ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei ("ANRE"), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea ANRE la plata:

(1) creanței în valoare de 90.582 RON, reprezentând totalul remunerației cuvenite reclamantului pe perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitatea sa de membru al Comitetului de reglementare a ANRE și vicepreședinte ANRE;

(2) creanței în valoare de 5.000 RON, reprezentând cheltuielile de cazare aferent perioadei 01.07.2014 - 31.08.2014, pentru locuința temporară utilizată pe perioada mandatului ANRE;

(3) cheltuielilor de judecată, în acord cu prevederile art. 451 noul C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1514 din 27 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.000 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de cazare pentru perioada 01.07 - 31.08.2014 și a respins în rest acțiunea.

Împotriva sentinței civile nr. 1514 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamantul A., care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cât și pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

I. În recursul declarat de reclamantul A. a fost criticată soluția instanței de fond pentru că:

●; sentința atacată este nemotivată, iar instanța de fond nu a analizat în mod efectiv argumentația cuprinsă în cererea principală, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că analiza instanței s-a rezumat la verificarea ordinului Președintelui ANRE, în forma modificată în anul 2014 (pe care l-a aplicat retroactiv cu ignorarea faptului că a fost emis după data la care a fost dispusă măsura controlului judiciar împotriva recurentului) cu omisiunea completă privind verificarea argumentației expuse în cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond a realizat aplicarea mecanică a textului din regulamentul redat de către ANRE, fără să facă o verificare coroborată a dispozițiilor din lege și a susținerilor celorlalte părți, iar prin omisiunea de a-și motiva decizia, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentului, precum și dreptul la un proces echitabil, aspect care impune casarea sentinței atacate.

●; sentința atacată a fost dată cu încălcarea normelor legale incidente în speță, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că întreaga motivare s-a rezumat la enunțul "pentru activitatea desfășurată", fără nicio analiză asupra posibilității aplicării unor rețineri de natură materială, în condițiile în care lipsește temeiul de drept ori o procedură prealabilă de sancționare care să permită ANRE să refuze plata indemnizației și instanța de control să valideze un atare comportament.

Regulamentul ANRE stabilește valoarea remunerației și dreptul de a fi primită, fără însă să determine posibilitatea și, implicit, procedura de suspendare ori diminuarea acestui drept. Adăugarea mențiunii pentru activitatea desfășurată în regulamentul ANRE după data inițierii controlului judiciar, nu stabilește implicit și contrariul, respectiv sancțiunea în cazul în care un membru al Comitetului de reglementare nu își respectă atribuțiile de serviciu.

Blocarea accesului la indemnizația care, în realitate, constituie o sancțiune aplicată recurentului are natura unui abuz al ANRE, câtă vreme a fost realizată cu încălcarea prevederilor legale de mai sus.

Recurentul a subliniat că măsura controlului judiciar a fost instituită la data de 17.06.2014, dată la care art. 1 din Regulament avea un alt conținut, iar mențiunea "pentru activitatea desfășurată" a fost introdusă pe durata controlului judiciar și,orice interpretare i-ar fi fost dată, nu s-ar putea aplica retroactiv pentru perioada 17.06.2014 - 14.07.2014 (data modificării ordinului).

Activitatea membrilor Comitetului de reglementare este una specifică neputând fi asimilată cu cea a unui salariat și nu presupune desfășurarea obligatorie a unor operațiuni zilnice, în baza unui program fix.

S-a arătat de către recurent că prin sentința penală nr. 888/2.06.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x, instanța a dispus achitarea acestuia în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv "fapta nu există".

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la respectarea tuturor obligațiilor de plată care îi revin față de reclamantă pentru repunerea acesteia în toate drepturile sale legitime.

II. În recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a fost criticată soluția instanței de fond în privința capătului 2 de cerere al acțiunii reclamantului și s-a solicitat ca, rejudecând cauza, să se dispună casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea în totalitate a acțiunii formulate de aceasta.

●; În motivele de recurs s-a arătat că sentința civilă atacată este contradictorie, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și este incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 pctr. 6 C. proc. civ. .

După o scurtă prezentare a situației de fapt și a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, au fost prezentate motivele de contradictorialitate.

Astfel, în motivarea sentinței instanța de fond a apreciat, pe de o parte, drept nejustificat refuzul autorității pârâte de a plăti reclamantului cheltuielile de cazare, iar, pe de altă parte, este justificat refuzul ANRE de a plăti reclamantului remunerația pe perioada cât și-a produs efectele măsura preventivă.

Din moment ce față de reclamant a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar, în sensul că i s-a impus "să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta", acestuia i-a fost suspendat dreptul la muncă în cadrul ANRE, adică atât ca vicepreședinte cât și ca membru al Comitetului de reglementare.

