ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2628/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/54/2013, așa cum a fost precizată la data de: 18 decembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator B., a chemat în judecată pârâta Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit - București, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, înțelegând să conteste: procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare privind proiectul C 312M020941700048 din 15 iulie 2010, constând în:" Construire atelier producție țevi PVC pentru apa O 20+63 mm - Sat Predesti, comuna Predesti, Jud. Dolj și Decizia nr. 35929 - din 06.11.2013 prin care APDRP a soluționat contestația formulată în temeiul art. 47 și urm. din O.G. 66/2011.

A solicitat:

1 - Anularea în totalitate a Procesului Verbal înregistrat sub nr. x din 28.08.2013, prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii constând în recuperarea integrală a finanțării în cuantum de 850.239,44 RON acordată în baza contractului de finanțare mai sus menționat.

2.- Anularea Deciziei nr. 35929 din 06.11.2013 prin care APDRP a soluționat contestația formulata in temeiul art. 47 și urm. din O.G. 66/2011

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 233 pronunțată la data de 20 iunie 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantA S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București având ca obiect anulare act administrativ, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat nerespectarea reglementărilor condițiilor din contractul de finanțare și a angajamentelor asumate prin cererea de finanțare, precum și crearea de condiții artificiale în scopul obținerii de finanțare nerambursabilă, investiția fiind nefuncțională. Pe cale de consecință, dată fiind gravitatea faptei, prima instanță a apreciat că, în mod corect s-a dispus recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat; actele ce fac obiectul litigiului fiind legal întocmite.

Recursul.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, în cadrul căruia susține că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii; fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recursul formulat inițial de administratorul judiciar al societății a fost ulterior însușit și de lichidatorul judiciar al acesteia C. - reprezentat legal prin practician în insolvență D., prin Nota depusă la fila 35 dosar recurs; împotriva societății recurente dispunându-se de către Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.09.2014, deschiderea procedurii generale de insolvență.

Motivele de casare

Recurenta - pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 (hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii) și pct. 8 (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material) din C. proc. civ.

Principalele argumente invocate

Expunând motivele de nelegalitate ale sentinței recurate, susține recurenta - reclamantă în cadrul cererii de recurs, fără a încadra criticile celor două motive de recurs invocate că, în ceea ce privește crearea unor "condiții artificiale", instanța nu a analizat nici una dintre apărările invocate, deși în plângerea formulată recurenta - reclamantă a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (6) din Regulamentul nr. 65/2011", expunând:

- atât interpretarea dată de CJUE, în sensul că nu este suficient ca autoritatea să invoce anumite aspecte care ar putea fi considerate drept "condiții artificiale", aceasta având obligația de a dovedi că beneficiarul a urmărit exclusiv să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor și faptul că prin implementarea proiectelor afectate de condițiile artificiale nu poate fi atinsă finalitatea urmărită de această schemă;

- cât și faptul ca noțiunea de "condiții artificiale" a fost definită de autoritățile române abia prin Ghidul solicitantului PNDR M312 microîntreprinderi din iulie 2012, iar subscrisei îi este aplicabil Ghidul solicitantului din anul 2010, în care nu se face nicio mențiune în aceste sens.

Mai susține recurenta că, din considerentele hotărârii se observă că instanța nu a menționat probele din care ar rezulta practica abuzivă a societății, respectiv, care sunt circumstanțele obiective din care rezultă că s-ar fi creat artificial condiții pentru obținerea plăților și nici din care ar rezulta elementul subiectiv, respectiv intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare plăților.

În ceea ce privește crearea de condiții artificiale, susține recurenta - reclamantă că instanța a expus doar indicatorilor menționați de pârâtă (indicatori fizici, funcționali-legali și indicatori de afacere/contabili/financiari) și susținerile sale față de acești indicatori, dar nu a făcut nici o analiză a modului în care aceștia ar conduce la concluzia că s-ar fi creat condiții artificiale de accesare și utilizare a fondurilor europene de către S.C. E. S.R.L., ce relevanță au acești indicatori, în ce măsură sunt de natură să afecteze derularea proiectului de către beneficiar.

