ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2566/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170 din 5

septembrie 2002, Tribunalul Caraș – Severin a condamnat pe inculpatul B.G. la 7

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174,

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) pe o durată de 4 ani.

S-a dispus confiscarea corpului

delict potrivit art. 118 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 14 și art. 346 C. pen.

și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.S.,

suma de 35 milioane despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare.

În sfârșit a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut de instanța de fond că,

în data de 24 noiembrie 2001, în jurul orei 11,30, la sălașul inculpatului

situat la cca. 10 km de localitatea Liubcova în amonte, au sosit victima G.I. și

martorii G.S.V. și A.T., cu care în după amiaza zilei a consumat băuturi

alcoolice în timp ce tăiau lemnele sale.

La un moment dat, martorii au plecat

rămânând victima și inculpatul care au continuat să consume băutură, după care

a plecat și victima.

După terminarea treburilor

gospodărești, inculpatul s-a culcat în camera din partea dreaptă a sălașului,

lăsând aprinsă foarte slab lumina de la lampa cu petrol și ușile descuiate.

În jurul orelor 22,30, inculpatul a

auzit zgomote în cameră, trezindu-se. A văzut o persoană pe care inițial nu a

cunoscut-o, care după declarația sa i-a cerut bani, fiind lovit cu piciorul

peste mână.

Inculpatul a recunoscut persoana ca

fiind victima în cauză. Speriat, inculpatul s-a ridicat din pat a luat un cuțit

și a lovit victima în zona abdominală. După ce a căzut victima a fost lovită de

inculpat cu o bâtă în zona capului. După ce victima a rămas nemișcată,

inculpatul a plecat să anunțe organele de poliție despre această faptă.

Cum nu a găsit pe nimeni a relatat

fapta tatălui său precum și numiților P.N. și A.I. și abia în jurul orei 10,30,

a sesizat și organele de poliție.

Din raportul medico–legal, rezultă

că vinovăția victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio –

respiratorii acute consecutive, hemoragiei interne masive cauzată de plaga

înțepată - penetrantă abdominală cu lezarea arterei și venei mezenterice

superioară, care a putut fi produsă cu un cuțit.

S-a mai specificat că celelalte

leziuni ar fi putut fi produse cu un corp dur, cu marginea ascuțită sau corpuri

dure.

Partea civilă G.S. s-a constituit

parte civilă cu suma de 50 milioane lei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul susținând că s-a aflat în legitimă apărare, cerând

achitarea sa.

Prin decizia penală nr. 459/ A din

25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat și cu

menținerea stării de arest.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs reiterând în principal apărarea făcută în apel, legitima

apărare, cerând achitarea sa și în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analizând ansamblul probator administrat,

se constată că instanțele au făcut o încadrare juridică corectă a faptei și o

justă individualizare a pedepsei aplicate.

Apărarea inculpatului, cum că s-ar

fi aflat în legitimă apărare, nu poate fi primită pentru următoarele

considerente.

Din desfășurarea evenimentelor,

rezultă că, inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac injust,

material direct și imediat îndreptat împotriva sa, care să-i fi pus în pericol

viața.

Așa cum de altfel s-a stabilit cu

ocazia reconstituirii faptei, inculpatul a recunoscut modul de săvârșire a

faptei. Acesta a ripostat violent și repetat cu cuțitul și bâta, în mod

nejustificat față de pericolul pe care-l prezenta victima.

Sub aspectul individualizării

pedepsei se constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., pericolul social al faptei, cât și persoana inculpatului care este

cu antecedente penale, astfel că, nu se justifică reducerea acesteia.

Pentru considerentele sus-arătate,

Curtea, în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.

Se va computa din pedeapsa aplicată

timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 noiembrie 2001, la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 459/ A din 25

noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 26 noiembrie 2001, la 29 mai 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.