Față de măsura dispusă, rezultă că, suspendarea dreptului la muncă vizează tot sectorul energiei electrice și al gazelor naturale, inclusiv activitatea de vicepreședinte al ANRE dar și pe cea de membru al Comitetului reglementare.

Interpretarea judecătorului de fond legată de faptul că Ordinul Președintelui ANRE nr. 21/2013 se aplică membrilor Comitetului de reglementare iar intimatului-reclamant nu i-a fost suspendată această calitate de membru al Comitetului de reglementare, este forțată în contextul în care recurentului A. i-a fost interzis dreptul la muncă în cadrul ANRE, dar și în tot sectorul energiei electrice și al gazelor naturale.

Calitatea de membru al Comitetului de reglementare trebuie suspendată de Parlamentul României, dar atâta timp cât față de intimatul-reclamant a fost luată măsura controlului judiciar, judecătorul fondului trebuia să o aplice pentru ambele funcții deținute de reclamant.

Decontarea cheltuielilor de cazare este un drept acordat în virtutea prestării unei munci, iar suspendarea privind desfășurarea activității se aplică și tuturor drepturilor subsecvente acordate în virtutea prestării respectivei activități.

Neîndeplinirea obligației de motivare a hotărârii atrage desființarea acesteia, în acest sens fiind invocate de către recurentă, practică judiciară.

●; A fost criticată soluția instanței de fond și pentru că interpretarea dispozițiilor legale s-a realizat cu superficialitate de către judecătorul fondului.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ce definesc "refuzul nejustificat" și art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege referitoare la "excesul de putere", recurenta a arătat că, în speță, nu i se poate imputa că nu a procedat, urmare a cererii reclamantului la comunicarea unui răspuns, în sensul pe care acesta l-a solicitat și, de aceea, nu se poate considera că acesta reprezintă un refuz nejustificat, mai ales că instanța de fond nu a dovedit că a fost dat cu exces de putere.

Recurenta a considerat că hotărârea instanței de fond este și lipsită de fundament în sensul că judecătorul a făcut o interpretare proprie a dispozițiilor Ordinului Președintelui ANRE nr. 21/2013, fără a privi în ansamblu tot cadrul de reglementare existent.

Toate drepturile acordate prin Ordinul nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat, sunt stabilite în virtutea activității prestate pentru fiecare funcție în parte și nu se poate disocia activitatea de reglementare efectiv prestată, nici de plata indemnizației, nici de acordarea celorlalte drepturi subsecvente indemnizației de care beneficiază membrii Comitetului de reglementare ANRE.

Prevederile Ordinului Președintelui ANRE nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat, trebuie privite în ansamblul lor, ca un tot unitar, iar reclamantul nu ar putea să beneficieze de un drept bănesc fără să presteze munca pentru care avea dreptul să beneficieze.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte a sentinței nr. 1514/27.05.2015 și, rejudecând pricina în fond, să se dispună respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului.

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă ANRE a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și a depus înscrisuri.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 02.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părțile din litigiu.

Prin încheierea din 08.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au fost admise în principiu recursurile declarate și s-a fixat termenul pentru judecata acestora cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. și va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii reclamantului A. prin care a solicitat obligarea ANRE la plata sumei de 90.582 RON reprezentând totalul remunerației cuvenite reclamantului pe perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitate de membru al Comitetului de reglementare a ANRE și vicepreședinte ANRE și a sumei de 5000 RON reprezentând cheltuielile de cazare aferente perioadei 01.07.2014 - 31.08.2014 pentru locuința temporară utilizată pe perioada mandatului ANRE.

I. Recursul declarat de reclamantul A.

Prin soluția atacată, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de cazare pentru perioada 01.07. - 31.08.2014, iar celălalt capăt de cerere a fost respins.

Recursurile declarate vizează cele două capete de cerere, respectiv cel admis este criticat de recurenta ANRE, iar capătul de cerere respins este criticat de reclamantul A..

Recursul declarat de reclamant va fi admis pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea este nelegală când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Potrivit art. 425 (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea va cuprinde:

a) partea introductivă, în care se vor face mențiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) și (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de ședință, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanței, numărul dosarului, data, numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, numele și prenumele grefierului, numele și prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum și mențiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;

b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;

c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate".

Din analiza considerentelor hotărârii atacate se poate constata că în privința capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat plata remunerației pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, soluția instanței de fond este nemotivată pentru că nu a fost prezentată nici situația de fapt, nu sunt prezentate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantului invocate pentru susținerea cererii, fiind făcută o singură referire la art. 1 din anexa la Ordinul nr. 21/20013 al Președintelui ANRE, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 12/2014.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia hotărârea este nelegală când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru a verifica dacă instanța de fond a respectat sau a aplicat normele de drept material, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Reclamantul A. fost numit în funcția de vicepreședinte și membru al Comitetului de reglementare al ANRE prin Hotărârea Parlamentului României nr. 42/2012. După numire, prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 21/2013, a fost aprobat Regulamentul privind regimul și principiile revocării membrilor Comitetului de reglementare și salarizării personalului angajat al ANRE și a Regulamentului privind acordarea remunerațiilor și a celorlalte drepturi membrilor Comitetului de reglementare al ANRE, ordin ce a fost modificat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 12/14.07.2014.

