ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1439/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 18 noiembrie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții A.N.A.R., S.G.A. Drobeta Turnu Severin și B., a solicitat anularea actelor de adjudecare din 29 mai 2003, încheiate de executorul bancar C. al B. Drobeta Turnu Severin, prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului bloc de garsoniere situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, întrucât A.N.A.R., S.G.A. Drobeta Turnu Severin este o entitate lipsită de personalitate juridică, neavând capacitate de folosință și nici capacitate de exercițiu, restabilirea situației anterioare în Cartea Funciară și reintabularea sa.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a susținut că SC D. SRL a devenit proprietar al imobilului în litigiu conform Contractului de vânzare-cumpărare din 31 octombrie 1996 și Contractului de vânzare-cumpărare, autentificat la data de 22 decembrie 2000.

B. a scos la licitație publică imobilul în baza proceselor-verbale de licitație imobiliară din 29 mai 2003 și a transmis dreptul de proprietate din patrimoniul SC D. SRL către A.N.A.R. - S.G.A. Drobeta Turnu Severin.

A arătat reclamantul că în data de 15 ianuarie 2002, între SC D. SRL și acesta s-a încheiat un contract de cesiune a unor drepturi de proprietate imobiliară - mobiliară, însă reclamantul nu a fost înștiințat de executare, fiind astfel vătămat într-un drept al său, vătămare ce i-a adus grave prejudicii materiale.

Totodată, a arătat că titlul său de proprietate este mai caracterizat, este anterior, iar titlul de proprietate al pârâtei nu există, fiind lovit de nulitate absolută deoarece pârâta nu are capacitate de exercițiu deplină, participarea la o licitație fiind limitată de lege la persoanele juridice.

Prin Sentința civilă nr. 3.086 din 21 octombrie 2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, reținând că este o cerere evaluabilă în bani, valoarea de impozitare a imobilului fiind de 3.001.185,66 RON, peste pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 lit. k) C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 342 din 14 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantului A., în formularea acțiunii și, în consecință, s-a respins acțiunea introdusă în contradictoriu cu pârâții A.N.A.R. - Sistemul de Gospodărie a Apelor Drobeta Turnu Severin și B. Drobeta Turnu Severin.

Împotriva acestei soluții, a declarat apel reclamantul A., iar prin Decizia nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul, s-a anulat Sentința civilă nr. 342 din 14 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, s-a reținut cauza pentru rejudecare și pe fond, s-a respins acțiunea reclamantului.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că acțiunea cu care instanța a fost învestită pune în discuție valabilitatea actelor de adjudecare, iar reclamantul a justificat interesul arătând că este beneficiarul unui act sub semnătură privată încheiat cu fostul proprietar și că este și asociat al societății debitoare, care a fost executată silit.

Așadar, s-a apreciat că reclamantul are interesul de a se constata nulitatea absolută a actului de vânzare silită și constatând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și că nu s-a solicitat de către apelant trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 480 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis apelul, s-a anulat sentința și s-a reținut cauza pentru a fi judecată ca primă instanță de curtea de apel.

Rejudecând acțiunea, s-a constatat că reclamantul a invocat drept motiv de nulitate absolută a adjudecării faptul că adjudecatara este o entitate fără personalitate juridică.

S-a mai reținut că cele două pârâte, prin întâmpinările depuse, au invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție găsită întemeiată de instanță, având în vedere că reclamantul A. a promovat anterior o altă acțiune prin care a solicitat constatarea nulității acelorași acte de adjudecare pentru același motiv, respectiv faptul că adjudecatara nu avea la data cumpărării personalitate juridică. Astfel, s-a reținut că prin Sentința nr. 7.854 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul x/225/2012, definitivă prin Decizia nr. 80 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Mehedinți, s-a respins acțiunea și s-a statuat cu putere de lucru judecat că adjudecatar al imobilului a fost A.N.A.R., unitate cu personalitate juridică, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 107/2002, aceasta fiind reprezentată în cadrul licitației.

Ca atare, în condițiile art. 430 și 431 C. proc. civ., s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la motivul de nulitate reprezentat de faptul că adjudecatara este lipsită de personalitate juridică, de capacitate de folosință și de exercițiu.

