ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4254/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 13.02.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și B. - director al Direcției Juridice și Resurse Umane din cadrul ANCPI, solicitând următoarele: să se constate nulitatea parțială a ODG nr. 62/2014 - Anexa 2 cuprinzând Organigrama Oficiilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru OCPI Gorj prevăzut doar cu un compartiment economic; să se dispună pârâtei să modifice actul administrativ unilateral de autoritate cu respectarea legalității, repunându-se părțile în situația anterioară; să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților la repararea pagubei materiale cauzate de pierderea locului de muncă aferent postului de șef Birou Economic ocupat până la intrarea în vigoare a ODG nr. 62/2014 sau de diminuările salariale; să se dispună obligarea pârâților la reparații pentru daune morale cauzate, stresul cauzat de efectele desființării postului prin actul administrativ unilateral; să se suspende aplicarea dispozițiilor care îi sunt vătămătoare asupra dreptului recunoscut de lege și intereselor legitime atinse de actul administrativ de autoritate atacat, până la soluționarea acestui litigiu; să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 51 din Constituție, art. 37-38, 41, 65 din Codul muncii, art. 1, alin. (1)-(2), 7 din Legea 554/2004, art. 5-principiul egalității și al nediscriminării în raporturile de muncă, art. 6 (1) și 41 din Cod muncii, art. 72-73 din C. civ., etc.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014,pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și B. - director al Direcției Juridice și Resurse Umane din cadrul ANCPI, solicitând următoarele: să se constate nulitatea parțială a ODG nr. 81/2014 - Anexa 2 cuprinzând Organigrama Oficiilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru OCPI Gorj prevăzut doar cu un compartiment economic; să se dispună pârâtei să modifice actul administrativ unilateral de autoritate cu respectarea legalității, repunându-se părțile în situația anterioară; să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților la repararea pagubei materiale cauzate de pierderea locului de muncă aferent postului de șef Birou Economic ocupat până la intrarea în vigoare a ODG nr. 81/2014 sau de diminuările salariale; să se dispună obligarea pârâților la reparații pentru daune morale cauzate, stresul cauzat de efectele desființării postului prin actul administrativ unilateral; să se suspende aplicarea dispozițiilor care îi sunt vătămătoare asupra dreptului recunoscut de lege și intereselor legitime atinse de actul administrativ de autoritate atacat, până la soluționarea acestui litigiu; - să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este salariat al OCPI Gorj, unde a ocupat prin concurs organizat, în condițiile legii, funcția de contabil șef, începând cu 01.09.2001. Sub diverse reorganizări, schimbări de denumire a angajatorului ori a compartimentului pe care îl conduce, treceri de la un minister la altul, și-a menținut, în esență, același statut profesional, fie sub titulatura contabil șef, fie șef Serviciu Economic sau Șef Serviciu Birou de la reîncadrarea conform Legii 284/2010.

Prin ODG nr. 62/20-01-2014 al ANCPI, printr-o dispoziție fără temei legal "strecurată" în Anexa 2 care face parte integrantă din ODG nr. 62/2014, cuprinzând Organigrama Oficiilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru fiecare teritoriu - administrativ, OCPI Gorj are un tratament juridic aparte de la regulă. Astfel, la nivelul fiecărui Oficiu teritorial subordonat ANCPI, se păstrează ca regulă organizarea activității de specialitate financiar-contabilă și în general economică la nivel de Birou Economic, excepție făcând doar OCPI Gorj, unde s-a statuat doar un compartiment economic, consecința fiind desființarea postului de șef Birou Economic, ocupat de acesta prin concurs, în condițiile legii.