Privitor la indicatorii fizici, susține recurenta - reclamantă că, chiar prin procesul-verbal constatat s-a menționat că terenurile celor două societăți (SC E. S.R.L. și S.C. F. SRL) sunt învecinate, iar recurenta a întărit această stare de fapt, făcând dovada că suprafețele de teren sunt identificate sub număr cadastral diferit, respectiv 171/1 pentru S.C. F. S.R.L. și nr. 171/2 pentru S.C. A. S.R.L.

Apreciază recurenta - reclamantă că, în ceea ce privește faptul că numerele de înregistrare ale actelor de dobândire pentru cele două terenuri au fost consecutive, ori că au fost autentificate în aceeași zi, nu prezintă nici o relevanță în cauză.

Deși s-a menționat că cele două societăți au avut sediul social la aceeași adresă; instanța de fond a reținut că în prezent cele două societăți au sedii diferite, însă a apreciat greșit că la data controlului cele două societăți aveau același sediu. În plus, aceasta nu menționează căror norme legale sau contractuale contravine acest fapt și nici cum ar fi fost afectat proiectul derulat de către beneficiar.

În ceea ce privește mențiunea că, atât clădirile realizate prin cele două proiect au suprafețe și funcțiuni identice, fluxul tehnologic și linia de echipamente de achiziționat sunt identice; apreciază recurenta - reclamantă că, pe de o parte, nu prezintă nici o relevanță identitatea suprafețelor și funcțiunilor clădirilor deținute de cele două societăți iar pe de altă parte, utilajele și echipamentele utilizate de cele două societăți în procesul de producție este complet diferit; fiind vorba de țevi de dimensiuni și tipuri diferite care necesită pentru producție utilaje diferite.

Privitor la indicatorii funcționali - legali, susține recurenta - reclamantă că, s-a indicat faptul că cele două societăți au fost înființate la o zi diferență și că între acționarii acestora există un grad de rudenie. Ori, apreciază recurenta - reclamantă că, este evident că acest aspect nu are nici o relevanță, cât timp cele două proiecte sunt diferite și nu există vreo cauză de incompatibilitate care să fie considerată neregulă în sensul legii.

În ceea ce privește obiectul de activitate al celor două societăți, instanța a reținut că "cel puțin parțial, produsele fabricate de cele două societăți sunt aceleași", raportându-se la autorizația de mediu nr. 61 din 27 februarie 2013.

Ori, privitor la acest aspect, susține recurenta - reclamantă că, pe de o parte, nu autorizația de mediu este cea care stabilește obiectul de activitate al societății, iar pe de altă parte, instanța nu a avut în vedere scopul finanțării celor două proiecte. Astfel, în timp ce S.C. F. S.R.L. produce "țevi canalizare PVC DN 50-ISOmm", S.C. E. S.R.L. are ca activitate producerea de "țevi PVC pentru apă 20-63mm". Ori, aceste produse sunt diferite, fiind vorba de țevi de tipuri, dimensiuni și destinații diferite, care necesită și folosirea de utilaje și echipamente diferite, neputând fi așadar considerate identice. Prin urmare, apreciază recurenta - reclamantă că nici activitățile desfășurate de cele două societăți nu pot fi considerate identice, chiar dacă sunt încadrate în același cod CAEN 2221.

S-a reținut și faptul că cele două societăți au avut aceiași membrii evaluatori în comisiile de evaluare constituite în vederea atribuirii contractelor de achiziție lucrări și bunuri din cadrul celor două proiecte și același secretar, însă acest fapt nu este contrar vreunei dispoziții legale și nu este de natură că conducă la concluzia vreunui abuz din partea subscrisei, în calitate de beneficiar al fondurilor europene.

Privitor la indicatorii de afacere/contabili/financiari

S-a indicat faptul că cele două societăți au clienți și furnizori comuni, ceea ce nu este nelegal și se datorează evident asemănării produselor fabricate de cele două societăți. Prin urmare, apreciază recurenta - reclamantă că acest aspect a fost greșit apreciat ca un indicator care ar putea proba crearea unor condiții artificiale în scopul obținerii finanțării. Pentru același motiv au fost și întocmite studii de fezabilitate de către aceeași firmă, neexistând vreun impediment legal în acest sens.