S-a mai reținut că prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2011, obiect al Dosarului nr. x/225/2012, reclamantul a promovat împotriva pârâtei A.N.A.R. - S.G.A. Turnu Severin și un capăt de cerere în revendicare, solicitând să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, instanțele respingând această cerere ca nefondată, prin Sentința nr. 7.854 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin fiind stabilit că reclamantul nu a făcut dovada unui titlu de proprietate valabil asupra imobilului revendicat.

A mai reținut instanța de apel că prin actele de adjudecare din 29 mai 2003, a căror nulitate se solicită a se constata, s-a vândut silit un imobil bloc de garsoniere P+1+2+3+4+mansardă, situat în Drobeta Turnu Severin.

S-a mai reținut că reclamantul a depus la dosar un înscris sub semnătură privată, încheiat la 15 ianuarie 2002, prin care SC D. SRL, societatea debitoare care a fost ulterior executată silit, ceda reclamantului "fără nici un fel de garanție toate drepturile imobiliare și mobiliare care atestă dreptul de proprietate" asupra imobilului arătat, înscris ce nu a primit dată certă și nu a fost înregistrat în evidențele funciare pentru a fi făcut opozabil terților, așa încât s-a apreciat a fi nefondată susținerea reclamantului în sensul că la vânzarea silită s-a urmărit fraudarea legii.

La data de 18 mai 2016, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat casarea în parte a deciziei recurate și anume partea din dispozitiv ce cuprinde mențiunea referitoare la respingerea acțiunii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În argumentarea motivului de casare invocat, a susținut recurentul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1201 C. civ., în sensul că nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere că în Dosarul nr. x/225/2012, a avut calitatea de pârâtă A.N.A.R. S.G.A. Drobeta Turnu Severin, o structură fără personalitate juridică iar în prezenta cauză, calitatea de pârât o are A.N.A.R. - A.B.A. Jiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata A.N.A.R. - A.B.A. Jiu a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata B. SA a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat și în subsidiar, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinări, recurentul a solicitat respingerea excepției tardivității și a apărărilor formulate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din 21 martie 2017, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului iar prin Încheierea din 6 iunie 2017, s-a respins excepția tardivității recursului, invocată de intimata B. SA, și s-a admis în principiu recursul reclamantului.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest context, critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1201 C. civ. din perspectiva lipsei de identitate între pârâta din Dosarul nr. x/225/2012 și cea din prezenta cauză este nefondată pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, conform art. 1201 C. civ. și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părți, potrivit art. 1200 C. civ.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o nouă judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză); nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Între excepția autorității de lucru judecat și puterea de lucru judecat, există o distincție clară. Astfel, condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de acțiuni (părți, obiect și cauză juridică) ce oprește repetarea judecății, iar puterea, prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, cu alte cuvinte, ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Contrar susținerilor recurentului analiza puterii de lucru judecat a fost efectuată din perspectiva dispozițiilor art. 1200 C. civ. cu referire la art. 430 și 431 C. proc. civ., instanța de apel precizând că în acest caz excepția autorității de lucru judecat cu privire la motivul de nulitate reprezentat de faptul că adjudecatara este lipsită de personalitate juridică, de capacitate de folosință și de exercițiu este întemeiată, chestiunea fiind dezlegată în Dosarul nr. x/225/2012 astfel încât nu mai poate face obiectul unei noi judecăți.

Astfel, din examinarea actelor dosarului și considerentelor deciziei recurate, se constată că în mod corect instanța de apel a reținut că reclamantul A. a promovat anterior prezentului litigiu a altă acțiune prin care a solicitat constatarea nulității acelorași acte de adjudecare cu aceeași motivare și anume că adjudecatara nu avea la data cumpărării personalitate juridică, or, prin Sentința nr. 7.854 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin dată în Dosarul nr. x/225/2012, definitivă prin Decizia nr. 80 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Mehedinți, s-a respins acțiunea reclamantului și s-a statuat cu putere de lucru judecat că adjudecatar al imobilului a fost A.N.A.R., unitate cu personalitate juridică potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 107/2002.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută ca fondată nici critica referitoare la faptul că instanța de apel nu ar fi dat eficiență principiului priorității dreptului Uniunii Europene din perspectiva prevederilor art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, câtă vreme în litigiul anterior s-a statuat asupra calității de adjudecatar al Administrației Apele Române, persoană juridică română.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2017.

Procesat de GGC - N