ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3213/2016

Obiectul cererii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/59 din 17 martie 2014, ulterior precizată, reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Managementul Situațiilor de Urgență Vest a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice suspendarea, în parte, a Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105280 din 20 decembrie 2013, în sensul înlăturării din conținutul acesteia a pct. 1.2. și 2 din Secțiunea 7 (Motivele de fapt), a pct. 1.2. și 2 din Secțiunea 9 (Concluziile activității de verificare) și respectiv, a pct. 10, 11, 13, 13.1 și 14 din cuprinsul aceleiași Secțiuni 9; anularea, în parte, a Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105280 din 20 decembrie 2013, respectiv, anularea pct. 1.2. și 2 din Secțiunea 7 (Motivele de fapt), a pct. 1.2. și 2 din Secțiunea 9 (Concluziile activității de verificare) și a pct. 10, 11, 13, 13.1 și 14 din cuprinsul aceleiași Secțiuni 9; anularea Deciziei nr. 103 din 17 martie 2014, emisă de pârâtă; în subsidiar, modificare, în parte, a Notei, în sensul diminuării corecției financiare aplicate prin Notă, până la 5% din valoarea contractului de finanțare. 1.

Soluția primei instanțe Prin încheierea din data de 4.07.2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Managementul Situațiilor de Urgență Vest, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a dispus suspendarea executării, în parte, a Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105280 din 20 decembrie 2013, în privința pct. 10, 11 și 14 din cuprinsul Secțiunii 9 și a respins, în rest, cererea. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că, în cazul de față, instanța de fond a apreciat, fără a se prevala de un argument pertinent, că îndoiala puternică asupra prezumției de legalitate a actului de control a cărui suspendare se solicit, având la bază interpretările diferite ale părților cu privire la normele legale încălcate. În opinia recurentei, motivarea instanței de fond nu are suport legal, atât timp cât principiul contradictorialității care presupune inclusiv interpretarea diferită a unor texte legale în cadrul raporturilor litigioase dintre reclamant și pârât, este o regulă esențială ce guvernează procesul civil, care nu poate fi invocată ca și motiv de îndeplinire a cazului bine justificat. Raportat la condiția existenței pagubei iminente, se susține că nu se demonstrează îndeplinirea acesteia, simplul fapt că reclamanta invocă posibilitatea blocării activității care se desfășoară în interes public, în cazul unei eventuale executări silite, nu este de natură a califica acest aspect ca o pagubă iminentă, în lipsa depunerii unor documente din care să reiasă acest aspect. 1.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 7 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105280 din 20 decembrie 2013, în sensul înlăturării din conținutul acesteia a pct. 1.2. și 2 din Secțiunea 7 (Motivele de fapt), a pct. 1.2. și 2 din Secțiunea 9 (Concluziile activității de verificare) și respectiv, a pct. 10, 11, 13, 13.1 și 14 din cuprinsul aceleiași Secțiuni

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Prin încheierea din data de 4 iulie 2014, ce formează obiectul recursului s-a admis , în parte, cererea formulată de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Managementul Situațiilor de Urgență Vest în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și s-a dispus suspendarea executării, în parte, a Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105280 din 20 decembrie 2013, în privința pct. 10, 11 și 14 din cuprinsul Secțiunii 9, s-a respins, în rest, cererea. Prin sentința nr. 275 din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Managementul Situațiilor de Urgență Vest, a dispus anularea în parte, a Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105280 din 20 decembrie 2013, în privința pct. 1.2 și 2 din Secțiunea 7, a pct. 1.2 și 2 a pct. 10,11, 13, 13.1 și 14 din cuprinsul Secțiunii 9, precum și a Deciziei nr. 103 din 17 martie 2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea deciziei atacate aparența de drept a fost consolidată. În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită. În fine, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).” 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct 6 sau 8 din același cod.