Reclamantul a precizat că, prin actul în discuție, i-au fost vătămate grav drepturile subiective civile ocrotite de lege, precum și interesele legitime, astfel: profesional, constând în atingerea statutului profesional și a dreptului la carieră, a reputației deontologice și bunului renume în cadrul în cadrul comunității intelectuale din care face parte; moral, constând în durerea sufletească și presiunea depresivă la care sunt supus, întrucât pentru acesta măsura apare ca o sancțiune care îi afectează liniștea personală; pe lângă acestea, în raport cu ceilalți colegi, omologi, din țară se simte discriminat; material, constând în diminuarea veniturilor, cu consecință gravă asupra capacității de restituire a unor credite, intrare în incapacitate de plată, executarea silită a unor bunuri.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, pe lângă toate motivele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2014, că acțiunea este justificată de emiterea ODG al ANCPI nr. 81/31.01.2014 privind aprobarea organigramei oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, prin care s-a modificat ODG al ANCPI nr. 62/2014, în sensul că Anexa II a acestuia și-a încetat efectele, dispozițiile sale fiind preluate în Anexa II a ODG al ANCPI nr. 81/31.01.2014.

Prin încheierea pronunțată la data de 14.05.2014, Curtea de Apel București a dispus conexarea cauzei înregistrate sub nr. x/2014 la cauza nr. x.

Prin încheierea de ședință din data de 02.07.2014, curtea a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Ordinelor Directorului General al ANCPI nr. 62/2014 și nr. 81/2014.

Prin sentința civilă nr. 1474 din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. invocată de aceasta.

A respins excepția lipsei de obiect, invocată de pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ca neîntemeiată.

A respins cererile conexe formulate în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererile conexe formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6,8 C. proc. civ.

Prin criticile invocate, recurentul a arătat că instanța a reținut aspectele arătate în acțiune privind evoluția sa profesională și rolul acestuia în cadrul structurii subordonate ANCPI, respectiv salariat al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI), însă nu a ținut cont de evenimentele prealabile acestui contencios și nici de evoluția faptelor și de succesiunea actelor administrative care i-au vătămat un drept/interes legitim.

A mai susținut recurentul că instanța de fond în mod fals a reținut că actul administrativ presupus vătămător pentru reclamant este reprezentat de ODG al ANCPI nr. 931/16.09.2013, prin care s-a aprobat Statul de funcții al OCPI Gorj, instanța ignorând că reclamantul nu a cunoscut de existența acestui ordin decât după deschiderea prezentului dosar.

De asemenea, a susținut recurentul că nu s-a luat în calcul neconstituționalitatea O.U.G. nr. 77/2013, însă în hotărârea atacată se invocă ca temei pentru constituirea unui birou reglementarea că trebuie să aibă 5 funcții de execuție.

Recurentul a făcut referire la Decizia CCR nr. 55/2014 care a declarat neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 77/2013, care reglementaseră că un birou se putea organiza doar cu minim 5 persoane de execuție.

A mai susținut recurentul că instanța și-a întemeiat soluția pe acte străine cauzei (ODG nr. 931/2013), atribuindu-le un rol vătămător mai mare decât actul atacat. Prin urmare, instanța s-a pronunțat asupra a ceva mai mult decât a sesizat și cerut reclamantul.

De asemenea, a susținut recurentul că în hotărâre nu s-a reținut că reclamantul a aflat din presa locală că va fi schimbat din funcție, împrejurare nelegală, întrucât sensul O.U.G. nr. 77/2013 nu era de a desființa vreun Birou Economic ori schimbarea vreunui șef de Birou Economic din cadrul ANCPI ori instituțiilor subordonate. Dimpotrivă, în scopul aplicării O.U.G. nr. 77/2013 a fost emis Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 622/2013, prin care s-a solicitat ordonatorilor de credite comasarea serviciilor, direcțiilor și birourilor existente.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la încălcarea principiilor Codului muncii în ceea ce privește modificarea unilaterală a contractului individual de muncă în ceea ce-l privește pe reclamant.

A mai arătat recurentul că, pe parcursul prezentului proces, ANCPI a emis două Ordine ale Directorului General privind Organigrama sistemului, reînființând postul de șef de Birou Economic ceea ce trebuia să conducă la reocuparea funcției de către recurent, dar nu s-a întâmplat acest lucru.

A mai susținut recurentul că din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că probele nu au fost administrate temeinic.

