ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3711/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 10 aprilie 2014 sub nr. x/101/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul de Mediere pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 336 din 29 martie 2014 emisă de Consiliul de Mediere prin care a fost sancționat cu suspendarea din profesia de mediator pe o perioadă de 6 luni, cuprinsă în perioada martie - septembrie 2014 inclus

Prin sentința nr. 2418 de la 5 Septembrie 2014 Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Consiliul de Mediere, cu sediul în mun. București, București, având ca obiect anulare act administrativ Hotărârea nr. 336 din data de 29 martie 2014. în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 72 din 11 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului Consiliul de Mediere, a anulat Hotărârea nr. 336 din data de 29 martie 2014 emisă de Consiliul de Mediere și a obligat pârâtul Consiliul de Mediere la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva sentinței nr. 72 din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, Consiliul De Mediere a declarat recurs.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurent pe dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator respectiv a dispozițiilor legale care reglementează procedura de mediere și contractul de mediere.

Recurentul-pârât critică ca nelegală soluția primei instanțe prin care a fost admisă acțiunea și anulată Hotărârea de sancționare nr. 336 din 29 martie 2014 pe motiv că instanța de fond a apreciat în mod greșit normele de drept material care reglementează obligațiile mediatorului în ceea ce privește încheierea contractului de mediere, obligații prevăzute de art. 45 din Legea nr. 192/2006.

Se arată că în cauză intimatul-reclamant în calitate de mediator nun a respectat obligațiile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 192/2006 fiind angajată în mod legal răspunderea disciplinară a mediatorului pentru activitatea de mediere desfășurată cu ocazia încheierii contractului de mediere nr. 382 din 14 octombrie 2013 încheiat ca urmare a cererii de mediere formulată la data de 11 octombrie 2013 de către Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Se arată că prima instanță a apreciat greșit și nelegal în sensul că reclamantul-intimat nu a săvârșit o abatere disciplinară în legătură cu activitatea de mediere desfășurată la cererea depusă la cabinetul său la data de 11 octombrie 2013.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiunii și menținerea a actelor contestate ca legal emise.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele considerente.

Sentința atacată prin care a fost anulată hotărârea de sancționare nr. 336 din 29 martie 2014 emisă de recurentul-pârât Consiliul de Mediere prin care a fost sancționat reclamantul-intimat în calitate de mediator este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material aplicabile respectiv a dispozițiilor art. 43 alin. (4), art. 44 și art. 45 din Legea nr. 192/2006 care reglementează procedura de mediere, condițiile încheierii contractului de mediere și procedura încheierii medierii.

Curtea analizând soluția recurată constată, contrar celor reținute de prima instanță, că reclamantul-intimat în calitate de mediator nu și-a respectat obligațiile de mediator în legătură cu soluționarea cererii de mediere nr. 378 din 11 octombrie 2013 formulată de Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Astfel, reclamantul-intimat a încheiat contractul de mediere nr. 382 din 14 octombrie 2013 în lipsa convocării celeilalte părți din mediere, respectiv Asociația B. "Z" Iași care a fost convocată la mediere prin invitația 382 din 16 octombrie 2013 deci la o dată ulterioară încheierii contractului de mediere în concret invitația prin forță fiind trimisă la 16 octombrie 2013 în condițiile în care contractul de mediere a fost încheiat la data de 14 octombrie 2013.

În cauză mediatorul nu a respectat dispozițiile art. 43 alin. (4) și art. 44 din Legea nr. 192/2006 care prevăd obligația invitării părților la mediere, fiind interzisă desfășurarea ședințelor de mediere și încheierea contractului de mediere numai cu una dintre părți. Reclamantul - intimat a încheiat contractul de mediere numai cu una dintre părțile în conflict nerespectând condițiile de valabilitate pentru încheierea acestui contract respectiv convocarea tuturor părților și acceptarea de către ambele părți a tuturor clauzelor contractului de mediere în vederea stingerii pretențiilor pe cale medierii.

În cauză nu a existat mediere una dintre părți fiind convocată ulterior încheierii contractului de mediere din 14 octombrie 2013, acest contract fiind încheiat cu nerespectarea procedurii prealabile încheierii contractului de mediere, împotriva dispozițiilor art. 43-44 din Legea nr. 192/2006 și a dispozițiilor art. 45 din același act normativ.

În condițiile în care contractul de mediere nu putea fi legal încheiat în cauză nu era îndeplinite și aplicabile dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 pentru încheierea procedurii de mediere.

În condițiile în care Asociația B. Iași nu s-a aflat în nici una din situațiile prevăzute de art. 56 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 lit. a), b), c) nu se putea legal încheia un proces-verbal de închidere a mediere deoarece această procedură nu a avut loc pentru acest motiv, Curtea nu va reține ca valabilă susținerea primei instanțe, în sensul că nu a fost prejudiciată vreo persoană de activitatea pe care a desfășurat-o reclamantul în calitate de mediator.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată.

Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 rejudecând va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul de Mediere împotriva sentinței nr. 72 din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2017.