ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1798/2017

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 8.04.2015, reclamanții A. - în calitate de fiu, C. - în calitate de fiică, B. - în calitate de fiică, de pe urma defunctului D., au chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A, solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume de bani: 20,000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale; despăgubiri civile cu titlu de daune morale în cuantum de: 1.500.000 euro (echivalentul în iei la data efectuării plății), pentru reclamantul A., în calitatea sa de fiu; 1.500.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), pentru reclamanta C., în calitatea sa de fiica; 1.500.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), pentru reclamanta B., in calitatea sa de fiica.

Prin cererea completatoare, reclamanții A., C. și B. au precizat daunele materiale, indicând cheltuielile ce le compun.

Prin sentința nr. 6755 din 27.11.2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis cererea și a obligat pârâta la plata următoarelor despăgubiri: către reclamantul A. suma de 40.000 euro (în echivalent RON la data plății) reprezentând daune morale, către reclamanta B. suma de 40.000 euro (în echivalent RON la data plății) reprezentând daune morale, către reclamanta C. suma de 40.000 euro (în echivalent iei la data plății) reprezentând daune morale.

Prin decizia nr. 349/A din 21.02.2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins apelul formulat de reclamanții A. și C. împotriva sentinței nr. 6755 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu apelanta pârâtă S.C. E. S.A. și cu intimata reclamantă B., ca nefondat.

A admis apelul formulat de pârâta S.C. E. S.A. și a schimbat sentința apelată în sensul că:

A obligat pârâta să plătească reclamanților câte 15.000 euro daune morale, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății.

Cu aplicarea dispozițiilor ari 499 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., potrivit, cărora hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente mimai motivele de casare invocate și analiza acestora, înalta Curte constată următoarele:

I). Reclamanții A. și C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 349/A/2017, pronunțată de Curtea de Apel București, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, acordarea sumelor solicitate prin cererea introductivă.

1). în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanții au arătat că, prin motivele de apel, reclamanții au criticat cuantumul sumelor acordate de către instanța de fond, având în vedere atât prejudiciul morai incomensurabil suferit prin pierderea vieții unui membru de familie, ca și criteriu de cuantificare al daunelor, cât și criteriul echității. Toate apărările invocate nu au fost nici măcar amintite de către instanța de apel.

Decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, instanța de apel respingând apelul, ca nefondat, din perspectiva tuturor motivelor de apel, doar menționând, fără a motiva în vreun fel, că "nu e fondat", deși instanța trebuia să se pronunțe asupra situației de fapt și de drept, ca instanță devolutivă.

Așa cum s-a decis în practica judiciară, nemotivarea sau motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii. Art. 6 pct. I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument.

însă, așa cum rezultă din analiza deciziei recurate, nu numai că instanța nu a dat vreun răspuns detaliat, nu a acordat niciun răspuns criticilor aduse prin motivele de apel de către reclamanți.

Cu privire la apărările și criticile formulate și susținute oral în fata instanței de apel, referitor la apelul declarat de către pârâta S.C. E. S.A., cât și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, instanța nici măcar nu le-a menționat, nu le-a analizat și nu a motivat înlăturarea lor, în niciun fel.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să respingă fără nicio motivare calea de atac.

2). În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reclamanții au arătat cu privire la daunele materiale solicitate că acestea au caracter cert, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate până în prezent, cuprinzând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării tatălui și a parastaselor efectuate conform obiceiului creștin.

În mod total neîntemeiat, instanța de apel nu a acordat niciun fel de sumă cu titlu de cheltuieli materiale, deși evidența suportării unor asemenea cheltuieli este de netăgăduit. Asemenea evenimente incumbă efectuarea de cheltuieli, iar aceste cheltuieli nu pot fi întotdeauna cuantificate, respectiv dovedite în integralitatea lor,

În speță, dovedirea cheltuielilor s-a realizat prin proba testimonială administrată în cauză, conform dispozițiilor art. 250 C. proc. civ.

Declarația martorilor audiați în fata instanței de fond a relevat realitatea cheltuielilor suportate de familie cu ocazia înmormântării victimei.

Instanța trebuie să țină seama că ar fi absurd și total inechitabil a se pretinde părților civile ca în momentele de maximă tristețe, pricinuite de comemorarea morții celui dispărut, să se îngrijească în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal, mai ales că nu au prevăzut importanta chitanțelor în asemenea situații.

În ceea ce privește daunele morale, recurenții au arătat că practica instanțelor de judecată este ca aceste daune să crească progresiv, raportat la normele ce guvernează și reglementează piața asigurărilor.

