ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2018
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 253 din data de 8 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 597 C. proc. pen. și art. 599 C. proc. pen. s-a admis contestația la executare și s-a lămurit Sentința penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, privind pe condamnatul A., astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017, în sensul că pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 31 de zile închisoare se execută începând cu data de 07 iulie 2016 până la data de 29 iunie 2020, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se execută începând cu data de 30 iunie 2020 până la data de 29 iunie 2022, conform ordonanței magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo - Spania.
S-a menținut restul dispozițiilor Sentinței penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017.
S-a dispus rectificarea în mod corespunzător a mandatului de executare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariu avocat oficiu în cuantum de 420 lei se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 170/F din data de 22 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2017 s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Craiova.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a constatat că la data de 07 septembrie 2017 sub nr. x/2/2017 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sesizarea Penitenciarului Rahova, având ca obiect contestația la executare formulată în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind pe condamnatul A..
În fapt s-a arătat că prin Sentința penală nr. 106/2017 Curtea de Apel Craiova a emis un singur MEPI, în loc. de două, în urma recunoașterii a două sentințe penale emise de instanțele din Spania, privind pe deținutul A.
La data de 17 august 2017 condamnatul a fost transferat în Penitenciarul București Rahova din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România, însă în cuprinsul sentinței penale 106 din 26 aprilie 2017, deși rezultă că acesta avea în Spania două condamnări, respectiv una de 3 ani, 11 luni și 31 zile și o condamnare de 2 ani pentru infracțiuni diferite, a fost emis un singur MEPI.
În continuare, s-a arătat că la data de 07 iunie 2017 Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Craiova a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că a dispus ca pedepsele de 3 ani, 11 luni și 31 zile și cea de 2 ani închisoare să fie executate succesiv.
S-a arătat că prin această îndreptare de eroare materială a rezultat că pedepsele trebuie executate separat, însă a fost emis un singur MEPI, care produce consecința executării cumulate a pedepselor fără a fi posibilă aplicarea ulterioară a dispozițiilor privind contopirea pedepselor.
Din aceste considerente, întrucât tehnic nu se pot pune în aplicare două pedepse succesiv decât în situația existenței a 2 MEPI diferite, având în vedere necesitatea de calculare separată a fracțiilor privind liberarea condiționată, precum și aplicarea dispozițiilor privind regimul de executare a pedepselor, s-a solicitat emiterea a 2 MEPI distincte.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În susținerea cererii s-au anexat: procesul-verbal de depunere, procesul-verbal de predare, fișa DEPABD, procesul-verbal de identificare, Sentința penală nr. 106/2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, MEPI nr. 136/2017 și procesul-verbal de încarcerare.
Pentru termenul de judecată din data de 22 septembrie 2017, în vederea calificării prezentei cereri, Curtea a solicitat relații Curții de Apel Craiova, în sensul comunicării certificatului de executare a pedepselor și relațiile comunicate de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo, Spania, privind pe condamnatul A., în referire la Dosarul nr. x/54/2017 al Curții de Apel Craiova, relațiile fiind înaintate la data de 12 septembrie 2017.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania și s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
S-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 225/2014 pronunțată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 15 mai 2015, privind pe cetățeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu utilizare de vehicul, conducere fără permis administrativ, conducere de vehicul fiind privat de acest drept prin hotărâre judecătorească, conducere în stare de ebrietate, omor prin imprudență gravă, vătămare corporală cauzată prin imprudență gravă și contra siguranței în circulație prin conducere temerară, prev. de art. 392 alin. (2), art. 384 parag. 2, pct. 1 și 2, art. 382, art. 142.1 și 2, art. 152.1.1 rap. la art. 147.1, art. 152.1.1 rap. la art. 149.1 și art. 380 alin. (1) C. pen. spaniol, ce au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) și (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., uciderea din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) și (4) C. pen.