În privința împrumuturilor acordate de către G. celor două societăți pe parcursul implementării proiectelor de finanțare și prin aceeași bancă, de asemenea nu se menționează și nici nu rezultă în ce mod acestea au afecta modul de derulare al proiectului de către S.C. E. S.R.L. ori în ce mod ar conduce la concluzia creării unor condiții artificiale.

Prin urmare, nefiind suficientă în sine enumerarea unor condiții artificiale pentru a se lua măsura restituirii plăților, apreciază recurenta - reclamantă că era imperios necesar ca instanța să stabilească dacă acestea au fost în măsură să probeze că scopul creării acestora a fost exclusiv acela de a obține un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor, și trebuia să se regăsească în cuprinsul considerentelor în ce mod indicatorii invocați de pârâtă justifică luarea măsurii de retragere a ajutorului financiar.

În ceea ce privește funcționalitatea investiției, susține recurenta că a arătat în cuprinsul plângerii faptul că:

"Echipa de control și-a întemeiat concluziile pe o verificare parțială a investiției realizate de S.C. A. S.R.L., aceasta dorind să inspecteze racordul la rețeaua de utilități publice a comunei. Strategia de dezvoltare a comunei nu a mai fost realizată până la finalizarea investiției S.C. A. S.R.L., fapt ce nu poate fi imputat subscrisei.

Or, lipsa lucrărilor de canalizare urmare a diminuării investițiilor publice și activitatea redusă în sectorul construcțiilor, principalii consumatori ai produselor realizate de către S.C. A. S.R.L. fiind în declin continuu din anul 2009, constituie factori care au făcut ca prognoza pentru anul 2013 să nu poată fi atinsă, însă independent de voința noastră.

Cererea de produse din aceste motive nu este continuă și producerea de stocuri ar imobiliza importante resurse financiare. Aceasta explică faptul că la data controlului nu au fost văzute în funcțiune utilajele și echipamentele.

Susține de asemenea recurenta că a făcut dovada că linia de producție automatizată și asistată electronic este funcțională și racordată la rețeaua de utilități, depunând în acest sens: rapoartele de producție, facturi de livrare, contracte de achiziție și vânzare - cumpărare; autorizația de mediu emisă de Agenția de mediu nr. 61 din 27 februarie 2013, factura emisă de furnizorul S.C. H. S.R.L. pentru fosa septică, factura emisă de furnizorul CEZ Vânzare SA

Instanța de fond, deși a reținut că "este adevărat că nerealizarea rețelei de canalizare a comunie nu este culpa reclamantei", a apreciat că investiția este nefuncțională în raport de susținerile pârâtei, fără a face o analiză a argumentelor și înscrisurilor depuse de societate.

Astfel, instanța a reținut pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada că fosa septică ar corespunde soluției tehnice prevăzute în autorizația de mediu, iar pe de altă parte că această autorizație stabilește condițiile și/sau parametri de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi, cu posibil impact semnificativ asupra mediului obligatoriu la punerea în funcțiune. Cu toate acestea, a apreciat instanța că autorizația de mediu nu atestă respectarea soluției din proiect, deși constase anterior nerealizarea rețelei de canalizare nu este culpa reclamantei, ceea ce justifică neaplicarea soluției propuse în cadrul proiectului.

În ceea ce privește constatarea utilităților existente, instanța s-a limitat să rețină, pe baza apărărilor pârâtei, că aceasta s-a constatat cu prilejul controlului, potrivit fotografiilor atașate fără să facă nicio referire la apărările reclamantei și înscrisurile depuse de aceasta.

În plus, susține în continuare recurenta - reclamantă, dacă instanța aprecia că soluția adoptată de reclamantă (în condițiile în care aceasta era impusă temporar de nerealizarea rețelei de canalizare a comunei) nu era în măsură să justifice funcționalitatea investiției, acest aspect putea fi verificat prin efectuarea unei expertize tehnice.