Astfel, având în vedere argumentele literaturii juridice și ale practicii judiciare române și străine, gravitatea prejudiciului constituie un criteriu de stabilire a cuantumului despăgubirii destinate reparării prejudiciilor morale.

Deosebit de important în stabilirea acestor sume este împrejurarea că reclamanții au rămas brusc tară tatăl lor. într-o singură clipă, din frumoasa familie pe care o aveau, din toate planurile pe care aceștia le aveau, în ioc să-și continue viața, s-au văzut nevoiți să-și înmormânteze tatăl.

La aprecierea daunelor morale, instanța trebuie să țină cont de legăturile strânse de familie ale reclamanților cu defunctul, de caracterul violent al survenirii decesului, toate acestea fiind aspecte de natură a accentua trauma psihică a tuturor reclamanților, de natură a conduce la instalarea unor sechele emoționale ireversibile, ce își vor pune amprenta asupra existentei lor pe viitor.

Prejudiciul moral creat reclamanților este de o gravitate incomensurabilă, iar acoperirea acestuia în mod efectiv este imposibilă, astfel că, pentru stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale, este imperios necesar să se dea eficiență criteriuiui echității, iar indemnizația acordată să fie una substanțială și susceptibilă a compensa prejudiciul moral suferit.

Instanța va trebui să țină cont, în stabilirea daunelor morale, de caracteristicile concrete ale speței. Dată fiind schimbarea radicală a cursului vieții pentru reclamanți, cuantumul daunelor morale trebuie să urmărească o ameliorare efectivă a vieții pe care sunt nevoiți să o înfrunte cu acest handicap în suflet.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a statuat, prin decizia nr. 1323 din 01 martie 2006, faptul că la stabilirea cuantumului daunelor morale ce vor fi acordate, se va urmări a se da satisfacție întemeiată și suficientă părților civile. asigurându-se posibilitatea acestora de a surmonta perioada ulterioară decesului, atât sub aspectul suferinței psihice, cât și al lipsurilor materiale.

Indemnizația trebuie sa fie justă, rațională, echitabilă, adică în așa fel stabilită încât să asigure efectiv o compensație suficientă a prejudiciului moral suferit, având în vedere ceea ce reclamanții au pierdut pe plan fizic, psihic, social și familial, raportat la ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceștia în momentul respectiv, dar și în viitor.

Drept urmare, reducerea drastică a sumelor acordate de către instanța de fond este nelegală, iar suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este lipsită de orice semnificație reparatorie, prin prisma cuantumului său, iar determinarea acesteia prin raportare ia infracțiuni de altă natură, fără nicio legătură cu speța, reduce la nivel derizoriu pierderea suferită.

II). Reclamanta B. a formulat cerere de recurs incident, invocând în drept dispozițiile art. 458 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței civile nr. 6755 din 27.11.2015, pronunțată de Tribunalul București.

În motivarea recursului, s-a arătat că decizia pronunțată de către Curtea de Apel București este motivată în mod subiectiv cu privire la diminuarea daunelor morale acordate, fără a se aduce vreo critică obiectivă sentinței Tribunalului București,

Instanța de apeî nu a valorificat în conformitate cu realitatea aspectele privind relația de rudenie dintre reclamantă și defunct, gradul ridicat de afecțiune dintre aceștia, rolul jucat de defunct în cadrul familiei, destrămarea familiei, prin intervenîrea decesului, care a avut loc brusc, fulgerător și suferința psihică provocată reclamantei în astfel de împrejurări.

La stabilirea daunelor morale, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză, pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În acest sens, sumele acordate reclamanților cu titlu de daune morale, de către prima instanță sunt proporționale cu suferința și trauma provocate de moartea brutală și surprinzătoare a tatălui acestora. Suma de 40.000 euro este o despăgubire justă, cuantum ce nu aduce o îmbogățire fără justă cauză, mai ales că instanța de fond a analizat toate condițiile și criteriile aferente acestei despăgubiri. De altfel, reclamanta B. nu a criticat sentința civilă pronunțată de Tribunalul București, apreciind că despăgubirea acordată de către această instanță este una justă, chiar dacă prețul durerii resimțite nu poate fi cuantificat sau acoperit prin acordarea unor despăgubiri.

Pârâta S.C. E. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanții C. și A., ca neîntemeiat, având în vedere că hotărârea instanței de apel cuprinde, în considerentele sate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, atât cu privire la rveacordarea daunelor materiale, ce nu au fost dovedite, cât și cu privire Ia diminuarea daunelor morale, prin prisma aplicării principiilor echității și proporționalității.

Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:

I). În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții C. și A., Înalta Curte reține următoarele:

1). Dispozițiile art. 458 alin. (1) pct. 6 coroborate cu ceie ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. reglementează, din perspectiva dreptului intern, motivarea hotărârilor judecătorești, ca o garanție a procesului echitabil protejat de art. 6 al Convenției Europene.

Articolului 6 din C.E.D.O. include, tn esență, obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile (Hotărârea G. împotriva Spaniei din 9 decembrie 1994, Hotărârea Hîggins împotriva Franței din 19 februarie 1998 și Hotărârea Hirvisari împotriva Finlandei din 27 septembrie 2001). Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești servește unui dublu obiectiv. Pe de o parte, este menită să asigure că dreptul de a fi audiat în instanță este respectat și că, prin urmare, instanța la în considerare în suficientă măsură argumentele părților (Hotărârea Jokela împotriva Finlandei dîn 21 mai 2002 și Hotărârea Nedzela împotriva Franței din 27 iulie 2006). Pe de altă parte, este menită să servească la realizarea controlului judiciar în căile de atac.

Conform jurisprudenței C.E.D.O., noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei și să dea un răspuns argumentelor juridice esențiale, care pot influența soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză {cauza Albina împotriva României).

Hotărârea instanței de apel este temeinic motivată, în fapt și în drept, atât prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât și prin prisma jurisprudenței C.E.D.O.

Astfel, Curtea de Apel București a constatat că ambele părți - reclamanții și pârâta - au formulat critici ce privesc cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, pe care le-a analizat unitar, în finalul considerentelor răspunzând și criticilor formulate de reclamanți cu privire ia soluția dată cererii privind acordarea daunelor materiale, (pag. 10, parag.l din decizie)

Din considerentele deciziei rezultă tară echivoc faptul că instanța a stabilit valoarea despăgubirilor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, reținând, în ceea ce privește criticile apelanților-reclamanți, consecințele negative ale pierderii suferite, având în vedere raporturile dintre părinți și copii (pag. 10, parag. 7 și 8 din decizie); netemeinicia susținerilor privind nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 (pag. 11, parag. 1, 2, 3, 4 și 5 din decizie); prejudiciul moral suferit de reclamanți prin prisma criteriilor aplicabile în materie (pag. 12 parag. 4, 5, 6, 7 și 8 din decizie); respectarea principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac (pag. 15, parag. 1 și 2 din decizie).

În acest sens, curtea a făcut o reapreciere a probelor și o reevaluare a prejudiciului suferit precum și a sumei care poate să conducă la o reparare a acestuia, astfel încât între despăgubire și prejudiciu să existe un raport rezonabil de proporționalitate.

Mai departe, la pag. 14 din decizie, curtea de apel a răspuns pe larg motivului privind acordarea daunelor materiale, cu referire atât la probatoriul administrat, cât și la normele legale incidente.

Așa fiind, instanța de apel a răspuns tuturor criticilor de nelegalitate și netemeinicie invocate de apelanți și și-a prezentat argumentele care au justificat soluția sa de reapreciere a cuantumului prejudiciului moral și de respingere a cererii de plată a daunelor materiale, răspunzând detaliat motivelor de apel.

Prin urmare, contrar susținerilor recurențiior-reclamanți, instanței de apel nu-i poate fi imputată neîndeplmirea obligației de motivare sau o motivare sumară în expunerea considerentelor care susțin criticile la care era obligată să răspundă, reaprecierea cuantumului prejudiciului moral fiind argumentată printr-o expunere clară și convingătoare, reținându-se că, indiferent de cuantumul daunelor morale acordate, reclamanții nu pot recăpăta valoarea afectivă pierdută (viața părintelui decedat), rostul acestor daune fiind acela de a ușura durerea și a oferi o compensare pentru suferința îndurată.

2). Referitor la critica recurenților privind neacordarea daunelor materiale, se constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordinul C.S.A. nr. 4/2011 prevăd că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru pretențiile formulate prin cererea de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă, tara a se depăși, limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare.

Sub aspectul acordării daunelor materiale, instanța de apel a dat eficiență normei juridice menționate, precum și principiului prevăzut de art. 249 C. proc. civ., potrivit căruia sarcina probei revine părții care face o susținere în cursul procesului.

Din această perspectivă, pentru a fi supus reparației, prejudiciul trebuie să fie dovedit și să aibă caracter cert, ca existență și ca posibilități de evaluare.