A criticat în cererea sa inițială de chemare în judecată că desființarea postului ocupat de recurent (Șef birou economic) și transformarea biroului economic în Compartiment Economic prin Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 62/2013 nu au fost o reorganizare reală bazată pe principiul de management sănătos, ci o măsură fără temei serios și nefondată, urmărindu-se retrogradarea sa profesională de pe postul legal ocupat.

După emiterea Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 890/2015, prin care s-a aprobat noul regulament de organizare și funcționare precum și noua organigramă a oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară din subordinea ANCPI, conducerea OCPI Gorj, în loc să pună în aplicare ROF și noua organigrama, a emis decizia nr. 33/06.10.2015 prin care a desemnat o altă persoană coordonator al biroului economic.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului. Pe fond a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată și admiterea recursului așa cm a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Cu privire la excepția nulității recursului formulată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată. Criticile invocate de recurent, se circumscriu motivelor de casare indicate, prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Astfel, nu se poate reține o lipsă a motivării recursului, instanța de control judiciar putând analiza criticile invocate în cererea de recurs care vizează casarea sentinței recurate.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Este nefondată critica recurentului potrivit căreia instanța de fond ar fi încălcat regulile de procedură care atrag nulitatea hotărârii, care vizează cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Potrivit art. 174 C. proc. civ.: (1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Nu rezultă care sunt regulile de procedură pretins a fi încălcate de prima instanță care să poată atrage sancțiunea nulității hotărârii. Nu sunt formulate critici prin care să se precizeze care sunt acele reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii instanței de fond.

De asemenea, nu rezultă că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești, motiv de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Excesul de putere semnifică încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin imixtiunea instanțelor judecătorești fie în atribuțiile puterii legislative sau executive, fie în domenii excluse puterii judecătorești. Din analiza hotărârii atacate nu rezultă că instanța de fond ar fi depășit atribuțiilor puterii judecătorești, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 și cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., examinând considerentele sentinței recurate, instanța de recurs constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. (3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Înalta Curte reține că hotărârea este motivată, considerentele sentinței răspund tuturor susținerilor reclamantului, fapt ce nu atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.. Instanța de fond a cercetat și analizat în mod efectiv cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul acesteia, iar motivarea permite instanței de control judiciar analiza motivelor de recurs invocate de recurent.

Cu privire la critica recurentului referitoare la motive străine de natura cauzei, referindu-se la Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 931/2013, se reține că acțiunea în anularea acestui ordin a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, respinsă definitiv, iar ordinele din prezenta cauză (ODG nr. 62/20.01.2014 și ODG nr. 81/2014) au fost emise ca urmare a acestuia.

A reținut corect instanța de fond că prin Ordinul nr. 931/16.09.2013 emis de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a fost aprobat statul de funcții al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj. Prin intermediul acestui act, funcția de conducere de șef birou din cadrul OCPI Gorj ocupată de reclamant s-a desființat, iar postul ocupat de acesta a fost transformat în postul de execuție de consilier gradul IA, în vederea respectării cerințelor art. 3 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2013, conform cărora "pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi,,.

Ca urmare a măsurii anterior dispuse, a fost necesară și modificarea organigramei OCPI Gorj, sens în care prin Ordinul nr. 62/20.01.2014 emis de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind aprobarea organigramei oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, printre altele, s-a reorganizat activitatea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, în sensul că Biroul Economic Gorj se constituie la nivel de compartiment. Ulterior, prin Ordinul nr. 81/2014 emis de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a fost aprobată organigrama oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, în cazul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, la nivel economic, figurând doar un compartiment.

Astfel, prin emiterea celor două ordine care fac obiectul prezentei cauze, prin modificarea organigramei OCPI Gorj, practic s-a adus la îndeplinire reconfigurarea biroului economic în compartiment economic ca urmare a desființării postului de șef birou economic (post care aparținea recurentului-reclamant), post transformat în post de execuție de consilier gradul IA prin măsura dispusă deja prin Ordinul nr. 931/16.09.2013 emis de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Nu este fondată nici critica recurentului potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat pe încălcarea principiilor statuate de codul muncii, respectiv de modificarea unilaterală a contractului individual de muncă în ceea ce-l privește pe recurent, nefiind vorba despre un acord consensual, iar critica recurentului potrivit căreia instanța de fond nu a ținut cont de faptul că acesta a luat cunoștință din presa locală de împrejurarea că va fi schimbat din funcție, nu prezintă relevanță, Așa cum s-a reținut, obiectul cauzei îl formează anularea parțială a unor ordine emise de directorul general al ANCPI privind modificarea biroului economic în compartiment economic, iar nu analiza modificării clauzelor contractului individual de muncă.

