ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 99/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la soluționarea integrală, efectivă și punctuală a cererii reclamantei în sensul de a se stabili cui aparține culpa pentru calculul constantei K, precum și modalitatea de calcul a constantei K, modalitatea de calcul "regularizare" prin care s-a ajuns la suma de 63.112,67 lei, precum și cum a fost calculat consumul lunar așa cum a solicitat, verificarea și analizarea activității abuzive a furnizorului de energie electrică, precum și a B. SA care a emis facturile fără temei, Verificarea de către ANRE a temeiului emiterii facturilor emise de B.; cu cheltuieli de judecată efectuate cu prezenta acțiune.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 17 martie 2015, reclamanta a menționat faptul că cererea nesoluționată de autoritatea pârâtă este cea înregistrată sub nr. x din 18 noiembrie 2014, învederând că solicită: (1) obligarea pârâtei la soluționarea integrală, efectivă și punctuală a cererii, respectiv să se stabilească cui îi aparține culpa pentru calculul constantei K, precum și modalitatea de calcul a acesteia, modalitatea de calcul "regularizare" prin care s-a ajuns la suma de 63.112,67 lei, precum și cum a fost calculat consumul lunar așa cum a solicitat; (2) obligarea pârâtei la verificarea și analizarea activității abuzive a furnizorului de energie electrică, precum și a B. SA care a emis facturile fără temei; (3) obligarea pârâtei la verificarea temeiului emiterii facturilor emise de B.

Prin Sentința civilă nr. 4038 din 28 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal al acestei instanțe la data de 10 iulie 2015.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2288 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat cale de atac intitulată "apel", criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii, precizându-se ulterior că temeiul de drept al căii de atac promovate îl reprezintă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.

Prin încheierea din 12 iulie 2017 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că poate fi formulat, în scris, un punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Nu s-au formulat puncte de vedere asupra raportului.

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere, în cazul recursului, în condițiile art. XV alin. (2) raportat la dispozițiile art. XVIII alin. (2) și (3) din Legea nr. 2/2013, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Această obligație i-a fost pusă în vedere atât prin rezoluția din data de 11 decembrie 2015, dovada comunicării aflându-se la dosar, cât și prin Raportul asupra admisibilității în principiu, comunicat recurentei-reclamante, la cabinetul de avocat C. - sediul ales -, potrivit procesului-verbal aflat la dosar.

Văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 2288 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi 18 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT