ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2017

Circumstanțele cauzei. Prin cererea formulată la data de 23 iunie 2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/88/2015, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial din Cadrul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat a solicitat obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Garda de Coastă Constanța, în solidar, la calcularea și la plata drepturilor salariale, către membrii de sindicat în funcție de locul de muncă din localitățile din Rezervația Biosferei "A.", cu titlul de spor de izolare de până la 60% din salariul de bază (nu la salariul de funcție, așa cum s-a calculat de către M.A.I. conform Ordinului M.A.I nr. 664/1997), la timpul efectiv de lucru exprimat în ore, de la data de 1 ianuarie 2012 până în prezent, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996, actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă, precum și obligarea la plata pe viitor, către membri de sindicat a drepturilor salariale, cu titlul de spor de izolare de până la 60% din salariul de bază în funcție de locul de muncă din localitățile din Rezervația Biosferei A., pe perioada în care actul normativ O.G. nr. 27/1996 este în vigoare. Pârâta Garda de Coastă Constanța a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 1372 din 10 octombrie 2015 Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondate, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne și excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâții Ministerului Afacerilor Interne și Garda de Coastă Constanța să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând diferența dintre sporul de izolare acordat, calculat la salariul funcției, și sporul de izolare cuvenit, calculat la salariul de bază - corespunzător coeficientului aplicabil fiecărui reclamant în parte și pentru perioada relativ la care avea dreptul la spor de izolare și s-a aflat în unitate - începând cu data de 1 ianuarie 2012 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, actualizate cu rata inflației la data achitării efective. De asemenea, a obligat pârâții Ministerului Afacerilor Interne, Garda de Coastă Constanța să plătească reclamanților și pe viitor drepturile salariale cu titlu de spor de izolare corespunzător coeficientului aplicabil fiecărui reclamant în parte și pentru perioada relativ la care are dreptul la spor de izolare și se află în unitate, calculat la salariul de bază pe perioada în care O.G. nr. 27/1996 este în vigoare.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 1372 din 10 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea au declarat recurs pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Garda de Coastă, care au criticat soluția instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 3 noiembrie 2015.

Procedura derulată în fața instanței de recurs - Curtea de Apel Constanța Prin Încheierea din data de 2 martie 2016 Curtea de Apel Constanța a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: " Cum se interpretează și se aplică prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația "A.", care se referă la aplicarea unui spor de izolare de până la 60% din salariul de bază, în raport de prevederile art. 4 din Capitolul II al Anexei VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătitor din fondurile publice?", dispunând suspendarea judecății conform prevederilor art. 520 alin. (2) C. proc. civ. Asupra acestei probleme de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016 prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța. Ca urmare a acestui fapt, la data de 7 martie 2017 recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2017 intimații-reclamanți, prin reprezentant, au înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora "la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: orice alte dispoziții contrare prezentei legi". Prin Încheierea din 3 mai 2017 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, invocată de reclamanți.

Cererea de recurs formulată împotriva Încheierii din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva Încheierii din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Biroul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Tulcea în nume propriu și pentru membrii de sindicat, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 - 33 din Legea nr. 47/1992. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au arătat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, după cum urmează: - să fie o lege sau o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță; - legea sau ordonanța ori dispoziția criticată să fie în vigoare; - legea sau ordonanța ori dispoziția criticată trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia. În continuare, recurenții au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei și au solicitat anularea Deciziei nr. 30/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Instanța de recurs - Curtea de apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu soluționarea unei cereri prin care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010. Înalta Curte constată că, dispozițiile art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 dispun că "la data intrării în vigoare a prezentei legi (Legea nr. 284/2010) se abrogă orice alte dispoziții contrare prezentei legi". Sesizarea Curții Constituționale se poate face doar cu respectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile. Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că, pentru admisibilitatea unei excepții de neconstituționalitate se cer întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: - să fie o lege sau o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță; - legea sau ordonanța ori dispoziția criticată să fie în vigoare; - legea sau ordonanța ori dispoziția criticată trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia. Or, în cazul de față, reclamanții au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu o cerere prin care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții prin care au fost "abrogate orice alte dispoziții contrare Legii nr. 284/2010". Într-adevăr, prin Decizia nr. 30/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că: " Prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "A.", republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate de dispozițiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările și completările ulterioare, fiind înlocuite, în ceea ce privește categoria socioprofesională a polițiștilor și a personalului civil, de prevederile art. 25 alin. (1) și (2) din Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010", însă această decizie este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. și nu poate fi supusă cenzurii instanței de judecată. Tot obligatorie pentru instanțe este și Decizia nr. 766/2011 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Înalta Curte constată că, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată în abstracto, ci poate fi dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Or, excepția invocată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate deoarece, în susținerea excepției de neconstituționalitate a art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 recurenții nu au dovedit legătura acestui text cu soluționarea cererii de chemare în judecată. De asemenea, Înalta Curte constată că din examinarea motivelor de recurs invocate rezultă fără nici un dubiu finalitatea urmărită de recurenți, respectiv, anularea Deciziei nr. 30/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cerere ce nu poate fi supusă instanței de control judiciar în nicio fază procesuală.

Temeiul de drept al soluției. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca temeinică hotărârea atacată.