S-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 320/2015, pronunțată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, privind pe cetățeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție din locuință, prev. de art. 237, art. 238 și art. 241-1 și 2 C. pen. spaniol, ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate, A., pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, respectiv 2 ani închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, măsurile preventive din data de 19 și 20 noiembrie 2011 și perioada executată, calculată de la data de 07 iulie 2016 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 148 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 420 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu și 134,24 lei, reprezentând onorariu traducător autorizat E., se vor vira din fondurile Ministerului Justiției .
Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 225/2014 pronunțată de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 15 mai 2015, cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, pentru săvârșirea a 10 infracțiuni, respectiv furt cu utilizarea de vehicul, conducere fără permis administrativ, conducere de vehicul fiind privat de acest drept prin hotărâre judecătorească, conducere în stare de ebrietate, omor prin imprudență gravă, 4 infracțiuni de vătămare corporală cauzată prin imprudență gravă și o infracțiune contra siguranței în circulație prin conducere temerară, constând în aceea că:
La data de 19 noiembrie 2011 A. a sustras autoturismul marca B., cu nr. de înmatriculare C., pe care l-a condus pe drumurile publice, deși nu avea permis de conducere și totodată îi fusese aplicată o pedeapsă de privare a dreptului de conducere de către Judecătoria Oviedo, fiind și sub influența băuturilor alcoolice. În timp ce se deplasa în zona intersecției străzilor Pumarin și Foncada din orașul Oviedo, A. a pătruns pe contrasens și a acroșat un alt vehicul, rezultând uciderea unei persoane și vătămarea corporală a altor 4, acestea necesitând pentru vindecarea leziunilor suferite peste 90 zile de îngrijiri medicale.
Faptele descrise anterior sunt prevăzute de art. 392 alin. (2), art. 384 parag. 2, pct. 1 și 2, art. 382, art. 142.1 și 2, art. 152.1.1 rap. la art. 147.1, art. 152.1.1 rap. la art. 149.1 și art. 380 alin. (1) C. pen. spaniol și au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) și (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., uciderea din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) și (4) C. pen.
Prin Hotărârea nr. 320/2015, pronunțată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție din locuință, constând în aceea că:
La data de 15 decembrie 2012, în jurul orei 15:15, A. a pătruns pe o fereastră deschisă, în domiciliul numitei D. situat în orașul Oviedo și a sustras un plic cu 450 euro, un portmoneu în care se aflau 30 euro și mai multe documente.
Fapta descrisă anterior este prevăzută de prev. de art. 237, art. 238 și art. 241-1 și 2 C. pen. spaniol și are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.
De asemenea, se arată că la data de 10 iunie 2016 condamnatul A. a solicitat să fie transferat în România pentru a executa restul din pedeapsa aplicată de autoritățile spaniole, iar conform legislației statului spaniol pedepsele menționate anterior vor fi executate complet la data de 29 iunie 2022.
La data de 14 aprilie 2017 cauza a fost repusă pe rol și s-a emis adresă către Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Oviedo pentru a preciza următoarele date, care nu rezultă din conținutul certificatului:
- pedeapsa totală de executat pentru care se cere transferul condamnatului A., întrucât în certificat sunt menționate sentințe de condamnare diferite și nu rezultă dacă pedepsele trebuie cumulate, executate separat sau se execută cea mai grea la care se adaugă un spor;
- nu rezultă perioada executată din pedepse, perioadă care trebuie dedusă și nici dacă a fost arestat preventiv în vreuna dintre cauze.
Relațiile solicitate au fost înaintate la dosar la termenul din data de 26 aprilie 2017.
Curtea de Apel Craiova a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. 155 din Legea nr. 302/2004, reținând totodată că persoana condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 3 ani, 11 luni și 31 zile închisoare, începând cu data de 07 iulie 2016 și a solicitat să fie transferată în România pentru a executa pedepsele aplicate de autoritățile spaniole.