Prin urmare, dacă instanța nu considera suficient de convingătoare înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea prezentei plângeri, avea posibilitatea să dispună, în baza rolului activ suplimentarea probatoriilor și nu să se bazeze doar pe susținerile pârâtei.

Cât privește nerespectarea principiului proporționalității, arată recurenta - reclamantă că, în cuprinsul plângerii a arătat ca acest principiu presupune ca, în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reținută sunt de natură să justifice consecințele economice negative, chiar considerabile pentru anumiți operatori.

Aplicarea acestui principiu presupune că sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului, iar măsura să nu depășească ceea ce este necesar întrucât devine improprie scopului urmărit, invocând în acest sens interpretarea dată de CEJ

Or, instanța de fond nu a analizat aceste susțineri, apreciind în mod superficial că în mod corect s-a dispus recuperarea integrală a ajutorului financiar "dată fiind gravitatea faptei".

Apreciază astfel recurenta - reclamantă că instanța nu a verificat dacă măsura administrativă adoptată de autoritate a fost adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului derulat de către reclamantă.

Și aceasta, în condițiile în care proiectul a fost realizat integral iar societatea și-a început efectiv activitatea, achiziționând materii prime și demarând procesul de producție (potrivit rapoartelor de producție, contractelor de achiziție și vânzare - cumpărare, facturilor de livrare), cu toate dificultățile pe care Ie-a întâmpinat societatea datorită condițiilor reale de implementare.

În ce privește întârzierea punerii în funcțiune a investiției și faptul că nu au putut fi atinse estimările pentru anul 2013 în ce privește gradul de utilizare a capacităților de producție și nivelul indicatorilor financiari, acestea s-au datorat lipsei lucrărilor de canalizare ca urmare a diminuării investițiilor publice și activității reduse din sectorul construcții, principalii consumatori ai produselor societății.

Privitor la acest aspect, deși instanța a reținut că nu sunt imputabile societății aceste împrejurări, a considerat greșit că se justifică retragerea integrală a sprijinului financiar, deși această măsură este vădit disproporțională și de natură să deturneze scopul finanțării, creând consecințe negative și excesiv de împovărătoare pentru societate.

Pentru toate aceste considerente solicită recurenta - reclamantă admitere admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii introductive de instanța.

Apărările intimatei

În cauză intimata - reclamantă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu a formulat întâmpinare în cadrul căreia să combată motivele de recurs invocate de recurenta- reclamantă.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29.01.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus Puncte de vedere pe aspectul concluziilor Raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 16.03.2016 completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că motivele de recurs încadrate în drept la prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentința de fond fiind motivată corespunzător și dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:

Astfel, Înalta Curte analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurenta - reclamantă, că motivele de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative contestate, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură acesta.

Totodată, Înalta Curte, analizând sentința recurată nu a putut ajunge la concluzia că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel cum susține recurenta.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conform cărora, în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Astfel, ne-cercetarea fondului cauzei presupune o nemotivare a soluției date, ipoteză ce nu se regăsește în cuprinsul hotărârii supuse controlului judiciar, judecătorul fondului arătând care sunt dispozițiile legale și contractuale aplicabile speței, care este interpretarea conferită acestor prevederi și de ce nu pot fi reținute temeiurile indicate de reclamantă în acțiunea sa și probele propuse de aceasta.

Este de reținut că, în cuprinsul considerentelor prin care este prezentat raționamentul adoptat de instanță în vederea pronunțării unei hotărâri, nu este necesar a se răspunde la fiecare dintre argumentele prezentate de părți, ci trebuie avute în vedere obligatoriu fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită."