Solicitările reclamantului au apărut deoarece autoritatea pârâtă a refuzat să acorde acestuia plata remunerației pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014 și a cheltuielilor cu cazarea aferente aceleiași perioade.

Prin încheierea nr. 394/17.06.2014 a Curții de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x s-a dispus măsura controlului judiciar față de reclamantul A., dar prin încheierea nr. 662/C/29.08.2014 a Curții de Apel București pronunțată în dosar nr. x a fost admisă contestația formulată de reclamant și, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura controlului judiciar.

Pentru această perioadă (17.06.2014 - 31.08.2014) autoritatea pârâtă a refuzat acordarea sumelor solicitate de reclamant pentru că în Regulamentul ANRE plata lor se putea face pentru activitatea desfășurată.

Prima problemă ce se impune a fi analizată este aceea a aplicabilității sau nu a Ordinului Președintelui ANRE nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 12/2014, având în vedere că așa cum susține recurentul, acesta a fost emis în perioada în care se afla sub control judiciar dispus de instanța de judecată, respectiv, a fost emis la 14.07.2014, iar măsura controlului judiciar s-a dispus în privința reclamantului începând cu 17.06.2014.

Pârâta ANRE susține că se impune respingerea cererii reclamantului deoarece se aplică Ordinul nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat și nu s-a făcut dovada activității desfășurate de către acesta prin Ordinul nr. 34/4.12.2013 și că Anexa 2 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 21/2013 s-a modificat începând cu 04.12.2013 și atunci a fost introdusă la art. 1 sintagma "pentru activitatea desfășurată".

Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, Ordinul nr. 21/2013 al Președintelui ANRE a fost modificat în privința anexei 2 a Ordinului nr. 34/4.12.2013 și prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 12/14.07.2014, dar modificarea art. 1 din Anexa 2 s-a făcut începând cu 04.12.2013, astfel că nu pot fi reținute criticile recurentului-reclamant privind greșita invocare a modificărilor și că sintagma "pentru activitatea desfășurată" ar fi fost introdusă numai prin Ordinul nr. 12/2014 al Președintelui ANRE.

Dar, sunt fondate criticile recurentului-reclamant referitoare la caracterul nejustificat al refuzului ANRE de a-i acorda drepturile ce i se cuvin în calitatea sa de membru al Comitentului de Reglementare al ANRE și vicepreședinte ANRE în perioada cât a fost luată împotriva sa măsura controlului judiciar.

Potrivit art. 4 alin. (11), (13)-(16) din Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 33/2007 privind modificarea și completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 și Legii gazelor nr. 351/2004:

"(11) Membrii Comitetului de reglementare nu răspund civil sau penal, după caz, dacă instanțele judecătorești constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu bună-credință și fără neglijență, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor prevăzute de lege.

(13) Membrii Comitetului de reglementare acționează în mod independent de orice interes al participanților la piața de energie electrica sau cea de gaze naturale, nu solicita și nu accepta instrucțiuni directe din partea vreunei entități publice ori private în îndeplinirea atribuțiilor de reglementare care le revin, nu desfășoară activități cu caracter lucrativ în sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale, cu excepția celor cu caracter didactic de instruire profesionala, nu dețin acțiuni sau părți sociale și nu pot avea calitatea de membru in organele de conducere la societăți comerciale cu obiect de activitate in sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale ori in orice alte domenii care se afla in competenta ANRE, in condițiile legii.

(14) Calitatea de membru al Comitetului de reglementare încetează in următoarele situații:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit, în condițiile alin. (5) și (6);

b) prin demisie;

c) prin revocare de către Parlament, în următoarele situații: la apariția unei incompatibilități sau a unui impediment dintre cele prevăzute la alin. (13); împotriva acestuia a fost pronunțată o condamnare penala cu pedeapsa privativa de libertate, rămasă definitiva; d) prin înlocuire, în condițiile prevăzute la alin. (6).

(15) Membrii Comitetului de reglementare au obligația să notifice de îndată, în scris, Parlamentului apariția oricărei dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (13). Până la decizia Parlamentului, membrul Comitetului de reglementare este suspendat de drept

(16) În cazul încetării mandatului înainte de termen se procedează la numirea unei alte persoane pentru funcția vacantă pe durata rămasă din mandat, cu respectarea cerințelor de numire prevăzute de prezenta ordonanță de urgență".

