ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3390/2015

Decizia nr. 3390/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta Universitatea A. în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat anularea procesului-verbal nr. CNDIPT-OI/2601/26.02.2013 și a creanței aferente acestuia; suspendarea executării actului administrativ Proces-verbal nr. CNDIPT-OI/2601/26.02.2013, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința nr. 57 din 11.02.2014, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Universitatea A. în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și în consecință: a dispus anularea procesului-verbal nr. CNDIPT-OI/2601 din 26 februarie 2013 și a creanței aferente acestuia, a respins ca lipsită de obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 57 din 11 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic, solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate și menținerea actului administrativ atacat, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile Ordinului comun M.M.F.E.S./M.F.P. nr. 3/185/2008 pentru stabilirea neregulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile pentru operațiunile finanțate prin POSDRU, ordin comun conform căruia nu erau eligibile onorariile pentru personalul administrativ, ci numai salariile și cele asimilate salariilor.

Onorariile fac parte dintr-o categorie distinctă, cu un regim special, reglementat în baza Codului civil, iar raportat la disp.art. 55 alin. (2) lit. a)-k) C. fisc., onorariile nu se regăsesc printre veniturile asimilate salariilor.

Instanța de fond a apreciat în mod eronat că salariile sau onorariile înseamnă același lucru, însă legiuitorul a intervenit prin acordarea unui sens specific termenului de onorariu care este reglementat de legislația civilă și termenul de salariu reglementat de legislația muncii.

Conform art. 10 C. muncii, salariatul se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Onorariul este acea muncă prestată în afara unui raport de muncă, precum contract civil de prestări servicii încheiat în temeiul prevederilor din C. civ., rezultând că onorariile nu pot fi considerate cheltuieli cu salariile.

3.2. În mod greșit a interpretat instanța de fond aplicarea normelor în materie, raportându-se la C. civ. de la 1864 și interpretând conținutul contractului în baza art. 970, dar nu a ținut seama de conținutul noțiunii de eligibilitate sau de cel al cheltuielilor efectuate în POSDRU.

În baza contractului civil, prestatorul avea stabilit un onorariu și nu un salariu, pentru a fi decontate separat cheltuielile cu deplasarea.

Convențiile civile de prestări servicii în baza cărora persoanele respective și-au desfășurat activitatea nu prevăd obligația beneficiarului de a deconta cheltuielile de deplasare, ci doar obligația de a-l plăti pe prestator pentru prestația sa, al cărei cost total este stabilit prin convenție.

În aceste condiții, cheltuielile nu sunt eligibile potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de prevederile contractului de finanțare, conform cărora beneficiarul este obligat să utilizeze fondurile exclusiv pentru plățile necesare implementării activităților Proiectului, astfel încât nu se poate reține vreo cauză exoneratoare de răspundere a intimatei pentru nerespectarea dispozițiilor legale.

3.3. Aprecierea instanței de fond în sensul că raportul de audit este sumar și privește verificarea cheltuielilor la modul general, astfel încât conduce la concluzia că nu se impunea automat o anumită apreciere asupra recomandării autorității de audit privind eventuala recuperare a cheltuielilor constatate neeligibile, este nelegală.

Organismul intermediar POSDRU are obligația expresă stipulată în art. 60 din O.U.G. nr. 66/2011, de organizare a investigațiilor ca urmare a luării la cunoștință a apariției unor posibile nereguli, precum și emiterea actului de control ca urmare a respectivelor investigații.

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi prevede, printre atribuțiile acesteia, verificarea cheltuielilor declarate de autoritățile responsabile cu gestionarea și implementarea fondurilor și dispunerea măsurilor privind constatarea și recuperarea cheltuielilor neeligibile și accesoriilor aferente.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 01.04.2015.

II. Analiza motivelor de casare

Art. 8.1. din Anexa nr. 6 la Ordinul comun M.M.F.E.S./M.F.P. nr. 3/185/2008 pentru stabilirea neregulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile pentru operațiunile finanțate prin POSDRU stabilește că sunt eligibile cheltuielile cu salarii și asimilate acestora aferente personalului administrativ, secretariat și personalului auxiliar, precum și contribuțiile sociale aferente.

Onorariile nu sunt venituri salariale și nici asimilate acestora. Veniturile asimilate salariilor sunt cele enumerate de dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. a)-k) C. fisc., iar printre acestea nu sunt înscrise și onorariile, de unde rezultă că motivul de recurs întemeiat pe disp.art. 488 alin. (1) C. proc. civ. este fondat.

Acestea din urmă sunt reglementate de dispozițiile C. muncii, de unde rezultă că nu poate fi vorba despre norme legale neclare care să dea naștere la interpretări diferite, astfel cum a susținut instanța de fond.

Pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie să fie conforme cu prevederile legislației în domeniu, atât națională, cât și europeană, conform art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007.

Cheltuielile de deplasare decontate persoanelor în temeiul convențiilor civile de prestări servicii, devin astfel neeligibile deoarece legislația în vigoare (C. muncii), dă dreptul numai salariatului să i se plătească cheltuielile de transport și cazare.

Având în vedere că beneficiarul este singurul responsabil pentru implementarea proiectului, Înalta Curte constată că nu se poate reține nicio cauză exoneratoare de răspundere a intimatei-reclamante.

Ordinele nr. 3/185/2008 și nr. 1117/2170/2010 instituie aceleași criterii de eligibilitate, iar interpretarea dispozițiilor primului act administrativ normativ a fost realizată de Înalta Curte în sensul neeligibilității decontării cheltuielilor cu onorariile, jurisprudența fiind constantă în acest sens, putându-se exemplifica decizia nr. 666 din 12.02.2014 depusă la dosarul de recurs.

În ceea ce privește rolul raportului de audit, din actele dosarului reiese împrejurarea că autoritatea de control și-a întemeiat emiterea actelor administrative contestate în cauză pe propriile verificări.

Referirea la concluziile raportului autorității de audit este permisă de dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 66/2011, prin care acesta este calificat ca fiind un act administrativ primar, special, întocmit pentru verificarea fondurilor nerambursabile.

Cu privire la prejudicierea bugetului național/Uniunii Europene, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/ sau europene, precum și cu prevederile contractelor, etc., ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetele menționate.

Concluzia instanței de fond, conform căreia nu există prejudiciu în cauză este greșită, avându-se în vedere că au fost decontate cheltuieli neeligibile, neprevăzute în contractul de finanțare, respectiv cheltuielile cu deplasarea personalului administrativ, de unde rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 pentru existența neregulii.

Prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ. au fost enumerate de către recurent însă nu au fost dezvoltate în sensul impus de textul legal, astfel încât argumentele au fost incluse în analiza motivelor de casare întemeiate pe disp.art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de acestea, fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, urmând a se dispune casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - OIPOSDRU împotriva sentinței nr. 57 din 11 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.