Prin adresa din 03.02.2014, OCPI Gorj a adus la cunoștință reclamantului că prin Statul de funcții al OCPI Gorj, aprobat prin Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 931/16.09.2013, funcția de conducere de șef birou, s-a desființat și postul propriu ocupat de reclamant a fost transformat în postul de execuție de consilier gradul IA în vederea respectării cerințelor O.U.G. nr. 77/2013.

De asemenea, s-a adus la cunoștință reclamantului că, urmare a intrării în vigoare a Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 62/20.01.2014, se reorganizează instituțiile subordonate ANCPI, respectiv activitatea specific juridică și personalul încadrat în funcția de consilier juridic se preia la ANCPI, iar Biroul Economic din cadrul OCPI Gorj este constituit la nivel de compartiment, la art. 7 din acest ordin prevăzându-se și că "în situația în care prin aplicarea prevederilor art. 1 din prezentul ordin se desființează o funcție de conducere ocupată, postul salariatului se transformă într-o funcție de execuție corespunzătoare studiilor și condițiilor de vechime al acesteia, cu salarizarea aferentă"

Nu este întemeiată critica recurentului potrivit căreia instanța de fond nu a ținut cont de neconstituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 77/2013.

Instanța de fond a reținut efectele Deciziei nr. 55/05.02.2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României la 25.02.2014), prin care a fost constatată neconstituționalitatea dispozițiilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013, în sensul că în cuprinsul deciziei în discuție s-a reținut că neconstituționalitatea art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2013 este incidentă strict în măsura în care numărul funcțiilor de conducere se reduce ca urmare a desființării unor funcții de execuție ocupate. Or, în speță, desființarea funcției de conducere de șef Birou Economic, ocupată anterior de reclamant, s-a datorat numărului redus de funcții de execuție ocupate, respectiv de numai 2 posturi, astfel încât nu se justifica în mod obiectiv prevederea în statul de funcții a unei funcții de conducere. Astfel, în statul de funcții nu a fost prevăzută funcția de conducere de șef Birou Economic ca urmare a faptului că în cadrul acestuia nu erau ocupate suficiente funcții de execuție, astfel încât să fie justificată funcția de conducere, iar nu din cauza desființării unor posturi ce anterior erau ocupate.

Cu privire la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2013, în cuprinsul Deciziei nr. 55/05.02.2014 Curtea Constituțională a arătat la secțiunea VII pct. 4.5 că se impune a se efectua o distincție, și anume:

"a) în acele situații în care scăderea numărului de funcții de conducere se datorează desființării posturilor vacante existente nu se poate susține că este afectat regimul instituțiilor fundamentale ale statului; b) însă, în acele situații în care scăderea numărului de funcții de conducere nu se datorează desființării posturilor vacante existente, este afectat regimul instituțiilor fundamentale ale statului prin desființarea, în final, a unor posturi ocupate și a unor structuri din cadrul autorităților publice."

Așadar, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2013 în măsura în care numărul funcțiilor de conducere se reduce ca urmare a desființării unor funcții de execuție ocupate.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 77/2013 nu afectează legalitatea ordinelor contestate.

Ipotezele circumscrise motivului de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Din examinarea criticilor din cererea de recurs nu rezultă că instanța de fond ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea cererii formulate.

Instanța de fond, în argumentarea soluției pronunțate, a aplicat corect efectele Deciziei nr. 55/05.02.2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României la 25.02.2014), prin care a fost constatată neconstituționalitatea dispozițiilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013, precum și dispozițiile legale incidente în examinarea acțiunii formulate de reclamant. Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul recurentului este nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1474 din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.