ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1465/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Arad, prin Sentința penală nr. 254

din 15 septembrie 2010, în baza dispozițiilor art. 20 C. pen., raportat la art.

174, art. 175 alin. (1) lit. a), c) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.F. (fiul lui M. și E.) la 9 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate de care

inculpatul a beneficiat potrivit Sentinței penale nr. 1644 din 9 septembrie

2005 a Judecătoriei Arad, contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat,

acela de 922 zile cu pedeapsa din cauză, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul

având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, în

baza dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C.

civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate P.T.A., suma de

10.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

P.F. și P.T.A., soți

din luna noiembrie 2009, locuiau în domiciliul familiei originare a femeii,

respectiv la părinții acesteia D.A. și D.Ș. Începând cu aprilie 2010, între cei

doi soți au apărut neînțelegeri, certuri, susținute și de părinți, acestea

generate, în principal, de contribuția financiară insuficientă adusă de

inculpat.

În acest context, în

seara de 12 mai 2010, după o nouă ceartă, inculpatul și-a luat lucruri

personale și a părăsit domiciliul, nu înainte de a amenința că o „va băga în

cărucior" pe soția sa, o va „băga în sicriu" pentru „ca părinții să o

plângă".

În continuare, în

dimineața de 13 mai 2010, inculpatul s-a reîntors la domiciliu, bunica soției

lui, D.O.F., nu i-a permis însă să pătrundă în curte, aceasta determinându-l să

se retragă pe terasa unui bar situat pe drumul pe care știa că soția lui îl are

de parcurs de la serviciu spre casă.

Când și-a zărit

soția, inculpatul a sărit precipitat de la locul ocupat, a prins femeia cu

mâinile de gât, a amenințat-o că o va omorî, acțiunea sa fiind însă stopată de

patronul barului care l-a îndepărtat.

P.T.A. a mers la

serviciu, la același loc de muncă prezentându-se și mama ei, D.A., aceasta

urmând să intre în tura de noapte. Înainte însă, știind comportamentul

inculpatului, mama femeii luase de acasă un cuțit, cu acesta intenționând să îl

sperie pe inculpat și să-l determine să îi lase fiica în pace. Pentru că aflase

că inculpatul se află în zonă, D.A. și-a anunțat fiica, a comandat un taxi

pentru a o duce acasă, ea intenționând să revină după ce și-ar fi pus la

adăpost fata.

Taximetrul „D.",

condus de Ș.O. Ie-a îmbarcat pe cele două, P.T.A. pe bancheta din spate, D.A.

pe bancheta din față locul dreapta, aceasta a cerut expres blocarea portierelor

și închiderea geamurilor, ea explicând șoferului motivul, respectiv teama de a

nu fi atacate de inculpat.

După ce a realizat

cele cerute, șoferul a pornit mașina, a rulat câțiva metri, inculpatul i-a

sărit în față, acesta a lovit puternic cu pumnul în parbriz, l-a înfundat în

partea stângă și a tras de portiera din dreptul conducătorului auto. Încercând

să iasă din vehicul, șoferul a fost atacat de inculpat și zgâriat cu cuter-ul

la brațul drept, el reușind însă să se ferească de o nouă tăiere îndreptată în

zona abdomenului pentru că l-a lovit pe inculpat cu mâinile în stomac și peste

umeri. Inculpatul a pătruns în vehicul strigând „o omor pe femeia asta",

strigătul fiind însoțit de încercările celor două femei de a-l îndepărta. Văzând

că inculpatul agita cuter-ul, șoferul a încercat din nou să-l îndepărteze pe

inculpat, acesta însă a apucat să înfigă cuter-ul în zona gâtului soției lui,

după care a fost imobilizat, lovit în față și tras de haine.

B.C.T., persoană care

trecea prin zonă, văzând atacul exercitat de inculpat asupra celor două femei,

a venit în ajutorul șoferului, ambii imobilizându-i inculpatului mâinile, i-au

luat cuter-ul și l-au pus la sol, astfel fiind găsit de poliție.

Partea vătămată a

fost spitalizată în perioada 13 mai - 17 mai 2010, diagnostic: „plagă tăiată

submandibulară dreapta, police drept, escoriații faciale, torace și

membre". S-a stabilit că leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu

corp tăios, au necesitat 16 - 18 zile îngrijiri medicale, ele nepunând în pericol

viața părții vătămate.

La rândul său,

inculpatul, spitalizat în aceeași zi, a prezentat plăgi înjunghiate torace

posterior bilateral, flanc stâng, deltoid dreapta, mână stângă, stabilindu-se

că acestea au fost produse prin loviri repetate cu obiect tăietor înțepător, au

necesitat îngrijiri medicale 16 - 18 zile, dar nu i-au pus în pericol viața.

Cercetările au

stabilit că leziunile descrise au fost produse prin acțiunea făptuitoarei D.A.,

aceasta cu cuțitul avut asupra sa, sesizând pericolul grav în care se afla

fiica sa, asupra căreia inculpatul desfășura un atac material direct, imediat

și injust, a intențional să-l lovească, nu a reușit pentru că inculpatul a

dezarmat femeia, concomitent, răsucindu-i mâna, s-a urcat peste el, s-a luptat

cu el și astfel i-a cauzat leziunile descrise.

La urmărirea penală,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.A., temeiul legal fiind art.

10 lit. e) C. proc. pen., sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. a), i) C.

pen. și al infracțiunii de port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 2 pct. 1

din Legea nr. 61/1991.

Împotriva sentinței

inculpatul a declarat apel, cale de atac nemotivată.

Curtea de Apel

Timișoara, examinând din oficiu legalitatea și temeinicia sentinței, prin

Decizia penală nr. 1/A din 10 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul.

Nemulțumit și de

decizia instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs,

cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Referitor încadrării

juridice a faptei, din examinarea probatoriului administrat în fazele

procesului penal, se reține că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, a

folosit un obiect apt să lezeze grav, zona vizată a fost gâtul părții vătămate,

plaga produsă a fost profundă și întinsă pe aproximativ 10 cm, iar poziția lui

subiectivă denotă că a acceptat că rezultatul letal se poate produce, acesta

fiind exclus de a se instala numai prin actele de autoapărare ale părții

vătămate și prin ajutorul dat de intervenția martorilor.

Totodată, nu au

relevanță numărul de zile de îngrijiri medicale și nici constatarea

medico-legală că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol, acestea fiind

în afara elementelor constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor.

În ce privește

pedeapsa, 9 ani închisoare reprezintă orientarea instanței spre minimul special

prevăzut de textele incriminatoare (7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni), iar

referitor celorlalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen. - alături de pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere

vieții, de împrejurările în care a fost comisă, de agravantele reprezentate de

premeditare asupra soției și în loc public, a fost just analizată și persoana

inculpatului recidivist, sporul de 1 an închisoare fiind legal aplicat.

Totodată, dispunerea

executării pedepsei prin privare de libertate constituie element necesar

atingerii scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 10 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2010 la 12 aprilie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2011.