ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2018

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 aprilie 2015, urmare declinării competenței de soluționare a cauzei prin Sentința civilă nr. 1133 din 02 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta Universitatea A. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării deciziei de recuperare a prefinanțării nr. OI/1559/ES din 12 noiembrie 2014, până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 322 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Universitatea A. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul OIPOSDRU și, în consecință, a dispus suspendarea executării deciziei de recuperare a prefinanțării nr. OI/1559/ES din 12 noiembrie 2014, până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâtul OIPOSDRU, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, respingerea cererii de suspendare. În esență, intimatul a susținut că, printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Apărările formulate de intimata Universitatea A. Cluj-Napoca Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Universitatea A. Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. Prin aceeași încheiere, Înalta Curte a rectificat citativul în sensul menționării în calitate de recurent-pârât a Organismului Intermediar în cadrul Programului Operațional "Capital Uman" (OI POCU) din cadrul Ministerului Educației Naționale, în locul Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanță, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare pronunțată de prima instanță. În prezenta cauză, prin Sentința civilă nr. 322 din 09 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul recursului pendinte, s-a admis cererea de suspendare a executării deciziei de recuperare a prefinanțării nr. OI/1559/ES din 12 noiembrie 2014, emisă de autoritatea pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind instanța sesizată că sunt întrunite cumulativ cerințele referitoare la existența unui caz bine justificat și paguba iminentă. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea recurentă, în cadrul Dosarului nr. x/33/2016, înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 305 din 10 octombrie 2016 a fost soluționat fondul cauzei, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii reclamantei în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs. La momentul înregistrării recursului declarat de pârâtul OIPOSDU - MECȘ (actual OI POCU - MEN) din prezenta cauză, respectiv la 09 iulie 2015, era viabil interesul acestuia în promovarea căii de atac de care a înțeles să uzeze, cât timp nu se pronunțase de către prima instanță o soluție asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior. Urmare însă a soluției pronunțate asupra cererii în anulare, interesul recurentului-pârât în susținerea căii de atac pe care aceasta a exercitat-o nu mai este actual, întrucât soluția pronunțată în acțiunea de fond, privind anularea deciziei de recuperare a prefinanțării nr. OI/1559/ES din 12 noiembrie 2014, fiind una de respingere a acestei cereri ca neîntemeiată, a condus la încetarea, de la data pronunțării - 10 octombrie 2016, a măsurii suspendării executării acestui act, dispusă anterior prin Sentința civilă nr. 322 din 09 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj. Așadar, în raport de modalitatea de soluționare a cererii în anulare, ce a determinat încetarea măsurii de temporizare a efectelor produse de suspendarea deciziei de recuperare a prefinanțării nr. OI/1559/ES din 12 noiembrie 2014, interesul recurentului-pârât în susținerea cererii de recurs promovată de acesta nu mai subzistă, fiind, astfel, întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.