu are niciun drept de recurs, deoarece afirmația sa nu a fost luată în considerare de către un hotărâtor de decizie. La 5 octombrie 2000, reclamantul a formulat o cerere de acordare de impozitare la veniturile interne pentru anul 1999-2000. La 12 octombrie 2000, el a fost informat că afirmația sa nu a putut fi acceptată deoarece în dreptul intern nu exista nicio bază care să permită văduvilor să susțină acest beneficiu. Reclamantul primește beneficii pentru copii în sumă de 100 GBP la fiecare patru săptămâni. 10. Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârile Curții în cazurile Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV; Hobbs, Richard, Walsh și Geen v. Regatul Unit, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, 26 martie 2007 și Runkee și White v. Regatul Unit nr. 42949/98 și 53134/99, 25 iulie 2007.