Deși recurenta a susținut că prima instanță nu a analizat niciuna din apărările invocate de parte în ceea ce privește crearea unor " condiții artificiale" iar din considerentele hotărârii se observă că instanța nu a menționat probele din care ar rezulta practica abuzivă a acesteia, respectiv care sunt circumstanțele obiective din care rezultă că s-ar fi creat artificial condiții pentru obținerea plăților și nici din care ar rezulta elementul subiectiv, se observă că o astfel de critică nu este întemeiată, fiind analizați de către instanța de fond toți indicatorii ce au condus la crearea de condiții artificiale; ceea ce nu poate echivala cu o nemotivare a sentinței atacate, prima instanță identificând și analizând corect acele clauze contractuale și prevederi legale care au permis construirea unui raționament ce fundamentează soluția pronunțată.

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actelor administrative contestate în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanță a constatat că nu au fost respectate de către recurenta - reclamantă reglementările condițiilor din contractul de finanțare și angajamentele asumate prin cererea de finanțare, creându-se totodată condiții artificiale în scopul obținerii de finanțare nerambursabilă; aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Critica recurentei referitoare la crearea unor "condiții artificiale", în sensul că instanța de fond nu a analizat nici una din apărările invocate, nu poate fi primită în condițiile în care, din considerentele hotărârii se poate cu ușurință constata că instanța le-a analizat și le-a combătut în raport de înscrisurile existente la dosar.

Răspunzând criticilor formulate de recurentă sub acest aspect, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a analizat motivele invocate de reclamantă prin contestație și a înlăturat, motivat, argumentele aduse de către aceasta în dovedirea netemeiniciei și nelegalității celor două acte administrative contestat, reținând că obligația instanței de judecată este aceea de a analiza toate motivele de nelegalitate formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument în parte invocat de reclamantă.

În aceste condiții, faptul că în cauză nu a fost analizat fiecare argument prezentat de reclamantă, cu referire în concret la cele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

După cum s-a arătat anterior, instanța de fond a examinat argumentele prezentate de recurenta-reclamantă în susținerea contestației prin prisma dispozițiilor legale incidente concluzionând, în raport de argumentele pe care societatea a înțeles să le invoce, că actele contestate sunt legale și temeinice; societatea reclamantă creând condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile.

Motivarea clară și accesibilă a judecătorului fondului răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigența procesului echitabil este îndeplinită și în cazul unei motivări a soluției pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esențiale ridicate de părți.

Prin urmare, chiar și o motivare sumară, sintetică, a unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu o nemotivare, sancționabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, și îndeplinește cerințele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind astfel incidente în speță dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Analizând sentința recurată în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și din perspectiva criticilor ce i-au fost aduse, instanța de control judiciar apreciază că, în mod întemeiat prima instanță a procedat, urmare aplicării corecte ale legii la circumstanțele de fapt ale litigiului, la respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28.08.2013 privind proiectul C 312M020941700048 din 15.07.2010 constând în " Construire atelier producție țevi PVC pentru apă O20 +63 mm - sat Predești, comuna Predești, județ Dolj " precum și a Deciziei nr. 35929 din 06.11.2013 prin care APDRP a soluționat contestația formulată în temeiul art. 47 și următoarele din O.G. 66/2011, respingând-o.

În fapt, la data de 15.07.2010 între S.C. A. S.R.L. și APDRP s-a încheiat contractul de finanțare nr. C312M020941700048 având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de maxim 850.239.44 RON, echivalentul a 194.661.18 euro; scopul finanțării fiind acela de " Construire atelier producție țevi PVC pentru apă O 20 - 63 mm sat Predești, comuna Predești județ Dolj".

După finalizarea proiectului (din 04.06.2013) dar în perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritate, urmare a controlului pe teren efectuat în data de 15.05.2013, s-a constatat că investiția nu are funcțională; nefiind racordată la utilități (energie electrică, apă, canalizare) iar linia tehnologică achiziționată pentru producerea de țevi de apă nu era montată, fiind așezată pe butuci de lemn.

În urma controlului a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28.08.2013, în care s-a concluzionat la Capitolul 8 - " Concluziile activității de verificare" că " Echipa de control consideră că se confirmă suspiciunea de neregulă privind nerespectarea reglementărilor condițiilor din Contractul de finanțare și a angajamentelor asumate prin Cererea de Finanțare, precum și crearea de condiții artificiale în scopul obținerii de finanțare nerambursabilă (articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011).

