ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 august 2014, reclamanta Asociația "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Culturii, Ministerul Culturii, Sectorul 3 al Municipiului București - prin Primarul Sectorului 3, Primăria Sectorului 3 București și Consiliul Local al Sectorului 3 București, anularea Ordinului Ministrului Culturii nr. 2576 din 12 noiembrie 2013 privind declasarea parțială a monumentului de arhitectură Școala nr. x din sector 3, înscris în Lista Monumentelor Istorice cod B-II-m-B-18622, cu păstrarea fațadelor principală și laterale, și suspendarea executării ordinului atacat până la soluționarea definitivă a cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 590 din 4 martie 2015, a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Culturii, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 3 și a Consiliului Local al Sectorului 3 București, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Sectorul 3, Primăria Sectorului 3 și a Consiliului Local Sector 3.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Asociația "A.", a anulat Ordinul nr. 2576 din 12 noiembrie 2013 emis de pârât și a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Sectorul 3 al Municipiului București, Primăria Sectorului 3 București și Consiliul Local al Sectorului 3, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii recurate, admiterea excepțiilor invocate, și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Un prim motiv de recurs constă în greșita respingere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 3 București, având în vedere că, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, primăria constituie doar o structură funcțională cu activitate permanentă alcătuită din primar, viceprimar, secretar, aparatul de specialitate al primarului, care soluționează problemele curente ale colectivității locale, fără a avea personalitate juridică.

Potrivit art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, însă pot sta în judecată și entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii conform prevederilor art. 56 alin. (2) din același act normativ.

Faptul că primăriile sunt structuri funcționale prin care persoanele juridice își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile, nu poate conduce la concluzia, arată recurenții, recunoașterii acesteia a calității de subiect de drepturi și obligații atâta vreme cât nu are capacitate de folosință.

De asemenea, învederează recurenții, potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează greșita respingere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Local al Sectorului 3 București, în acest sens, recurenții consideră că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 20 alin. (1) și (4) și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Astfel, susțin recurenții, în raport de aceste prevederi legale, Consiliul Local Sector 3 București este doar o autoritate deliberativă a unității administrativ-teritoriale, fără personalitate juridică, nu are capacitate juridică și implicit capacitate de folosință, nu deține patrimoniu propriu.

Un alt motiv de recurs îl reprezintă greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Sectorului 3 al mun. București, Primăriei Sector 3 și Consiliului Local al Sectorului 3, ca urmare a faptului că aceștia nu sunt emitenții actului administrativ a cărui anulare se cere.

Prin motivul de casare ce se referă la fondul cauzei, recurenții susțin că Ordinul de declasare parțială emis de Ministrul Culturii nr. 2576 din 12 noiembrie 2013, respectă prevederile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

A fost consultată Secțiunea de Evidență a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, documentația cu propunere de declasare a fost analizată la nivelul Secțiunii de Evidență a CNMI, în ședința din 22 octombrie 2013 fiind propusă respingerea declarării, conform buletinului de vot completat cu respectarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și a Comisiilor Zonale, aprobat prin OMC nr. 2173/2013.

Avizul din data de 07 octombrie 2013 al CNMI este consultativ, iar autoritatea publică are obligația solicitării acestuia, dar are libertatea de a aprecia dacă se conformează sau nu conținutului său.

Avizul din data de 07 octombrie 2013 privește declasarea integrală a imobilului monument istoric "Școala B.", or, ordinul atacat prevede declasarea parțială a imobilului fostul Cămin Cultural B. din sector 3, București, cu menținerea regimului de monument istoric pentru fațadele principală și laterale și cu obligația prevăzută în mod expres în sarcina proprietarului de a reface fațadele istorice.

Soluția contrară adoptată a avut în vedere studiile întocmite de experții acreditați de Ministerul Culturii și care se află la dosarul cauzei.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 9 noiembrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 3 al mun. București și Consiliului Local al Sectorului 3 al mun. București a fost respinsă de către prima instanță, invocându-se existența capacității de drept administrativ, disp. art. 77 și art. 23 din Legea nr. 215/2001, precum și disp. art. 11 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 205 - 206 C. civ.: "capacitatea de folosință a persoanei juridice este legată de personalitatea juridică și de patrimoniu.

Or, în doctrina administrativă și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ și fiscal se face o distincție între capacitatea civilă și capacitatea administrativă de drept public, care reprezintă aptitudinea unui subiect de drept de a emite acte administrative, adică de a exercita puterea publică.

Or, art. 77 din Legea nr. 215/2001, definește "primăria" ca fiind o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului și soluționează problemele curente ale colectivității locale.