Ulterior, prin încheierea din data de 07 iunie 2017 s-au dispus următoarele: "În baza art. 278, art. 279 C. proc. pen. dispune îndreptarea erorii materiale și înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta, considerentele și dispozitivul Sentinței penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, în sensul că se va trece corect " Transferarea persoanei condamnate A., deținută în Spania, pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni și 31 de zile, respectiv 2 ani închisoare, într-un penitenciar din România, care vor fi executate succesiv."
Cu toate acestea, nu s-a menționat durata totală a pedepsei ce urmează a fi executată, fiind, într-adevăr emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii pentru două pedepse aplicate prin sentințe diferite, însă recunoscute, cu autoritate de lucru judecat, printr-o singură sentință pronunțată de instanța română și pentru care, prin intermediul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale s-a menționat că cele două pedepse urmează să fie executate succesiv.
Or, în lipsa precizării duratei totale a pedepsei, locul de deținere se află în imposibilitatea de a stabili dispozițiile legale aplicabile persoanei condamnate - dacă se poate formula o cerere de contopire a celor două pedepse, conform legii române, în cazul în care cele două pedepse sunt distincte sau este vorba despre o unică pedeapsă totală de 5 ani, 11 luni și 31 de zile de închisoare, cumulată conform legislației spaniole.
Astfel, administrația locului de deținere a interpretat încheierea de îndreptare a erorii materiale în sensul că prin această îndreptare de eroare materială a rezultat că pedepsele trebuie executate separat, însă a fost emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii, care produce consecința executării cumulate a pedepselor fără a fi posibilă aplicarea ulterioară a dispozițiilor privind contopirea pedepselor.
A mai arătat administrația locului de deținere că, tehnic, nu se pot pune în aplicare două pedepse succesiv decât în situația existenței a două mandate de executare a pedepsei închisorii diferite, având în vedere necesitatea de calculare separată a fracțiilor privind liberarea condiționată, precum și aplicarea dispozițiilor privind regimul de executare a pedepselor, solicitându-se emiterea a două mandate de executare a pedepsei închisorii distincte.
Curtea de Apel București a constatat că nu este competentă a lămuri această împrejurare, întrucât față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conținutul Sentinței penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 și al încheierii de îndreptare a erorii materiale de la data de 07 iunie 2017 apreciază că prezenta sesizare se impune a fi calificată ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) teza I C. proc. pen.- când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.
Or, având în vedere calificarea sesizării, sunt incidente dispozițiile art. 598 al.2 C. proc. pen. conform cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) contestația se face, la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în concret Curtea de Apel Craiova, care a pronunțat Sentința penală nr. 106 din 26 aprilie 017.
Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 27 octombrie 2017 sub nr. x/54/2017.
A fost emisă adresă către Judecătoria de Supraveghere a Închisorii din Principatul Asturias - Oviedo și Penitenciarul din Villabona pentru a comunica dacă persoana condamnată trebuie să execute o singură pedeapsă, reprezentând suma celor două pedepse, respectiv 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 225/2014 pronunțată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 15 mai 2015 și 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 320/2015 pronunțată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, sau două pedepse distincte, separat, succesiv, urmând ca executarea celei de-a doua să înceapă după ce prima este considerată executată.
Răspunsul autorităților judiciare spaniole a fost comunicat la termenul din data de 04 decembrie 2017, din care rezultă că potrivit art. 75 C. pen. spaniol" atunci când totalitatea pedepselor sau unele din acestea corespunzătoare diverselor infracțiuni nu pot fi îndeplinite simultan de cel condamnat se va respecta ordinea acestora în funcție de gravitatea lor pentru a se îndeplini în mod succesiv, îndată ce este posibil".
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Adresa nr. 5812/II/5/2017 din 12 aprilie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania, privind transferarea cetățeanului român, A., deținut în Spania, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.
În referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a reținut că la data de 27 martie 2017, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, a înaintat lucrarea nr. 18310/2017, având ca obiect cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania privind transferarea persoanei condamnate, A., deținută în Spania, în vederea executării într-un penitenciar din România a două pedepse: una de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 320/2015 pronunțată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, și una de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 225/2014 pronunțată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 15 mai 2015.