Investiția realizată este nefuncțională nefiind racordată la utilități (energie electrică, apă, canalizare) cu precizarea că, în satul Predești nu există sistem de alimentare cu apă și canalizare iar beneficiarul nu are puț forat. Linia tehnologică achiziționată pentru producerea de țevi de apă nu are montată fiind așezată pe butuci de lemn, conform fotografiilor efectuate. Concluzia echipei de control este că nu se demonstrează utilitatea investiției conform descrierilor formulate în Cererea de Finanțare, propunem recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat".

Contestația formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28.08.2013, a fost respinsă prin Decizia nr. 35928 din data de 06.11.2013 emisă de Directorul General al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, motivându-se în esență că "beneficiarul nu a adus dovezi care să infirme neregulile (referitoare la eligibilitatea și utilitatea investiției și la crearea de condiții artificiale în scopul depășirii plafonului financiar stabilit în fișa măsurii 312) consemnate în procesul-verbal de constatare nr. x din 29.08.2013, drept pentru care debitul constituit în sarcina beneficiarului, în sumă de 850.239,44 RON, se menține".

Analizând hotărârea contestată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic și legal, judecătorul fondului a statuat pe baza probatoriului administrat că a fost dovedit faptul esențial al nerespectării condițiilor din contractul de finanțare și a angajamentelor asumate prin cererea de finanțare, fiind create condiții artificiale în scopul obținerii de finanțare nerambursabilă.

În primul rând Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod judicios a reținut că apărările formulate de reclamantă în legătură cu fapte ulterioare controlului sunt lipsite de relevanță, pe de o parte, dat fiind faptul că acestea sunt o consecință a controlului (astfel că dovezile prezentate de aceasta, ce poartă o dată ulterioară controlului pot fi apreciate ca fiind întocmite pro causa) iar pe de altă parte, în considerarea faptului că, eventualele cauze de nulitate, ori motive de nelegalitate ale unui act (în speță ale procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și ale Deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva acestui proces-verbal) se analizează în raport de data emiterii acestuia.

Astfel, realitatea constatărilor de fapt reținute în Procesul-verbal contestat a fost în mod just însușită de judecătorul fondului, cu o motivare amplă și convingătoare, relevantă fiind împrejurarea că, la data controlului investiția nu era funcțională, nefiind racordată la utilități; aspect ce a îndreptățit instanța de fond să constate că, într-adevăr, utilitatea investiției conform descrierilor formulate în Cererea de finanțare nu a fost dovedită până la momentul controlului; nefiind dovedită funcționalitatea acesteia.

Privitor la acest aspect, analizând criticile formulate de recurenta - reclamantă în cadrul recursului, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate, în raport de argumentele avute în vedere de instanța de fond.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși recurenta - reclamantă a susținut că investiția era funcțională, fiind racordată la utilități, aceste susțineri nu au putut fi dovedite în concret; nefiind nici însoțite de documente probante. De altfel, chiar recurenta - reclamantă recunoaște faptul că a început efectiv activitatea de producție în iulie 2013, deci la un interval de 2 luni după efectuarea controlului. Astfel, deși susține că atât alimentarea cu apă în scop tehnologic, utilizată la răcirea produselor cât și apa utilizată în scop igienico sanitar era stocată în rezervor de PVC cu capacitatea de 1000 l, montat în interiorul atelierului, aceasta nu face însă nici o referire la sursa de alimentare apă, pentru a da credibilitate și viabilitate acestor susțineri. Practic, aceste susțineri nu fac dovada că investiția era funcțională, fiind racordată la o sursă de alimentare cu apă; partea prezentând în esență doar o soluție tehnică adoptată pentru înmagazinarea apei. Pentru a demonstra că investiția era racordată la o sursă de alimentare cu apă, instanța de control judiciar apreciază că recurenta - reclamantă trebuia să facă dovada că, la data efectuării controlului, această utilitate se realiza în mod permanent și continuu.

