ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2763/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 28

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba, inculpatul V.O. a fost condamnat

la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 13 C. pen.

A reținut instanța, că în ziua de 8

decembrie 2000, partea vătămată P.M.C., student la Teologie, a fost amenințat

cu bătaia de inculpat să-i predea bunurile pe care le are asupra sa. În aceste

împrejurări, sub amenințare, partea vătămată i-a înmânat inculpatului o

bancnotă de 50.000 lei.

Apelul declarat de inculpat prin

care a solicitat aplicarea unei amenzi administrative pentru lipsa de pericol

social al faptei, în condițiile prevăzute de art. 18

1

C. pen., sau

în subsidiar reducerea pedepsei, a fost admis prin decizia penală nr. 363 din

17 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

A fost redusă pedeapsa aplicată

inculpatului la 3 ani închisoare.

A motivat instanța că infracțiunea

de tâlhărie prezintă un pericol social ridicat, dar în raport de lipsa

antecedentelor penale, de atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, se

poate da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute, reducând

pedeapsa la 3 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul, reiterând motivul de apel cu privire la constatarea

lipsei de pericol social al faptei și aplicarea unei amenzi administrative.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Infracțiunea de tâlhărie face parte

din categoria infracțiunilor cu un grad de pericol social ridicat, legiuitorul

sancționând săvârșirea infracțiunii în condițiile alin. (2), cu închisoare de

la 5, la 20 ani.

Împrejurările în care a fost

săvârșită fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului, au fost

avute în vedere de instanțe care au reținut în favoarea inculpatului

circumstanțe atenuante și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

Pedeapsa aplicată corespunde unei

individualizări proporționale, fiind de natură prin durata ei, să asigure

finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru

modificarea ei.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce reținerea de o zi din

pedeapsa aplicată.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.O. împotriva deciziei penale nr. 363/ A din 17

decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă reținerea de la

1 martie 2000.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.