Potrivit dispozițiilor art. 144 (1) din Legea nr. 302/2004 autoritățile competente ale statului român sunt obligate fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătorești, în condițiile enunțate la art. 145; fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile prevăzute la art. 146, însă în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004.
Întrucât din certificatul de executare a pedepselor comunicat de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo Spania, nu rezulta pedeapsa totală pentru care se solicita transferarea condamnatului A. în România, Curtea de Apel Craiova la data de 14 aprilie 2017 a solicitat date suplimentare cu privire la acest aspect. Astfel s-a emis adresă către Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Oviedo pentru a preciza următoarele date, care nu rezultau din conținutul certificatului: pedeapsa totală de executat pentru care se cere transferul condamnatului A., întrucât în certificat sunt menționate sentințe de condamnare diferite și nu rezultă dacă pedepsele trebuie cumulate, executate separat sau se execută cea mai grea la care se adaugă un spor; nu rezultă perioada executată, perioada care trebuie dedusă și nici dacă a fost arestat preventiv în vreuna dintre cauze.
Potrivit ordonanței magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo - Spania," executarea pedepselor aplicate prin Sentința nr. 225/2014 din care rezultă executoria 260/2015 de la Judecătoria, secția penală nr. 2 din Oviedo și Sentința nr. 320/2015 din care rezultă executoria 354/2015 de la Judecătoria, secția penală nr. 1 Oviedo sunt cu executare succesivă. Executarea lor se inițiază: Executoria 260/2015 din 07 iulie 2016 până la 29 iunie 2020, iar executoria 354/2015 din 30 iunie 2020 până la 29 iunie 2022. Data definitivă a executării ambelor condamnări fiind 29 iunie 2022."
Având în vedere că nu au fost furnizate alte informații de către autoritățile spaniole, instanța este ținută conform art. 145 din Legea nr. 302/2004, atunci când optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
Pentru aceste motive în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 597 C. proc. pen. și art. 599 C. proc. pen. s-a admis contestația la executare și s-a lămurit Sentința penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017, în sensul că pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 31 de zile închisoare se execută începând cu data de 07 iulie 2016 până la data de 29 iunie 2020, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se execută începând cu data de 30 iunie 2020 până la data de 29 iunie 2022, conform ordonanței magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo - Spania.
S-a menținut restul dispozițiilor Sentinței penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017.
S-a dispus rectificarea în mod corespunzător a mandatului de executare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariu avocat oficiu în cuantum de 420 lei s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, condamnatul A. a formulat contestație, solicitând contopirea celor două pedepse aplicate de autoritățile judiciare spaniole și nu executarea acestora în mod succesiv, precum și deducerea perioadei executate până în prezent.
Examinând contestația formulată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
La data de 7 septembrie 2017, administrația Penitenciarului Rahova a formulat contestație la executare în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind pe condamnatul A., arătându-se că prin Sentința penală nr. 106/2017 Curtea de Apel Craiova a emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii, în loc. de două, în urma recunoașterii a două sentințe penale emise de instanțele din Spania.
La data de 17 august 2017 condamnatul a fost transferat în Penitenciarul București Rahova din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România, însă în cuprinsul sentinței penale 106 din 26 aprilie 2017, deși rezultă că acesta avea în Spania două condamnări, respectiv una de 3 ani, 11 luni și 31 zile și o condamnare de 2 ani pentru infracțiuni diferite, a fost emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii.
S-a arătat că, tehnic, nu se pot pune în aplicare două pedepse succesiv decât în situația existenței a 2 mandate diferite, având în vedere necesitatea de calculare separată a fracțiilor privind liberarea condiționată, precum și aplicarea dispozițiilor privind regimul de executare a pedepselor, solicitându-se emiterea a două mandate de executare a pedepsei închisorii, distincte.