Cât privește celălalt argument adus de parte în dovedirea faptului că investiția era funcțională, în sensul că evacuarea apelor menajere se făcea printr-un sistem de canalizare la fosa septică existentă pe amplasament, Înalta Curte constată că, în afară de faptul că factura invocată de parte nu reprezintă o factură de utilități (gospodărire ape uzate menajere), ce ar fi putut face dovada că această soluție tehnică este funcțională, ci o factură de achiziție a unui obiect (în speță o fosă septică); aceasta nu corespunde soluției tehnice adoptate în proiectul în cauză (deversarea în rețeaua de canalizare a comunei) și nici celei prevăzute în autorizația de mediu (bazin etanș vidanjabil), cele două soluții fiind complet diferite, chiar dacă deservesc aceluiași scop, astfel cum în mod corect și instanța de fond a reținut.

Referitor la factura privind consumul de energie electrică, seria x din 10.09.2013 emisă de CEZ S.A., la data de 31.08.2013, prezentată de asemenea de reclamantă ca dovadă a faptului că investiția era funcțională, Înalta Curte constată că, în afară faptului că este emisă la o dată ulterioară controlului efectuat de experții APDRP ce au emis procesul-verbal contestat, fiind o factură de regularizare ce a cuprins tot o perioadă de timp ulterioară controlului, respectiv perioada 01.08 2013 - 27.08.2013, locația unde s-a efectuat regularizarea a reprezentat-o str. Șoimului, Craiova, județ Dolj, deși atelierul de producție ce a făcut obiectul finanțării nerambursabile se află în sat Predești, comuna Predești județ Dolj.

Astfel, Înalta Curte constată că înscrisurile invocate de recurenta - reclamantă, respectiv rapoartele de producție, facturile de livrare, contractele de achiziție și vânzare - cumpărare, autorizația de mediu emisă de Agenția de mediu nr. 61 din 27 februarie 2013, factura emisă de furnizorul S.C. H. S.R.L. pentru fosa septică, factura emisă de furnizorul CEZ Vânzare S.A., nu pot face dovada faptului că "linia de producție automatizată și asistată electronic este funcțională și racordată la rețeaua de utilități", contrar susținerilor recurentei - reclamante; parte din ele fiind emise ulterior efectuării controlului;parte fiind irelevante în raport de teza probatorie.

Referitor la susținerile recurentei - reclamante în sensul că, " dacă instanța aprecia că soluția adoptată de reclamantă nu era în măsură să justifice funcționalitatea investiției, acest aspect putea fi verificat prin efectuarea unei expertize tehnice", respectiv " dacă instanța nu considera suficient de convingătoare înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea prezentei plângeri avea posibilitatea să dispună, în baza rolului activ suplimentarea probatoriilor, ci nu să se bazeze doar pe susținerile pârâtei", Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 249 C. proc. civ. conform cărora " cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", dispozițiile art. 254 alin. (1) și (2) C. proc. civ. conform cărora " 1) Probele se propun sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel…

2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1 - necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2 nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; 3. Partea învederează instanței că, din motive temeinici justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. Administrarea probei nu duce la amânarea judecății; 5. Există acordul expres al tuturor părților.", precum și dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol, ce prevăd următoarele:

"Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii".

Cât privește rolul judecătorului în aflarea adevărului, acesta este un principiu reglementat de dispozițiile art. 22 C. proc. civ. ce prevăd că " judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".

Raportat la aceste prevederi se poate deduce concluzia că rolul judecătorului nu este acela de a dispune probe care să " fie în măsură să justifice funcționalitatea investiției, prin efectuarea unei expertize tehnice" ori de a " considera suficient de convingătoare înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea prezentei plângeri", ci acela ca, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, să afle adevărul, fiind imparțial.

Totodată, Înalta Curte reține faptul că rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părții, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa părților, în scopul stabilirii adevărului. În cauza dedusă judecății, din modul de argumentare a soluției pronunțate, instanța a dat eficiență principiului disponibilității, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, în speța de față judecătorul fondului a fost învestit să analizeze dacă, în raport de susținerile reclamantei și de probele administrate de aceasta, cele două acte administrative contestate - procesul-verbal de constatare a neregulilor și decizia de soluționare a contestației administrative - au fost legal și temeinic întocmite; instanța urmând să verifice fondul raportului juridic dintre părți; respectiv dacă recurenta - reclamantă a încălcat sau nu contractul de finanțare și/sau Regulamentele UE.

