ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2018

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 33 din data de 7 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în Dosar nr. x/2018, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. -împotriva Sentinței penale nr. 61 din 4 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare în data de 23 august 2016.

Contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din data de 4 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. x/2016, în baza art. 136 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață, aplicate numitului A., prin Sentința penală din 17 februarie 2011 pronunțată de Curtea Penală de Justiție din Dublin, Irlanda în Dosarul nr. x/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 4 din C. pen. din 1964 al Irlandei (având corespondent în legislația română în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 lit. a) C. pen. din 1968 în vigoare la data comiterii faptei, respectiv omor calificat prev. de art. 189 lit. a) C. pen. în vigoare în prezent).

A fost dedusă din pedeapsa recunoscută perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat arestată preventiv și în executarea pedepsei în Irlanda, cu începere din 28 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 136 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. și continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România.

La data de 18 aprilie 2018, petentul condamnat A., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Aiud a formulat o cerere prin care a solicitat transferarea sa înapoi în Irlanda, în vederea continuării executării pedepsei în statul irlandez.

În motivarea cererii, condamnatul a susținut că transferul său în România s-a realizat în mod ilegal, deoarece el nu a adresat nicio cerere în acest sens, că procedura s-a desfășurat fără citarea sa, iar el nu și-a dat acordul pentru a fi transferat în România, în vederea executării pedepsei. Ca atare, condamnatul a apreciat că Sentința penală nr. 61/2016 din 4 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. x/2016 este nelegală.

Condamnatul a mai invocat ca motiv al cererii sale faptul că potrivit legii penale irlandeze, mai favorabilă decât cea română, ar putea beneficia de liberare condiționată după executarea a 8 ani de detenție.

Cererea condamnatului a fost apreciată ca reprezentând o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând cererea condamnatului, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, prin Sentința penală din 17 februarie 2011 pronunțată de Curtea Penală de Justiție din Dublin, Irlanda în Dosarul nr. CC0034/2010, a fost condamnat numitul A. - cetățean român cu domiciliul în România, la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea pe teritoriul Irlandei a infracțiunii de omor, prev. de art. 4 din C. pen. din 1964 al Irlandei.

În fapt, s-a reținut în sarcina autorului că în 27 ianuarie 2010, acesta s-a deplasat din România în Dublin, având în bagaj două cuțite, a determinat-o pe persoana vătămată B. să îl însoțească în camera de la Irish Management Institute din Dublin unde era cazat și pe fondul unei crize de gelozie, a suprimat viața victimei, prin secționarea gâtului acesteia cu cuțitul.

Prin adresa din 27 iunie 2016 din Dosar nr. x/2016, în temeiul art. 153 și următoarele din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat recunoașterea și executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață, aplicate condamnatului A.

Prin ordonanța din 23 iunie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2016, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Alba Iulia, în vederea admiterii cererii de transferare în România a persoanei condamnate A. respectiv în vederea recunoașterii și executării în România a hotărârii de condamnare pronunțate în Irlanda.

S-a reținut că nu este incident vreunul din motivele, obligatorii, de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 136 alin. (2) din lege, și că persoana condamnată a fost de acord să execute pedeapsa în România, condiție în acord cu prevederile art. 136 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/204.

Instanța a constatat că procedura de recunoaștere a hotărârii judecătorești de condamnare, în vederea transferării persoanei condamnate în România în scopul continuării executării pedepsei a fost declanșată la solicitarea persoanei condamnate, acesta formulând la data de 3 decembrie 2012 o cerere către Departamentul de Justiție al Irlandei, solicitând transferarea sa și executarea pedepsei în România, invocând faptul că are toată familia în România și este costisitor pentru membrii familiei să îl viziteze în Irlanda.

Totodată s-a reținut că, la data de 26 septembrie 2013, condamnatul a completat personal un formular al unei cereri de transfer, prin care a motivat că solicită transferarea sa în România, pentru a fi aproape de familie și pentru că nu primea vizite în penitenciarul din Irlanda.

Curtea de Apel a constatatat că procedura de recunoaștere și transferare în România în vederea executării în continuare a pedepsei s-a desfășurat în condiții de legalitate, în conformitate cu prevederile art. 136 din Legea nr. 302/2004. Sentința penală nr. 61 din 4 iulie 2016 a fost pronunțată cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, însă condamnatul nu a formulat apel.

Ca atare, s-a constatat că persoana condamnată este cea care a inițiat demersul transferării sale în România în vederea executării pedepsei, din motive de ordin familial, iar poziția sa nu poate fi retractabilă, hotărârea judecătorească pronunțată în acest sens rămânând definitivă prin neapelare.

Totodată instanța a reținut că, solicitarea condamnatului nu constituie un impediment la executarea pedepsei, compatibil a fi încadrat în cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 33 din data de 7 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în Dosar nr. x/2018, în termen legal, condamnatul A. a declarat contestație, prin care a reiterat solicitările făcute în fața instanței de fond, susținând că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând contestația formulată de condamnatul A., atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive .

Aprecierile condamnatului, în sensul că transferul lui în România s-a realizat în mod nelegal, că nu și-a dat acordul pentru transfer și că potrivit legii penale irlandeze ar putea beneficia de liberare condiționată după executarea a 8 ani de detenție nu pot fi calificate ca fiind caz de contestație la executare, în speță, nefiind incidente nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Împrejurarea constatată ulterior de către condamnat, în sensul că legea penală irlandeză l-ar favoriza sub aspectul liberării condiționate, nu poate constitui temei legal pentru o revocare a consimțământului inițial la transfer, legea penală română nereglementând explicit o asemenea ipoteză, după ce a fost încuviințat transferul.

Așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, procedura de recunoaștere și transferare în România în vederea executării în continuare a pedepsei s-a desfășurat în condiții de legalitate, în conformitate cu prevederile art. 136 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată fiind cea care a inițiat demersul transferării sale în România în vederea executării pedepsei, din motive de ordin familial, iar împotriva Sentinței penale nr. 61 din 4 iulie 2016 condamnatul nu a formulat apel, acesta rămânând definitivă prin neapelare.

Pentru considerentele ce precedă, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 33 din data de 7 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 33 din data de 7 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2018.

Procesat GGC MM