ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 aprilie 2015, reclamantul A., prin reprezentant legal B. (mama), a solicitat anularea Hotărârii nr. 123 din 20 februarie 2014 emisă de pârâtul Consiliul Național Combaterea Discriminării, apreciind că aceasta este nelegală, neîntemeiată și nemotivată față de obiectul real.

Totodată a chemat în judecată și celelalte părți anchetate în Dosarul C.N.C.D. nr. 246/2014 privind soluționarea petiției nr. 2532 din 09 aprilie 2014, respectiv:

- SC C. SRL colaborator transport public, pentru că nu a refuzat realizarea transportului pentru care a fost chemat;

- D. pentru că a refuzat să îi transporte scaunul rulant cu care se deplasează și nu a mai ajuns la școală la program din cauza acestui refuz care a generat întârziere și pierderea orei de matematică. Fără scaunul rulant nu se poate deplasa și nici nu poate fi deplasat, având un handicap locomotor grav;

- compania SC E. SRL colaborator transport public, pentru că nu are în dotare niciun taxi/vehicul adaptat pentru scaunul rulant, astfel încât să se poată deplasa singur și fără însoțitor cu taxiul și pentru că Regulamentul de Ordine Interioară discriminează nedeplasabilul prin lipsa reglementarilor speciale și diferite pentru situația diferită în care se află;

- Primăria Municipiului București/CGMB/Direcția Transport/Licențe de taxi, în calitate de emitent al licenței de taxi, pentru că a licențiat firma SC E. SRL și a aprobat Concesionarea serviciilor de transport către SC nelicențiată C. SRL într-un mod discriminatoriu față de nedeplasabil, fără ca vehiculele societății să aibă adaptări și să fie omologate la RAR pentru utilizatorii de scaun rulant electric nepliabil;

- Inspecția Socială București care a fost sesizată și nu a răspuns prin Adresa 6121 din 30 aprilie 2014 la obiect, nu a constatat nimic, nu a urmărit cu interes ca dreptul său de handicap să fie respectat de autorități și de societățile de taxi, astfel încât să circule în condiții de egalitate cu restul lumii care nu utilizează scaun rulant și pentru că nu a luat nici o măsură de prevenție pentru fapte viitoare similare, împiedicând mobilitatea nedeplasabilului cu taxi-ul;

- Direcția Generală Asistență Socială a Municipiului București pentru că nu a diferențiat în niciun fel transportul utilizatorului de scaun rulant cu taxi, astfel încât să fie posibil în condiții de egalitate între cetățeni.

Prin Sentința nr. 2547 din data de 12 octombrie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăriei Mun. București, prin Primarul General, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală de Asistență Socială a Mun. București, Primăriei Mun. București, prin Primarul General, precum și a pârâtei SC C. SRL;

- a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A. prin reprezentant legal B. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, SC A. SRL, SC E. SRL, Primăria Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București - Direcția Transport - Licențe de Taxi, Inspecția Socială București și Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București;

- a anulat în parte Hotărârea emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. 126 din 25 februarie 2015, în sensul că: - a constatat că faptele pârâților SC C. SRL și SC E. SRL constituie discriminare, contravenție prevăzută de disp. art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, republicată și în temeiul art. 26 alin. (1) și 3 din O.G. nr. 137/2000 a aplicat celor doi pârâți o amendă contravențională în cuantum de câte 10.000 lei fiecare;

- a obligat pârâții SC C. SRL și SC E. SRL să înlăture situația de discriminare a reclamantului, în sensul de a deține cel puțin un autovehicul special adaptat, destinat exclusiv efectuării serviciului public de transport în regim de taxi în favoarea persoanelor cu dizabilități care utilizează pentru deplasare cărucioare rulante electrice nepliabile;

- a obligat pârâții Primăria Mun. București prin Primarul General, Direcția Generală de Asistență Socială a Mun. București și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Mun. București să înlăture situația de discriminare a reclamantului prin efectuarea tuturor demersurilor administrative prevăzute de dispozițiile legale în vigoare în vederea obligării tuturor transportatorilor autorizați în regim taxi să dețină cel puțin un autovehicul special adaptat, destinat exclusiv efectuării serviciului public de transport în regim de taxi în favoarea persoanelor cu dizabilități care utilizează pentru deplasare cărucioare rulante electrice nepliabile;

- a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul D., ca neîntemeiată;

- a obligat pârâții SC C. SRL, SC E. SRL, Primăria Mun. București, prin Primarul General, Direcția Generală de Asistență Socială a Mun. București și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Mun. București să plătească, în solidar, Statului Român (prin Ministerul Justiției) suma de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru care reclamantul a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva sentinței au declarat recurs următoarele pârâte:

- Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

- SC E. SRL a invocat cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, în sensul de a se menține Hotărârea C.N.C.D. nr. 126/2015 în ceea ce o privește, dar și privința amenzii contravenționale aplicate de instanța de fond.

- Primăria Municipiului București, prin Primarul general, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

- Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a invocat cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii.

- SC C. SRL a invocat cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ. și a solicitat admiterea casarea sentinței și rejudecarea cauzei, în sensul de a se constata faptul că societatea nu l-a discriminat pe reclamant.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul Primăriei Municipiului București este admisibil în principiu, iar celelalte 4 recursuri sunt admisibile în principiu, sub rezerva ca recurentele să achite taxa judiciară de timbru: - Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București - 100 lei; - SC E. SRL - 200 lei; - Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București - 100 lei; - SC C. - 200 lei.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentele SC E. SRL și SC C. au depus dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente căilor de atac promovate.

Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București au formulat cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, acestea fiind respinse, în mod definitiv, potrivit încheierii din data de 13 noiembrie 2017 pronunțate în Dosarul nr. x/2/2015/a1.

La data de 15 noiembrie 2017 Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit.

Prin adresa din data de 2 octombrie 2017, comunicată recurentei Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București la data de 6 octombrie 2017, a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 lei, stabilită conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Recurenta a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată, iar cererea a fost respinsă potrivit încheierii din data de 13 noiembrie 2017.

Obligația de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București subzista în continuare, însă, până la termenul de judecată fixat pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Constatând că recurenta Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, completul de filtru va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același Cod va anula recursul ca netimbrat.

În privința recursurilor declarate de SC C. SRL, SC E. SRL, Primăria Municipiului București, prin Primarul General și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, se apreciază că acestea îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, având în vedere mențiunile din raport, în sensul că nu există o jurisprudență constantă, conturată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecății, completul de filtru constată că recursurile nu pot fi soluționate potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. le va admite în principiu și va fixa termen pentru soluționarea pe fond a acestora, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București împotriva Sentinței nr. 2547 din data de 12 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite în principiu recursurile declarate de SC C. SRL, SC E. SRL, Primăria Municipiului București, prin Primarul General - C.G.M.B. - Direcția Transport - Licențe de Taxi, și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, împotriva Sentinței nr. 2547 din data de 12 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fixează termen de judecată pe fond a celor 4 recursuri la 15 martie 2018, cu citarea părților.

Fără cale de atac, în ceea ce privește soluția de anulare a recursului declarat de Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.