Or, astfel cum se poate constata din considerentele hotărârii, instanța a analizat toate argumentele recurentei - reclamante și probele administrate de aceasta, pe care le-a trecut prin filtrul său, pronunțând o soluție ce conține propriul raționament juridic; judecătorul nefiind obligat de dispozițiile art. 22 C. proc. civ. să dispună suplimentarea probatoriilor decât în situația în care susținerile părților și probele administrate nu ajută la aflarea adevărului și la soluționarea cauzei; decât în ipoteza în care instanța nu se consideră lămurită, aspect ce nu poate fi reținut însă în prezenta cauză.

Procedând la o scurtă analiză a indicatorilor identificați de autoritate ca fiind în măsură să conducă la existența unui mod comun de accesare și utilizare a fondurilor nerambursabile pentru beneficiarii S.C. A. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., creându-se astfel condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile, instanța de control judiciar reține, în acord cu judecătorul fondului, că acționarii celor două societăți sunt frați și au același domiciliu, au clienți și furnizori comuni și mai ales, parte din produsele și subprodusele obținute de cele două societăți (respectiv tevi PVC) sunt aceleași; cele două societăți desfășurând activități identice în baza aceluiași cod CAEN - 2221 - Fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor și profilelor din material plastic.

Din starea de fapt a litigiului, corect apreciată și stabilită de judecătorul fondului, rezultă că recurenta - reclamantă, într-adevăr nu a respectat condițiile din contractul de finanțare și angajamentele asumate prin cererea de finanțare; creând în mod artificial condiții pentru obținerea finanțării nerambursabile, fiind astfel încălcate dispozițiile articolului 1 din Anexa 1 - Prevederi generale din contractul de finanțare, conform cărora la alin. (1) (1) se prevede că "Beneficiarul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de Finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urmare verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare", iar la alin. (1) (4) se prevede că " Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract".

Înalta Curte va respinge ca nefondate și criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând nerespectarea principiului proporționalității.

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. c) Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat și prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj sau în momentul primirii unui avans.

Art. 5 alin. (1) lit. c) din același regulament enumeră, printre sancțiunile administrative pe care le pot atrage abaterile intenționate sau săvârșite din neglijență, "retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Interpretând clauzele contractului de finanțare într-un sens care să concorde cu prevederile Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte constată că autoritatea publică competentă are un drept de apreciere asupra sancțiunii administrative pe care o consideră necesară și adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parțială a avantajului, în funcție de toate circumstanțele cauzei, între care, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii Europene.

Or în cauză, după cum în mod judicios a reținut prima instanță, toate elementele identificate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28.08.2013, reprezintă criterii suficiente pentru a aprecia că au fost create în mod artificial condiții pentru obținerea finanțării nerambursabile, constatându-se că investiția era nefuncțională, context în care, în raport cu neregula constatată de organele de control, în mod legal s-a dispus recuperarea întregii sume primite cu titlu de finanțare.

Astfel, în mod temeinic și legal, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1698/2005 privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, care prevăd că " fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse în sarcina recurentei prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 28.08.2013 și menținute prin Decizia nr. 35929 din data de 06.11.2013, ambele emise de intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, fiind respectate și aplicate de autoritatea pârâtă atât clauzele contractuale ale contractului de finanțare, cât și normele legale naționale și comunitare incidente.

În concluzie, Înalta Curte reține că instanța de fond a procedat în mod corect la examinarea motivelor cuprinse în cererea de chemare în judecată, în raport de actele a căror anulare s-a solicitat de către reclamantă, interpretând corect prevederile legale în materie.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței de fond, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. pin administrator judiciar I. SPRL, actualmente prin lichidator judiciar C. împotriva sentinței nr. 233 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.