Din actele dosarului rezultă că prin Sentința penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania, dispunându-se recunoașterea Sentinței penale nr. 225/2014 pronunțată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 15 mai 2015, privind pe cetățeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu utilizare de vehicul, conducere fără permis administrativ, conducere de vehicul fiind privat de acest drept prin hotărâre judecătorească, conducere în stare de ebrietate, omor prin imprudență gravă, vătămare corporală cauzată prin imprudență gravă și contra siguranței în circulație prin conducere temerară, prev. de art. 392 alin. (2), art. 384 parag. 2, pct. 1 și 2, art. 382, art. 142.1 și 2, art. 152.1.1 rap. la art. 147.1, art. 152.1.1 rap. la art. 149.1 și art. 380 alin. (1) C. pen. spaniol, ce au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) și (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., uciderea din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) și (4) C. pen., precum și a Sentinței penale nr. 320/2015, pronunțată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secția penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție din locuință, prev. de art. 237, art. 238 și art. 241-1 și 2 C. pen. spaniol, ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.
Prin aceeași sentință s-a dispus transferarea persoanei condamnate, A., pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, respectiv 2 ani închisoare într-un penitenciar din România și s-a dedus din pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 31 zile de închisoare, măsurile preventive din data de 19 și 20 noiembrie 2011 și perioada executată, calculată de la data de 07 iulie 2016 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Ulterior, prin încheierea din data de 07 iunie 2017 s-a dispus, în baza art. 278, 279 C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale și înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta, considerentele și dispozitivul Sentinței penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, în sensul că s-a trecut în mod corect " Transferarea persoanei condamnate A., deținută în Spania, pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni și 31 de zile, respectiv 2 ani închisoare, într-un penitenciar din România, care vor fi executate succesiv."
Față de relațiile solicitate de Curtea de Apel Craiova, autoritățile judiciare spaniole au comunicat la termenul din data de 04 decembrie 2017 că, potrivit dispozițiilor art. 75 C. pen. spaniol "atunci când totalitatea pedepselor sau unele din acestea corespunzătoare diverselor infracțiuni nu pot fi îndeplinite simultan de cel condamnat se va respecta ordinea acestora în funcție de gravitatea lor pentru a se îndeplini în mod succesiv, îndată ce este posibil".
Totodată, din relațiile solicitate de Curtea de Apel Craiova la data de 14 aprilie 2017 rezultă că, potrivit ordonanței magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo- Spania," executarea pedepselor aplicate prin Sentința nr. 225/2014 din care rezultă executoria 260/2015 de la Judecătoria, secția penală nr. 2 din Oviedo și Sentința nr. 320/2015 din care rezultă executoria 354/2015 de la Judecătoria, secția penală nr. 1 Oviedo sunt cu executare succesivă. Executarea lor se inițiază: Executoria 260/2015 din 07 iulie 2016 până la 29 iunie 2020, iar executoria 354/2015 din 30 iunie 2020 până la 29 iunie 2022. Data definitivă a executării ambelor condamnări fiind 29 iunie 2022."
Prin contestația formulată, condamnatul A. a solicitat contopirea celor două pedepse aplicate de instanțele spaniole, apreciind că hotărârea prin care s-a admis contestația la executare nu este lămuritoare.
Condamnatul a solicitat stabilirea unei pedepse care să înlăture cumulul aritmetic conform dispozițiilor legale românești privind concursul de infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 150 din Legea nr. 302/2005 cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului în raport de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 autoritățile competente ale statului român sunt obligate fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătorești, în condițiile enunțate la art. 145, fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile prevăzute la art. 146, însă în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004.
Prin urmare, având în vedere cele două hotărâri judecătorești de condamnare și precizările făcute de autoritățile judiciare spaniole, potrivit cărora pedepsele aplicate condamnatului A. sunt cu executare succesivă, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Față de cele menționate, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 253 din data de 08 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 253 din data de 08 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2018.
Procesat de GGC - GV