Or, În cauză, s-a reținut că suma solicitată cu titlu de daune materiale nu trebuie acordată necircumstanțiat, iar din probele administrate nu rezultă că reclamanții au efectuai cheltuielile menționate, soluția instanței de apel fiind în consecință.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, instanța de apel nu a procedat la o evaluare în abstract a acestora, ci a avut în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) și art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 14/20011.

În acest sens, curtea de apel a aplicat la situația de fapt din cauza dedusă judecății, rezultată din ansamblului probator administrat, criteriile care sîau la baza stabilirii nivelului daunelor morale în astfel de situații, consacrate de jurisprudența din România, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilind cuantumul despăgubirilor în raport de aceste principii generale.

În mod constant, prin jurisprudența, s-a decis că daunele morale se stabilesc prin apreciere, în raport de consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială. în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Pe de altă parte, referitor ia daunele morale solicitate ca urmare a unor accidente de circulație, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident ie-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudența în cuantificarea despăgubiriior acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică tară îndoiala și o doza de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, Iară a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Raportat la aceste criterii, având în vedere pierderea tatălui suferită de reclamanți, în calitate de fiu și fiice aîe victimei, aflați la vârsta maturității, cu propria familie, precum și efectele pe care această pierdere le-a produs asupra vieții lor, curtea de apel a apreciat că suma de câte 15.000 euro la care a fost obligată pârâta către fiecare reclamant, cu titlu de daune morale, apare ca rezonabilă și echitabilă, fiind de natură să asigure o reparare integrală a prejudiciului de ordin moral.

Instanța de apel a avut în vedere faptul că despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporțîonalitate cu dauna suferită, să nu aibă un caracter pur formai, dar nici să conducă la o îmbogățire fără just temei, în deplină concordanță cu junsprudența instanței supreme și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu cele reținute de doctrină în această materie.

Așa fiind, stabilirea unui cuantum disproporționat de mare al daunelor morale în favoarea reclamanților ar fi contraveni! principiilor rezonabilității, echității și proporțional ității, mai sus evocate.

În acest context al analizei, nu pot fi primite criticile recurenților-reclamanți referitoare la stabilirea unei despăgubiri morale diminuate, injuste și neechitabile, lipsită de orice semnificație reparatorie, prin prisma cuantumului său, pentru prejudiciul moral suferit de pierderea tatălui, deoarece la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța de apel a avut în vedere atât criteriile oferite de doctrină și junsprudența, cât și circumstanțele factuale ale cauzei, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciului concret suferit de aceștia și nu o sursă de îmbogățire tară justă cauză, despăgubiri care să constituie, pe cât posibil, un mijloc de compensație, de alinare a durerii psihice suferite în urma accidentului soldat cu decesul neașteptat al unui părinte.

II). Reclamanta B. a formulat recurs incident împotriva deciziei civile nr. 349/A/2017 a Curții de Apel București, cale de atac reglementată prin dispozițiile art. 491 C. proc. civ.

Potrivit aceste norme legale, recursul incident și recursul provocat "se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiiie art. 488 rămân aplicabile. Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător."

Aceasta înseamnă că recursului incident și recursului provocat le sunt aplicabile reglementările anterior citate din procedura apelului, dar cu respectarea dispozițiilor speciale din procedura recursului.

În conformitate cu prevederile art. 472 alin. (1) C. proc. civ. Jntimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului, în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe."

Din acest text se desprinde concluzia că legitimare procesuală activă în apelul incident are intimatul din apelul principal, iar legitimare procesuală pasivă în apelul incident are "partea potrivnică" intimatului, adică partea față de care intimatul are interese contrare și care a declarat apelul principal

Or, în speță, apelul incident a fost declarat de reclamanta B., care are aceleași interese și aceeași poziție procesuală cu recurenții din recursul principal - reclamanții C. și A.

Dat fiind textul legal menționat, reclamanta B. nu are legitimare procesuală activă să formuleze recurs incident, întrucât recursul principal nu este declarat de către partea potrivnică - intimata S.C. E. S.A.

Având în vedere aspectul procedural analizat, care este prioritar, instanța de recurs nu mai poate primi și anaiiza criticile formulate prin recursul incident, ce privesc fondul pricinii.

Față de toate considerentele reținute, recursurile declarate împotriva deciziei civile nr. 349/A din data de 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursul principal declarat de reclamanții C. și A. și recursul incident declarat de reclamanta B. împotriva deciziei nr. 349/A din data de 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.