După cum rezultă din textele indicate, un membru al Comitetului de reglementare răspunde civil numai în cazul în care o instanță constată că și-a îndeplinit atribuțiile sau a omis să le îndeplinească, cu rea-credință și neglijență.

Tot prin lege se prevăd situațiile în care încetează calitatea de membru al Comitetului de reglementare (art. 4 alin. (14) lit. a-d) din lege), iar între aceste situații sunt:

- apariția unei incompatibilități sau impediment, astfel cum sunt definite de art. 4 alin. (13);

- existența unei hotărâri judecătorești de condamnare cu pedeapsa privativă de libertate, rămasă definitivă.

Prin același act normativ a fost instituită și măsura suspendării din această funcție, fie suspendarea de drept, în cazul notificării adresate Parlamentului referitoare la apariția oricărei situații de incompatibilitate prevăzute de art. 4 alin. (13), până la decizia Parlamentului, fie suspendarea dispusă de către Parlamentul României în cazul apariției unei situații de incompatibilitate prevăzută de lege.

Din verificarea situației de fapt nu rezultă îndeplinirea vreunei condiții din cele cerute de lege pentru a se dispune răspunderea civilă sau suspendarea din funcție, nici să existe o hotărâre judecătorească care să antreneze răspunderea civilă a recurentului-reclamant și nici dovezi că s-a luat măsura suspendării, în condițiile legii, a calității de membru al Comitetului de Supraveghere a ANRE sau vicepreședinte ANRE a acestuia.

De aceea, se poate considera că refuzul ANRE de a achita remunerația ce se cuvine reclamantului este unul justificat.

Nu se poate susține, așa cum a arătat intimata ANRE că refuzul de a efectua aceste plăți s-ar datora unei interdicții stabilite de judecător pentru că nu s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească, faptul că recurentul-reclamant nu are dreptul la remunerație pe perioada măsurii controlului judiciar, mai ales că, chiar intimata recunoaște că nu a intervenit o suspendare a calității acestuia de membru al Comitetului de reglementare al ANRE sau vicepreședinte ANRE.

Mai mult, se impune a fi făcută precizarea că prin sentința penală nr. 898/2.06.2015 a Tribunalului București în dosarul nr. x, recurentul-reclamant A. a fost achitat în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. proc. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, sentință rămasă definitivă.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de reclamantul A., va fi casată în parte sentința și, rejudecând, va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei ANRE la plata către reclamant a sumei de 90.582 RON reprezentând remunerația cuvenită pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitatea sa de membru al Comitetului de reglementare a ANRE și vicepreședinte ANRE.

II. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

Primul motiv de recurs vizează contradictorialitatea sentinței atacate pentru că, pe de o parte, a respins capătul de cerere privind acordarea remunerației cuvenite în calitate de membru al Comitetului de Reglementare a ANRE și vicepreședinte ANRE pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, dar, pe de altă parte, a admis capătul de cerere privind obligarea la plata către reclamant a cheltuielilor de cazare pentru aceeași perioadă.

Criticile recurentei sunt nefondate în raport cu capătul de cerere prin care a fost admisă acțiunea reclamantului referitor la acordarea cheltuielilor de cazare, instanța de fond apreciind că nu este necesar să se dovedească desfășurarea unei activități pentru a putea fi acordate, dar în raport și cu soluția pronunțată de instanța de recurs în privința acordării remunerației ce i se cuvine reclamantului.

Pentru că cele două solicitări ale reclamantului sunt într-o strânsă legătură, având în vedere că acesta, în calitate de membru al Comitetului de reglementare ANRE și vicepreședinte ANRE, are dreptul de a beneficia de remunerație și acordarea cheltuielilor de cazare, toate argumentele prezentate pentru a motiva soluția de admitere a recursului declarat de reclamantul A. sunt valabile și pentru a demonstra caracterul nefondat al recursului pârâtei ANRE.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada că reclamantul A. a fost suspendat din funcție, atunci refuzul pârâtei de a acorda cheltuielile de cazare pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014 este unul nejustificat, astfel cum a reținut și instanța de fond.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat de ANRE și va fi menținută soluția instanței de fond în privința capătului de cerere privind acordarea sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de cazare aferentă perioadei 01.07.2014 - 31.08.2014, pentru locuința utilizată pe perioada deținerii calității de membru al Comitetului de supraveghere ANRE și vicepreședinte ANRE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței civile nr. 1514 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe.

Casează, în parte, sentința atacată și, rejudecând, admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei la plata către reclamant a sumei de 90.582 RON, reprezentând totalul remunerației cuvenite reclamantului pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitatea sa de membru al Comitetului de Reglementare al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei și vicepreședinte al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2018.