ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.02.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia pentru verificarea condițiilor de înscriere la concursul de admitere în funcția de notar public din cadrul Institutului Notarial Român, Comisia pentru soluționarea contestațiilor formulate de candidații respinși la înscrierea la concursul de admitere în funcția de notar public din cadrul Institutului Notarial Român, Institutul Notarial Român și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România prin Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, a solicitat:

- suspendarea executării hotărârii nr. 172 din 13 februarie 2015 pronunțată de Comisia pentru verificarea condițiilor de înscriere la concursul de admitere în funcția de notar public din cadrul Institutului Notarial Român;

- suspendarea executării hotărârii nr. 272 din 20 februarie 2015 pronunțată de Comisia pentru soluționarea contestațiilor formulate de candidații respinși la concursul de admitere în funcția de notar public din cadrul Institutului Notarial Român;

- suspendarea procedurii (sau hotărârii) de validare de către Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România a rezultatelor concursului de admitere în funcția de notar public organizat în zilele de 24 și 26 februarie 2015 pentru postul situat în localitatea Podu Turcului din județul Bacău, până la soluționarea acțiunii de fond.

Prin sentința civilă nr. 1396 din 19 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 20 din 12 martie 2015 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în ce privește postul de notar public din localitatea Podu Turcului, jud. Bacău, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2015 și a respins ca neîntemeiate cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 172 din 13 februarie 2015 pronunțată de Comisia pentru verificarea condițiilor de înscriere la concursul de admitere în funcția de notar public din cadrul Institutului Notarial Român și cererea de suspendare a hotărârii nr. 272 din 20 februarie 2015 pronunțată de Comisia pentru soluționarea contestațiilor formulate de candidații respinși la înscrierea la concursul de admitere în funcția de notar public din cadrul Institutului Notarial Român.

Împotriva sentinței civile nr. 1396 din 19 mai 2015 a Curții de Apel București, au declarat recurs pârâții Institutul Național Român și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, precum și numitele B., C., D. și E.

3.1. Pârâții Institutul Național Român și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și-au întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare.

3.2. Numitele B., C., D. și E. și-au întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului formulat de recurentele B., C., D. și E., iar în ceea ce privește recursul formulat de pârâții Institutul Național Român și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România a solicitat să fie respins ca nefondat.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (3) din același cod, că recursul formulat de pârâții Institutul Național Român și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România este admisibil sub rezerva completării taxei judiciare de timbru cu o taxă de încă 50 lei, până la data analizării de către completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului, de la valoarea achitată de 50 lei, la valoarea de 100 lei, iar recursul formulat de recurentele B., C., D. și E. este inadmisibil, în principal, ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei, iar în subsidiar, în măsura timbrării căii de atac declarate, până la data analizării de completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 458 C. proc. civ., potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

6.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de formă

Analizând cererile de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității căii de atac pentru insuficienta timbrare a recursului pârâtelor și pentru netimbrarea recursului declarat de persoanele fizice, după cum se va arăta în continuare.

Astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că atât recursul pârâților, cât și recursul unor persoane fizice nu îndeplinesc cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din același cod, întrucât nici pârâții, și nici persoanele fizice nu au atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor, s-a constatat că taxa judiciară de timbru datorată de pârâți pentru soluționarea recursului este în cuantum de 100 lei și, întrucât aceștia au depus la dosar o taxă de timbru în cuantum de doar 50 lei, conform chitanțelor aflate la dosar, s-a apreciat că se impune completarea de către aceștia a taxei judiciare cu încă 50 lei, până la data analizării de către completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului. În raport de aceleași dispoziții legale, s-a constatat că persoanele fizice datorează de asemenea o taxă de timbru de 100 lei, care se impune a fi achitată de către acestea tot până până la data analizării de către completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului

Înalta Curte constată că, deși atât pârâții, cât și persoanele fizice au fost încunoștiințați cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 lei, în completare la taxa datorată pentru soluționarea recursului pârâților, respectiv de achitare a unei taxe de 100 lei, datorată pentru soluționarea recursului persoanelor fizice, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație legală până la acest moment al examinării admisibilității în principiu a recursurilor formulate.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3), această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenții nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte reține că recurenții nu au îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursurilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul pârâților, ca insuficient timbrat, iar recursul persoanelor fizice, ca netimbrat.

6.2. Soluția instanței de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea ambelor recursuri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Institutul Notarial Român împotriva sentinței civile nr. 1396 din 19 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Anulează recursul declarat de recurentele B., C., D. și E. împotriva aceleiași sentințe.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.