Primăria nu are competența de a emite acte administrative și nu exercită puterea publică, prin urmare nu are capacitate de folosință în dreptul civil și cu atât mai mult în dreptul public, urmând a se constata întemeiată critica exprimată prin motivele de recurs.

O altă soluție se întrevede în privința capacității de folosință a Consiliului Local al Sectorului 3 al mun. București.

Conform art. 23 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt autorități ale administrației publice locale, emit acte administrative, de unde rezultă că au capacitate de drept administrativ, chiar dacă nu au și personalitate juridică.

Consiliile locale dețin astfel capacitate de folosință în dreptul public și pot sta în judecată în calitate de pârât în procesele de contencios administrativ, de unde rezultă că excepția lipsei capacității de folosință a fost corect rezolvată de prima instanță, iar motivul de recurs este nefondat.

Cu privire la invocarea de către judecătorul fondului a disp. art. 111 C. proc. civ., Înalta Curte consideră că acesta este aplicabil numai în situația în care autoritățile locale despre care face vorbire textul au și personalitate juridică deoarece, în sens contrar s-ar încălca disp. art. 56 și 57 C. proc. civ., referitoare la capacitatea procesuală de folosință și de exercițiu a persoanei juridice, în procesele de natură civilă.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Sectorului 3 al mun. București, Primăriei sectorului 3 și Consiliului Local al Sectorului 3 al mun. București a fost soluționată prin respingerea acesteia de către prima instanță, sub considerentul că ordinul de declasare a fost adoptat la solicitarea proprietarului Sector 3 al mun. București, astfel încât acesta și autoritățile prin care s-a exprimat solicitarea trebuie să stea în judecată în procedura de anulare a actului administrativ care îi este destinat, conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât Înalta Curte a considerat că excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Sectorului 3 a mun. București este întemeiată, analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia apare ca fiind inutilă.

Este întemeiat însă motivul de recurs ce privește greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Sector 3 București de către prima instanță.

Invocarea disp. art. 78 alin. (2) C. proc. civ. este eronată deoarece textul se referă la introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, or, Consiliul Local Sector 3 al mun. București a fost chemat în judecată în calitate de pârât, prin acțiunea introductivă, de către reclamantă.

În procesele de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă este dată de regulă, ca urmare a faptului că pârâtul este emitentul actului contestat.

Or, în speță, emitentul actului contestat este Ministerul Culturii prin Ministrul Culturii.

Este justificată chemarea în calitate de pârât a Sectorului 3 al mun. București, deși nu este emitentul actului contestat, dar este proprietarul imobilelor.

Împrejurarea reținută de instanța fondului conform căreia prin intermediul Consiliului local a fost exprimată solicitarea de declasare, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând că toate actele au fost semnate de primar, ca reprezentant al Sectorului 3 al mun. București.

Instanța de fond, admițând acțiunea formulată a reținut, pe de o parte, că lipsește avizul consultativ al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice și validarea propunerii negative a secțiunii Evidențe, acte ce urmau să fie obținute potrivit procedurii prescrise de Ordinul nr. 2173/2013, iar pe de altă parte, a subliniat că existența unei propuneri de respingere a declasării impunea o fundamentare mai elaborată a unei decizii contrare opiniei specialiștilor.

A mai arătat prima instanță că s-a avut în vedere doar că imobilul este grav avariat, cu toate că aceasta nu constituie motiv de declasare, iar pierderea calității de monument istoric presupune o reconsiderare a semnificației și caracterului reprezentativ al acestuia pentru patrimoniul local.

Prin motivele de casare, recurenții nu critică însă aspectele referitoare la lipsa unor acte considerate obligatorii prin OMC nr. 2173/2013, iar concluziile studiilor întocmite de experții atestați de Ministerul Culturii, C. și D. nu constituie o motivare în sensul celor arătate de prima instanță, cu privire la reconsiderarea semnificației și caracterului reprezentativ al imobilului pentru patrimoniul local, chiar și în ipoteza în care s-a aprobat numai declasarea parțială a acestuia, urmând a se aprecia că motivul de recurs este nefondat.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul, a se casa, în parte sentința atacată și, în rejudecare, să se dispună admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 3 București, a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 3 și în consecință, respingerea acțiunii în contradictoriu cu acești pârâți.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâții Sectorul 3 al Municipiului București prin Primar, Primăria Sectorului 3 și Consiliul Local al Sectorului 3 împotriva Sentinței nr. 590 din 4 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată, și, în rejudecare, admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 3 București și, în consecință, respinge acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 3 și, în consecință, respinge acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT