ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3055/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2014, sub nr. x/2/2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și B. - director al Direcției juridice Resurse umane din cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nulitatea parțială a O.D.G. al ANCPI nr. 62/2014, în sensul anulării dispoziției strecurate în Anexa 2 ce face parte din acesta și obligarea în solidar a pârâților la repararea pagubei materiale cauzate, obligarea pârâților la daune morale, suspendarea aplicării dispozițiilor vătămătoare și achitarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea pronunțată în data de 1 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., susținând că instanța nu trebuia să mențină suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 414 C. proc. civ.

Pe rolul Curții de Apel București a mai existat un dosar cu nr. x/2014, care ar fi trebuit conexat la dosar nr. x/2014, încă de la fond, întrucât exista condiția unei similarități de obiect cauză și părți. Întrucât unul dintre dosare se afla suspendat, cererea de conexare a fost respinsă. În cauza ce face obiectul dosar nr. x/2014 nu mai există motive de suspendare, astfel că instanța, în mod eronat a dispus suspendarea.

Nu are relevanță pentru soluționarea dosarului faptul că sentința civilă nr. 3176 din 20.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București a fost atacată cu recurs, iar opunerea părții adverse la repunerea pe rol a cauzei are rolul doar de a tergiversa dosarul.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 12 aprilie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 8 noiembrie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Susținerile recurentului sunt întemeiate, întrucât deși, în numeroase rânduri a solicitat, fie conexarea dosar nr. x/2014, la dosar nr. x/2014, fie repunerea pe rol a dosarelor, instanța a menținut măsura suspendării fără să expună motivele ce impuneau această măsură.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile incidentelor procesuale ridicate în fața instanței, în caz contrar, încheierea fiind lipsita de suport probator și legal și pronunțata cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Chiar dacă măsura s-a luat prin încheiere, instanța avea obligația s-o motiveze, potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. și să analizeze de ce impunea ca judecata în fața instanței de fond să fie suspendată, în raport de dosar nr. x/2014 al Curții de Apel București, adică în ce măsură conținutul acelui dosar ar fi afectat pronunțarea soluției în cauza pendinte.

Considerentele nu trebuie să fie ample, întrucât motivarea nu este o chestiune de volum, fiind nevoie de argumente pertinente care să răspundă pe scurt apărărilor și solicitărilor părților, mai ales dacă acestea au cerut în repetate rânduri reluarea judecății.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României publicată în Monitorul Oficial nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005 a statuat că, dacă, într-adevăr, obligația pe care o impune art. 6 parag. (1) instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument - noțiunea de proces echitabil impune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, să caseze încheierea recurată și să trimită cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2016.